Steaua Roşie, august 1980 (Anul 32, nr. 181-207)

1980-08-01 / nr. 181

Cooperaţia meşteşugărească a îndeplinit planul cincinal Aniversarea marii sărbători naţionale de la 23 August este intimifinată de oamenii muncii din judeţul nostru cu succese de seamă in întrecere. Un minunat exemplu ni-l oferă in acest sens cooperatorii meşteşugari, angajaţi in finalizarea cu rezul­tate bune a perioadei 1976—1980 In ziua de 29 iulie, oamenii muncii din acest mare sector al satisfacerii solicitărilor popu­laţiei, şi-au îndeplinit planul cincinal. Tăind viaţă complexelor sarcini trasate de congresele al Xl-lea şi al Xll-lea ale P.C R., orientărilor secretarului gene­ral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, privind diver­sificarea serviciilor şi dezvoltarea producţiei de bunuri pentru fondul pieţii şi export, cooperatorii meşteşugari din judeţul Mureş şi-au creat un avans de 185 de zile, perioadă importantă pentru depăşirea propriilor angajamente. Ei au hotărit să rea­lizeze suplimentar o producţie marfă de aproape 500 milioane de lei, concretizaţi în 660 mii metri pătraţi de ţesături, 185 milioane de lei confecţii­ textile, tricotaje in valoare de 8 mi­lioane de lei, mobilă şi alte tipuri de produse de uz gospo­dăresc. L­a succesul de acum cooperatorii meşteşugari de la ,,Me­talul“, „Textila Mureş“, „Constructorul“ şi „Igiena“ din Tirgu Mureş, „Prestarea“ Tirnăveni, „Lemn-Metal“ Reghin, „Munca“ Sovata, „Nirajul“ Miercurea Nirajului, de la „Tehnolemn“ Tir­năveni, sunt hotărîţi să adauge noi realizări in domeniul diver­sificării serviciilor, in orientarea mai directă a activităţii spre cerinţele cetăţenilor, spre onorarea contractelor cu partenerii externi, capitol la care mureşenii au îndeplinit cincinalul încă la 27 iunie 1980. La I.C. „Mureşul“ Tîrgu Mureş Înnoirea colecţiei de modele — temeiul calitativ al producţiei anului 1981 Colectivul întreprinderii de confecţii „Mureşul“ din Tg. Mu­reş, conducerea de aici acţionea­ză cu fermitate în spiritul cu­­vîntării rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, la şedinţa plenară lărgită a Consiliului Na­ţional al Oamenilor Muncii, mai ales în direcţia realizării produc­ţiei fizice cu consumuri cit mai reduse de materiale, asigurînd pe această cale creşterea volumului de producţie netă şi a beneficiu­lui. Sectoarele de creaţie şi croire formează avangarda acţiunilor declanşate în acest scop. Aici se hotărăşte soarta consumurilor, fo­losirea complexă, cu maximum de eficienţă a materiilor prime de bază, care sunt ţesăturile. Aceste acţiuni sunt continuate în secţii prin realizarea unei munci de calitate, care să excludă rebu­turile, risipa de manoperă, de e­­nergie şi materiale. Cele 57 de modele create şi expuse la TIBCO şi cele 100 de modele ca­re au fost trimise la EBEN în­trunesc condiţiile arătate. Dealt­fel, întreaga activitate de crea­ţie urmăreşte reducerea consu­murilor, realizarea de modele simple care să nu prezinte prea multe porţiuni suprapuse. In a­­celaşi scop s-au redus dimensiu­nile pieselor componente, asigu­­rîndu-se încadrarea mai raţiona­lă pe suprafaţa ţesăturii. De sub­liniat că noile modele reprezin­tă temeiul calitativ al pregătirii producţiei lui 1981. In aceeaşi i­­dee se înscrie şi colecţia aflată în lucru, colecţie care v­a fi pre­zentată beneficiarilor în vederea contractării fondului de marfă pentru trimestrul I 1981. Carac­teristice sunt modelele din felon şi piele sintetică căptuşite cu un