Steaua Roşie, februarie 1979 (Anul 31, nr. 26-49)

1979-02-01 / nr. 26

noniTAM om nurt fÂRAt, mnp­wi / ORGAN AL COKHTITULUI JUDEŢIAN MUREŞ AL P.C.R. Ş/ Al CONSILIULUI POPULAR JUD£Ţ£AN I Anul XXXI, Nr. 26 (6.477) Joi, 1 februarie 1979 4 pagini, 30 de bani TOATE OBIECTIVELE CINCINALULUI _______PREDATE LA TERMEN____ front de lucru există, hotărîtoare este acum munca oamenilor Prin frontul de lucru de care dispune în prezent, lotul 102 al Şantierului nr. 1 construcţii de locuinţe Tîrgu-Mureş, care înal­ţă etapa a II-a (pînă la pîrîul Pokloş) a cartierului Tudor III, condus de ing. Nagy Emeric, con­stituie un bun exemplu cum tre­buie pregătită activitatea unui nou an. Din cele 1.353 de aparta­mente pe care le are de executat în­ 1979, zece tronsoane (5 din co­ta anului 1978) ce totalizează 238 de apartamente se află în stadiu avansat de finisaj şi fac obiectul dărilor în folosinţă din lunile februarie şi martie a.c. La alte 280 apartamente se execută structurile de rezistenţă, iar di­ferenţa dispune de fundaţii şi chiar mai mult. Doar unui sin­gur bloc de 86 de apartamente îi lipseşte fundaţia. „ Fără îndoială acest avans de care dispunem constituie un avantaj deosebit pentru noi. El ne mobilizează la o activitate susţinută pentru a fructifica din plin roadele bunei pregătiri a producţiei acestui an. — Cum aţi început activitatea în 1979? — Iarna ne-a îngreuiat mult activitatea, dar acum am intrat în ritm. Dispunem de condiţii bune de muncă. Betoanele ne so­sesc la cerere, cu prefabricatele încă nu avem probleme, iar me­canizarea este suficientă. E ade­vărat, deocamdată avem cea mai susţinută activitate din cadrul şantierului. Dacă această bună aprovizionare cu materiale de construcţii s-ar permanentiza în 1979, munca pe care o desfăşu­răm ar putea fi de la început mult superioară anului 1978. — Aveţi in vedere desigur îm­bunătăţirea pe această bază a activităţii proprii. — Ne-am propus să ne organi­zăm mai bine munca, să folosim corespunzător potenţialul lotului. Ne preocupăm de ridicarea ni­velului activităţii schimburilor II şi III, de sporirea contribuţiei acestora la realizările de ansam­blu ale lotului. In acest sens, pentru schimburile II şi III am selectat cei mai buni şi mai har­nici şefi de echipă, conştiincioşi, cu un înalt simţ de răspundere, capabili să organizeze munca fă­ră o asistenţă tehnică deosebită, şi să impună echipei un ritm de lucru adecvat marilor sarcini pe care le avem de înfăptuit. De a­­semenea, am dori să îmbunătă­ţim asistenţa tehnică la utilajele grele din dotare in vederea redu­cerii duratei de stagnare cauzată de defecţiuni accidentale. Cu pri­lejul recentei adunări generale a constructorilor şantierului nos­tru, am propus înfiinţarea pe platforma cartierului Tudor III a unei echipe de intervenţii. Sunt convins că materializarea aces­tei propuneri ar duce la ridicarea gradului de folosire a macarale­lor şi a celorlalte utilaje, la spo­rirea productivităţii muncii, a ritmului de execuţie. Plecînd de la o serie de greutăţi avute anul trecut in asigurarea unor tipuri de cofraje am elaborat un proce­deu de etapizare a cofrării unui nivel ceea ce va duce la scăde­rea necesarului de cofraje în con­diţiile sporirii volumului de lu­crări. Colectivul nostru este pe de­plin convins că, prin aplicarea a­­cestor măsuri, lotul 102 îşi va în­deplini cu cinste sarcinile de da­re în folosinţă a întregului vo­lum de apartamente prevăzut pentru 1979. I. CISMAS Am mai avut ocazia, la această rubrică, să înfierăm risipa, să condamnăm atitudinea unora de a se manifesta largi la pungă atunci cînd nu este vorba de buzunarul lor. Şi o vom mai face pentru că răul nu se stîrpeşte cu o vorbă sau două. De multe ori risipa este mascată şi nu e la îndemîna