Steaua Roşie, aprilie 1977 (Anul 29, nr. 76-101)

1977-04-01 / nr. 76

HOifTA/H om rcurf tă*HC,v*b­zyj­f CLUH AL CMTtmUi JUDE­TEAN MURES Al PC G. S/ al CONSILIULUI POPUIAR JUDETEAN . Anul XXIX. Nr. 76 (5.907) Vineri, 1 aprilie 1977 4 pagini, M de bani Magistrala Expunere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, puternic îndemn în munca noastră pentru înfăptuirea hotărîrilor Congresului al XI-lea al partidului „Niciodată n-am trăit clipe mai înălţătoare“ Pe inginera şefă a întreprin­derii de stofe Sighişoara, Elena Galea, deputată în Marea Adu­nare Naţională, am întîlnit-o din primele ore ale dimineţii de miercuri în biroul său, soluţio­­nînd problemele curente ale ac­tivităţii adunate pe parcursul a două zile. In aceeaşi dimineaţă sosise de la Bucureşti, unde a participat la marele forum al conducerii de partid și de stat. Drumul de la gară o adusese di­rect la fabrică. Pe chipul ei se citea acea oboseală plăcut, în­dulcită de satisfacţia şi privile­giul de a fi părtaşă nemijlocită la un asemenea eveniment. In­tr-o clipă de răgaz îi solicităm citeva impresii. — Nu-mi amintesc să fi trăit vreodată momente mai înălţătoa­re, mai emoţionante. Simţeam că în marea sală a Palatului Repu­blicii se adunase la sfat întreaga ţară, întregul partid şi popor, ca­re prin glasul secretarului gene­ral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, îşi rostea cre­zul său, voinţa sa de fier. Ex­punerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu a fost magistrală, im­presionantă, captînd prin forţa sa analitică şi de sinteză, prin claritatea şi profunzimea ideilor, prin ţinuta sa ştiinţifică pe toţi participanţii. Ea constituie pen­tru fiecare dintre noi, indiferent de­ sectorul de activitate, pentru toţi oamenii muncii, un docu­ment inestimabil de lucru, un a­devărat far călăuzitor in întreaga noastră muncă. Am ascultat cu o deosebită a­­tenţie întreaga Expunere şi cu toate că întreprinderea noastră a făcut anul acesta paşi însemnaţi pe calea perfecţionării, trăiam u­­neori momente de vinovăţie că n-am făcut încă totul, că activi­tatea colectivului nostru nu se ridică la nivelul exigenţelor ac­tuale. Sarcinile trasate de secre­tarul general al partidului sunt deosebite. Ele înmănunchează voinţa întregului popor de a de­păşi această perioadă grea, pro­vocată de cutremur, de a trece cu hotărîre la normalizarea în­tregii vieţi economico-sociale şi la asigurarea mersului nostru ra­pid înainte. In calitate de ingineră şefă a acestei întreprinderi, sînt hotă­­rîtă să nu precupeţesc nimic pentru a face ca harnicul nostru colectiv de oameni ai muncii să-şi aducă din plin contribuţia la marele efort al ţării pe şan­tierele reconstrucţiei. Vom munci mai bine, cu mai multă răspun­dere, pătrunşi de cele mai înal­te sentimente patriotice, pentru a realiza producţie de calit­ate superioară, cu costuri mai redu­se, pentru a utiliza la un nivel mai înalt toate capacităţile de producţie, ridicînd, aşa cum ne cere secretarul general al parti­dului, pe o treaptă superioară, nivelul întregii noastre activităţi. I. CISMAŞ Cu neţărmurită încredere . Realism şi cutezanţă, respon­sabilitate marxistă şi înaltă prin­cipialitate, vigoare, optimism şi caldă vibraţie de iu­bire de ţară şi dragoste faţă de om sunt doar citeva din atributele ce caracte­rizează recenta Expunere a to­varăşului Nicolae Ceauşescu, a­­tribuie ce nasc tot atitea senti­mente iţi conştiinţa şi inima fie­cărui locuitor al pămintului ro­mânesc. Ascultind şi citind a­­cest admirabil document, al că­rui autor remarcabil — secreta­rul general al partidului, preşe­dintele Republicii noastre — a dat glas unor simţăminte înălţă­toare de demnitate şi frumuseţe morală, gîndul tresaltă de bucu­rie şi inima te îndeamnă să ur­mezi fără şovăire exemplul pil­duitor al celui dinţii fiu al Ro­mâniei. Dincolo de logica excepţională a glndirii şi simţirii ce străbate acest minunat document, dincolo de gravitatea mobilizatoare a problemelor conţinute, străbate demnitatea bărbată a unui popor liber şi independent care mani­festă, printre şi pe deasupra rui­nelor şi rănilor, hotărîrea de a nu se abate de la calea pentru care a semnat cu sînge şi trudă, ire­vocabil şi pentru întreaga sa is­torie viitoare. Mai presus de în­­dîrjirea cu care ne continuăm urcuşul spre fericire şi împlinire materială şi morală, fiinţa noas­tră este plină de dragoste faţă de întiiul om al ţării, care