strat termoizolant sau cu blană artificială care de fapt formea­ză producţia pentru sezonul re­ce. Aceeaşi grijă şi răspundere se manifestă faţă de reducerea consumurilor specifice la secto­rul de croire. Aici se utilizează cu bune rezultate metoda combi­nată de încadrare, de croire con­comitentă a pieselor mari cu cele mici şi de execuţie a şpanurilor mari de 10—12 metri, dacă mate­rialul nu are defecte, îmbinate IOAN HUSAR (Continuare in pag a 4-a) FIII SATULUI „Ca un ecou ne-ntoarcem la părinţi, Departe fiind dăm tare greu de poartă. Pe sub uluci copilăria moartă Ne caută cu aripe de sfinţi“. Ca un ecou ne-ntoarcem la părinţi mereu cu-acelaşi girul de preasfinţire, mereu cu-ace­laşi sbucium în simţire, me­reu cu derici aşezat chezaş in dreptul inimii in neodihnă, mereu cu vrerea de-a rămîne fraţi cu cei rămaşi­­pe vatra strămoşească, pe vatra casei unde ne-am născut şi-n satul unde ne-am trăit trăirea ce­lor dinţii şi celor mai îndes­tulaţi sufleteşte ani ai vieţilor noastre, anii copilăriei. Se-n­­torc in fiece an plecaţii prin lume, rostuiţii prin alte me­leaguri ale ţării şi-n bucuria revederii celor rămaşi şi-a ce­lor întorşi o clipă pe vatra părintească se nasc sărbători ale sufletului, serbări ale tai­nicului sentiment ce ne ţine mai legaţi, in plecarea noas­tră, de casa mumei şi a tatii. Sîmbătă şi duminică la Ho­­dac, fiii satului plecaţi prin ţară sau chemaţi de ţară cu norocul şi dorinţa rostuirii, cu credinţa împlinirii unei dato­rii către ur cam s-or întoarce printre mai ai lor decii ai noştri şi n-or avea vorbele în­ţelesuri destule ce să tălmă­cească bucuria revederii. Organizind în acest an re­vederea hodăcenilor plecaţi prin mîndra ţaft a României, Nicolae Moldovan-Cînţa şi Vasile Notea n-ar fost făcut decit să îndrepte intr-un ace­laşi şui­oi vrerea tuturor fii­lor acestui sat românesc de pe Valea Gurghiului de-aşi da intilnire intr-o aceeaşi zi pe vatra părintească. Hodacul şi-a îmbrăcat stra­iele de datină şi sărbătoare, şi-a aşternut pe ştergare cea mai albă piine şi cea mai cu­rată sare pentru un, din ini­mă „bun venit“, fiilor satului. DORU­­. // ANUL XXXII ff Nr. 181 (6.941) Vk Vineri. | 1 august 1980 \\ 4 pagini. If 30 de bani Jf Toată forţa mecanizată şi manuală din agricultura judeţului să fie dirijată la seceriş! Stadiul avansat de coacere, ca şi vremea instabilă, impun tutu­ror conducerilor de unităţi, me­canizatorilor, inginerilor, coope­ratorilor, desfăşurarea forţelor de care dispunem la strîngerea re­coltei de grîu. Nu e de aşteptat vreme bună, că la unele soiuri de grîu se înregistrează de pe a­­cum pierderi de boabe. Am vă­zut acest lucru intrînd, miercuri, în mai multe lanuri. Cum se ac­ţionează pentru a pune repede la adăpost recolta? Iată între­barea care ne-a condus miercuri prin lanurile înşirate pe valea Mureşului pînă la Cheţani şi a­­poi pe o bună parte a Tîrnavei în zona Tirnăveni. La C.A.P. Bo­gata, Luduş şi Cheţani s-a lu­crat destul de bine, oamenii e­­rau bucuroşi că ploaia din cursul nopţii i-a ocolit. Se lucra şi la Petrilaca, Sălcud şi Iernut. l­a Tolănzel în timpul nopţii a plo­uat straşnic, reluarea secerişu­lui era imposibilă. Consiliul in­­tercooperatist a cunoscut situaţia şi toate combinele de aici au fost duse să lucreze la Sfil­ud. Aşa trebuie să se procedeze peste tot, combinele să lucreze zilnic, oră cu oră, indiferent unde, impor­tant este să se aduna zilnic cît mai multe grîne. Dar nu se acţionează peste tot cu destulă