oricui să o sesizeze. Iată, întîlnim frecvent pe drumurile publice cami­oane şi tractoare rutiere gonind grăbite. Cîte din ele sînt în ordine, adică cite nu ard de pomană benzina ori motorina, aceşti carburanţi deficitari şi scumpi ? Un tractor duce o re­morcă plină cu sfeclă şi s-ar părea că face o treabă bună. Dar nu e așa. La puterea lui ar trebui să ducă două remorci pline. Cu alte cuvinte, jumătate din carburant este ars de pomană. Acesta este doar un exemplu, unul foarte frecvent însă. Ce să zicem, apoi, de cei care trimit un camion de 5 tone să aducă o pompă, cîteva anvelope de autocamion, cîteva sute de kilo­grame de tărîţe sau furaj combinat ? Ce să zicem de camioa­nele întîlnite înţesînd şoselele fără nici o încărcătură ? Dacă proprietarii lor, cei puşi să le gospodărească, n-ar fi largi la pungă, n-ar admite, credem, pentru nimic în bune, să le tri­mită la drum fără încărcătură sau încărcate sub capacitate. MELIAN BALDEANU Magazinul alimentar „Dacia" din Reghin. ÎN IANUARIE — 2 PROCENTE PESTE PLAN Creşterea­ în acest an cu 4,4 la sută a indicatorilor valo­rici faţă de anul 1978 a pus în faţa colectivului întreprin­derii de geamuri din Tirnă­­veni o sarcină deosebit de mobilizatoare. Pregătirile întreprinse pe plan tehnic şi organizatoric, ca şi hotărîrea întregului per­sonal muncitor de a se situa din nou la nivelul exigenţelor acestei etape au contribuit ca în luna ianuarie a.c. planul valoric să fie depăşit cu 2 la sută. Acest început bun asigură încă din prima lună a anului un spor de producţie de 30.000 mp geam tras, 40.000 mp geam laminat și peste 150.000 buc. butelii din sticlă. LIVRĂRI DE PRODUSE Printre preocupările Cen­trului de legume şi fructe din Reghin de a asigura aprovi­zionarea ritmică a locuitori­lor din oraş se numără şi cea a livrărilor de produse sub formă deshidratată. Din situaţia prezentată de tovarăşul Ioan Mărcuş, şeful centrului, în scurtul interval ce s-a scurs din acest an, au fost expediate diverşilor be­neficiari din judeţul nostru, din ţară şi chiar la export peste 40 t de ceapă deshidra­tată, mari cantităţi de mere şi altele. Vedere exterioară a IMATEX Tîrgu-Mureș. Tribuna experienţei înaintate 64.143 kg de sfeclă de zahăr la hectar in cultură neirigată In anul 1978 cooperatorii din Voiniceni au realizat cea mai mare producţie medie de sfeclă de zahăr la nivel de judeţ, de 64.143 kg la hectar. Pentru a afla cum s-a lucrat şi ce metode s-au aplicat pentru a obţine o ase­menea producţie ne-am adresat cu cîteva întrebări inginerului şef al cooperativei, Vasile Almă­­şan. — Care credeţi că au fost fac­torii hotărîtori în obţinerea suc­cesului amintit? — Aşa după cum se ştie, C.A.P. Voiniceni a realizat şi în anul 1977 o producţie mare de sfeclă de zahăr la hectar, de 52.438 kg, situîndu-se tot pe pri­mul loc­ în cadrul judeţului, fapt ce a dus şi la obţinerea unor venituri mari de către coopera­tori. După succesul obţinut, oa­menii au început să fie cointere­saţi în realizarea unei producţii cit mai mari la această cultură, lucrindu-se mai bine, fiind în măsură să aducă cele mai mari venituri băneşti atît pentru ei cit şi pentru cooperativă. De aceea, consider că factorii hotărîtori a­­supra producţiei mari au fost a­­tît tehnologia aplicată cit şi mun­ca atentă şi responsabilă a oa­menilor. Pe cele 70 de hectare de teren pe care le cultivăm, conform planului, am executat întreaga gamă de lucrări prevă­zute in tehnologie. In toamnă am executat două arături şi am apli­cat pe 50 ha cite 50—60 tone de gunoi de grajd la hectar, fertili­­zînd totodată întreaga suprafaţă, odată cu pregătirea patului ger­minativ, cu cite 350 kg de îngră­şăminte complexe la hectar în substanţă activă, din care 175 kg azot şi 175 kg fosfor, parţial