este mîndru că aparţine acestui po­por eroic, care este mîndru că este, cu alte cuvinte, concetăţea­nul nostru al tuturor truditorilor acestui pămînt — de la oţelar la academician, de la plugar la ge­neral. Cum oare să ne simţim noi, toată suflarea acestui pămînt, că trăim şi muncim sub oblăduirea generoasă a unui asemenea par­tid, care are în frunte un condu­cător întotdeauna contopit cu gîndul şi cu fapta, cu întreaga sa fiinţă cu naţiunea care l-a a­­şezat in fruntea ei? Şi l-a aşezat pentru a i se dărui cu nimeni altul spre binele şi fericirea ei. Cred că răspunsul este pe cît de răspicat şi concret, tot pe ci­tit de fără echivoc prin sensul lui unic: să i ne dăruim tot atit de total, să ne suflecăm mîneca şi să refacem ţara greu lovită, şi să n­u ne oprim la o refacere pur şi simplu, ci s-o amplificăm pe măsura Programului ce l-am a­­doptat fără rezerve; să n-avem linişte şi astîmpăr pină nu vom trăi noi, cei de azi, binefacerile celei mai drepte orînduiri din istorie — comunismul, să vi­brăm neostoit la ideile de pace, frăţie, prosperitate şi dreptate pe întreaga planetă. Să-l urmăm, adică, cu neţărmurită încredere şi dragoste, pentru ca mîndria de a aparţine acestui popor şi acestui pămînt să fie reciprocă şi totală prin ardenţa gindului şi cutezanţa faptelor spre înalt şi pur. Şi toate acestea poartă un singur şi simplu nume, emoţio­nant prin cuprinzătoarea lui simplitate: omenie. IULIU MOLDOVAN, preşedintele Comitetului jude­ţean de cultură şi educaţie socialistă Tablou al remarcabilelor înfăptuiri Expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la activita­tea partidului şi a întregului po­por pentru înlăturarea urmărilor cutremurului catastrofal din 4 martie, dezvoltarea economico­­socială actuală a ţării, activita­tea internaţională a partidului şi statului şi situaţia politică mon­dială, constituie un cuprinzător tablou al remarcabilelor înfăp­tuiri obţinute de poporul nostru în dezvoltarea economico-socială a patriei şi îmi exprim deplina adeziune pentru transpunerea în viaţă a măsurilor preconizate pentru dezvoltarea în continuare în ritm înalt a întregii economii naţionale. Lucrătorii ogoarelor din Sînt­­ana şi-au manifestat spiritul de omenie, asemenea multor unităţi din judeţul nostru, contribuind la ajutorarea familiilor sinistrate cu însemnate cantităţi de produ­se agricole. Astfel, au fost livrate în „Contul omeniei“ 12 tone de grîu, porumb şi cartofi precum şi 27.000 lei, echivalentul a 1.350 zile-normă. în această campanie de primă­vară mecanizatorii şi cooperatorii au muncit cu înalt simţ de răs­pundere pentru efectuarea tutu­ror lucrărilor în epoca optimă, asigurînd toate condiţiile necesa­re­­ realizării şi depăşirii sarcini­lor de plan, a angajamentelor a­­sumate. ALEXANDRU PUNI preşedintele C.A.P. Sintana forţele satelor au acţionat energic pentru Încheierea lucrărilor din prima epocă Timpul deosebit de prielnic din a doua parte a lunii martie cît şi buna organizare a muncii mecanizatorilor şi cooperatorilor din unităţile agricole au dus la impulsionarea lucrărilor agricole In cîmp, la efectuarea lor în pe­rioada optimă. Astfel, potrivit datelor centralizate la Direcţia generală a agriculturii, pină la 31 martie culturile din epoca I au fost insămînţate în proporţie de 98 la sută. Datorită aplicării măsurilor iniţiate de Comandamentul agri­col judeţean de către organele şi organizaţiile de partid, de co­mandamentele agricole comuna­le, prin participarea tuturor for­ţelor satelor la lucrările de sezon s-a reuşit încheierea însămînţării orzoaicei, ovăzului, culturilor fu­rajere, a legumelor din urgenţa­­, a inului pentru fuior, precum şi a cartofilor de vară. De ase­menea, s-a încheiat insăminţa­­rea sfeclei de zahăr pe întreaga suprafaţă prevăzută de 15.500 ha, fiind una din culturile de bază ale judeţului nostru. Datorită ur­măririi atente a modului de des­făşurare a acestei lucrări de că­tre specialiştii din unităţile agri­cole, peste tot s-au executat lu­crări de calitate, care să asigure realizarea planului de producţii­ şi angajamentelor asumate. Au fost insămînţate, de asemenea, 9.858 ha de trifoi sub plantă pro­tectoare, ceea ce reprezintă 85 la sută din suprafaţa planificată, lucrare care trebuie să se încheia in cal mai scurt timp. Realizări sub posibilităţi s-au înregistrat la cultura cartofului de toamnă unde din 2.100 ha s-au plantat doar 880 ha. Cu rea­­lizări mai bune