a­­plicate fazial. Terenul a fost pre­gătit grădinăreşte cu combinatorul în agregat cu tăvălugul crosche­­let, iar semănatul l-am făcut în perioada optimă. Din suprafaţa amintită — 10 hectare le-am se­mănat cu sămînţă monogermă. De asemenea, am erbicidat în­treaga suprafaţă înainte de se­mănat cu Dual — 4­­ la hectar şi cu Venzal — 1,2 kg/hectar, er­­bicide care au avut o eficienţă deosebită. Lucrările de întreţi­nere s-au efectuat la timp şi în cele mai bune condiţii de toţi cooperatorii, executînd trei pra­­şile manuale şi o rărire. Desigur, un rol deosebit la realizarea pro­ducţiei mari a avut-o şi densi­tatea mare, de 80.000—100.000 plante la hectar la recoltare. Re­coltarea am făcut-o eşalonat, iar transportul executat operativ pentru a nu pierde din greutate prin evaporare. — Aţi avut tarlale pe care aţi realizat producţii record? — Desigur. De exemplu în tar­laua Faţa mare, de circa 12 ha, am obţinut o producţie medie de 82.320 kg la hectar, iar in tarlaua Horgosa de 10 ha am realizat cite 78.400 kg de sfeclă la hectar. Dealtfel, brigada din Voiniceni a realizat în medie peste 70.000 kg de sfeclă de zahăr la hectar în cultură neirigată pe cele 52 ha. Producţiile obţinute în diferite tarlale ne-au convins cit de sus trebuie să ridicăm ştacheta. — Ce venituri suplimentare aţi obţinut prin depăşirea planului? — Am avut o producţie medie planificată de 29.000 kg la hec­tar, cu o producţie totală de 2.030 tone de sfeclă. Prin obţinerea a 64.143 kg de sfeclă la hectar am realizat 4.495 tone de sfeclă, depăşindu-ne astfel planul cu 2.465 tone de sfeclă, ceea ce a dus la obţinerea unor venituri suplimentare de către unitate de 1,098 milioane lei. — Cum aţi pregătit producţia anului 1979? — In acest an ,vom cultiva tot 70 ha de teren cu sfeclă, teren care a fost arat aproape în între­gime, din care 40 ha au fost fer­tilizate cu cite 50 tone de îngră­şăminte naturale, lucrare care continuă şi în prezent. Avem asi­gurate în stoc îngrăşăminte chi­mice necesare conform planului. In primăvară vom executa toate lucrările prevăzute în tehnologie, la timp şi de calitate, repartizînd sfecla pe oameni, imediat după semănat, pentru ca ei să poată efectua lucrările fără nici o in­­tirziere. Respectînd întocmai teh­nologia şi aplicînd experienţa bu­nă acumulată în ultimii ani a­­vem convingerea că şi în acest an ne vom realiza şi depăşi pro­ducţia planificată de 36.000 kg de sfeclă la hectar. V. ORZA REPORTAJUL NOSTRU Muncă şi poezie Oricît ai agrea înălţimile, performanţa, simplul fapt doar că ai fi fost nevoit să urci in acel ger tăios cu mul­te grade sub minus cele a­­proximativ 120 de scări ale macaralei M.T.A.-125, nu prea ţi-ar fi la indemină. Ne-o spune şi interlocutorul nos­tru, tînărul cu privirea scru­tătoare şi rostirea sprintenă, creindu-ţi uneori senzaţia că a prins din urmă ultimul tren. Un tren alegoric. Se nu­meşte Kocsis Francisc. Deşi, semnează Francisco. S-a năs­cut la Cecălaca- Afintiş, are 24 de ani. Din 1973 munceşte la T.C.M., secţia S.U.T. Intr-o di­mineață ninsă cu „petalele al­be" ale iernii, în preajma dealului privind cu uimire a­ceastă metamorfoză ’79, numi-­­ ta Tudor III, urmăream bra­­i­ful macaralei asemănător u-­­­nui ac de ceasornic deplasîn- » du-se pe un uriaș cadran de­­ zăpadă cu irizări albăstrii. îl­­ întrebăm pe tînărul interlocu-­­ tor, călit într-un optimism­­ molipsitor, ce înseamnă aceşti­­ ani de muncă pe şantier. Nu a fost nevoie să ne convingă­­ că orice pisc se urcă cu tru-­­ dă, nu intr-un aer neutru, ci­­ cel al implicării, al angajării­­ totale. Implicare şi angajare­­ care pentru el şi noi toți, azi­­ sunt repere concretizate, nu­ .e­mite cartierul „1848“, Cornișa,­­ LAZAR LADARUJ I (Continuare în pag. a 4-a) .

Next