se prezintă con­­siliile intercooperatiste Luduş, Reghin, Gorneşti şi Zau. Lucra­rea nu a început încă în unită­ţile agricole din consiliile inter­­cooperatiste Breaza şi Sovata, realizări slabe se înregistrea­ză şi în unităţile din consiliile Sighişoara, Vînători şi Bahnea. In ultima perioadă s-a trecut şi la erbicidarea culturilor de toamnă, lucrare efectuată la ni­vel de judeţ în procent de 13 la sută. Odată cu încălzirea timpu­lui este necesară impulsionarea şi a acestei lucrări, a celor de pregătire a terenului pentru în­­sămînţarea porumbului precum şi a lucrărilor de pe păşuni, din livezi şi grădinile de legume. La Albeşti, cartofii se plantează operativ, iar la Danes­cu... încetinitorul Cu cele 340 ha de cartofi, care vor fi plantate in această primă­vară, Consiliul intercooperatist Sighişoara este unul din marii cultivatori de cartofi din judeţ. Despre modul de desfăşurare a lucrărilor de plantare în unităţi­le aparţinătoare ne-a vorbit pre­­şedintele consiliului intercoope­ratist, inginerul Achim Popovich VASILE ORZA. (Continuare în pag. a 4-a) La C.A.P. Iernut plantarea cartofilor se apropie de sfirşit. Independenţa de stat a României nu a fost nicicînd un dar al marilor puteri Veacuri de-a rîndul lupta pen­tru independenţă şi unitate na­ţională a fost o cauză dreaptă şi scumpă a întregului popor ro­mân, un deziderat pentru îm­plinirea căruia, de-a lungul vea­curilor, s-au dus bătălii gran­dioase şi s-au dat multe jertfe. Efortul politico-diplomatic, e­­conomic şi militar ce l-a făcut poporul român avea să demon­streze că el es­te capabil să obţină inde­pendenţa prin forţe proprii, slujindu-se de une­le condiţii externe favorabile, dar bizuindu-se in primul rînd, pe el însuşi Proclamarea independenţei ab­solute a României şi consfinţirea neatîrnării pe cîmpul de luptă nu a fost efectul unei întîmplări sau conjuncturi, al jocului sau bunăvoinţei marilor puteri euro­pene, ci a fost o cucerire, rezul­tatul logic şi logic al dezvoltării naţiunii române, al necurmate­lor strădanii ce au ţintit la în­lăturarea oricărei forme de do­minaţie străină. Diplomaţia românească a în­treprins o serie de acţiuni pentru obţinerea independenţei pe cale paşnică, în condiţiile intensifică­rii luptei popoarelor balcanice împotriva Imperiului otoman. Toate acestea au rămas fără re­zultat, datorită opoziţiei marilor puteri europene. Votul de la 9 Mai 1877 a fost un mare pas către cucerirea in­dependenţei depline a statului român, a fost un salt calitativ săvîrşit într-un cadru istoric de continuitate şi ascendenţă. Pro­clamarea neatîrnării ţării venea să răspundă unei aspiraţii istori­ce fundamentale. Atunci cînd Mihail Kogălniceanu afirma „sin­tem­ independenţi, sintem­ naţiune de sine stătătoare“ nu se adresa numai Adunării, ci şi veacurilor încărcate de istorie şi viitorime, cu satisfacţie şi nemărginită în­credere în puterile poporului român, al cărui interpret era, de a-şi făuri istoria în deplin acord cu valoroasele sale tradiţii. Erau cuvinte cu valoare de simbol ce cuprindeau în sine hotărîrea u­­nui întreg popor de a sfărîma pe veci învechitele structuri ale relaţiilor statornicite între Ţări­le Române şi Turcia şi, totodată, regimul de tutelă şi imixtiune exercitat de aşa-zisele puteri garante după pacea de la Paris din 1856 şi Conferinţa din august 1858. Aflind despre proclamarea in­dependenţei României marile pu­­teri europene au reacţionat în mod diferit în funcţie de inte­resele lor în Balcani. Turcia a în­­vinuit ţara noastră de rebeliune, iar guvernul englez declara că „puţin îl interesează dacă este sau nu o Românie“, calificînd ac­­ţiunea României ca o „ambiţie bolnăvicioasă" şi a cerut mă* suri de pedep* sire a guvernu­ lui român. La Paris, vestea a fost primită de oficialităţile fran* ceze cu răceală. Nici la Berlin ho* tărîrea României nu a fost primită favorabil, afirmîndu-se că această problemă va fi luată în discuţie la congresul de pace. Austro-Un­­­garia a arătat guvernului român că poziţia sa va fi luată în func­­ţie de rezultatul războiului ruso­­turc şi de atitudinea pe care o va avea România. Italia şi-a dat consimţămîntul pentru actul po­litic al României, dar datorită poziţiei sale în rîndul marilor puteri a păstrat o oarecare re­zervă. Guvernul țarist a recu­noscut independența de fapt, dar nu și de drept, arătînd că MIHAI ROGOSCA profesor (Continuare in pag. a 3-a) p^T^^Centenanj^lhiidep

Next