grabă, de parcă nimic nu ne-ar zori şi am avea timp de irosit cu sacul. Nu e doar o putere, ci o realitate verificată. Iată, pe la prînz, am ajuns la Sinpaul. In birouri, la consiliul intercooperatist, întîlnim oameni­i destui, chiar prea mulţi la o vreme cînd grînele numai că nu strigă. Am primit scuzele de ri­goare, anume că peste noapte a plouat. Şi ce dacă a plouat? A­­cum era soare. Din comoditate, din neînţelegerea gravităţii unui moment se invocă ploaia. Dar, tocmai acum ar trebui să fie toţi pe teren, indiferent de funcţie şi atribuţie, să parcurgă tarla cu tarla, să controleze starea lanu­rilor şi a terenului, să vadă un­de se poate lucra. Aici erau şi tarlale unde s-ar fi putut secera bine, în nişte terenuri mai pie­troase unde apa vine şi se duce. Combinele nu erau insă acolo. Ni s-a spus că sînt la „Izvoare“ şi că nu prea pot lucra. Evident, nu de florile mărului sunt bote­zate atît de sugestiv terenurile de acolo­ .Şi le-a mai şi plouat o noapte. Greu­,­­foarte greu de în­ţeles ce fel de orientare au oa­menii care decid, sau ar trebui să decidă in cunoştinţă de cauză, ce trebuie făcut oră de oră, să cîntărească şi să drămuiască fie­care minut. Se acţionează lent, fără convin­gere, ca melcul căruia îi este in­diferent cînd ajunge la capătul călătoriei. Avem argumente pen­tru a susţine şi această părere. Tot în această zi pe la ora 13, la consiliul intercooperatist Ier­­nut am aflat că cinci combine de la C.A.P. Cuci au rămas blo­cate de nişte ape revărsate în sa­tul Dateş. Din cauza ploii aici nu se putea lucra. Se susţinea că nici nu pot fi duse în altă parte. L­a sediul C.A.P. inginerul şef ne spunea că preşedintele e plecat acolo să organizeze scoa­terea combinelor şi să le aducă la Cuci unde n-a plouat. Pe pre­şedinte însă îi găsim la cele cinci combine venite în ajutor de la Cipău. Toţi se lamentează, unii că nu pot scoate combinele, alţii că le pot, dar nimeni nu s-a dus să vadă, să încerce. Au trecut şase ore bune din zi şi cinii combine lipsesc din lucru. Şeful secţiei S.M.A. stă la umbra lolo­ M. BALDEANU (Continuare in pag. a 4-a) • Nu toate satele şi nici toate tarlalele sínt la fel de atinse de ploaie. • C­ind combinele sínt trimise unde trebuie la primele ore ale dimineţii, atunci se ci­ştiga timp. • După şase ore de lamentări „se poate, nu se poate“ combinele încă nu erau în lucru. • La unele baze de recepţie nu s-a auzit dis­poziţia: nici o obstrucţie secerişului pe motiv de umiditate. CINSTE­LOR! Dintre lucrătorii S.M.A. Ri­cin se evidenţiază, in mod de­osebit, prin comportarea ex­cepţională, de adevăraţi co­munişti, mecanizatorii care au fost plecaţi in sudul ţării, pentru a ajuta la recoltatul păioaselor. Acolo, ei au mun­cit cu însufleţire, lucru care reiese şi din scrisoarea de mulţumire adresată S.M.A. Rî­­ciu de către organul comu­nal de partid Izvoarele. In scrisoare se spune „Bi­roul comitetului comunal de partid Izvoarele, judeţul Te­leorman, conducerea C.A.P. „7 Noiembrie", toţi coopera­torii unităţii noastre, vă aduc sincere mulţumiri pentru spri­jinul acordat în importanta campanie de recoltare a pă­ioaselor, prin minunaţii me­canizatori trimişi să lucreze pe ogoarele comunei. Vă adu­cem la cunoştinţă că am fost impresionaţi de conştiinciozi­tatea, hărnicia şi devotamen­tul cu care au lucrat cei 12 mecanizatori in frunte cu in­ginerul Petre Lalescu şi mais­trul Emil Cucuiet. Toţi au muncit cu răspundere, au a­­vut o comportare frumoasă in comună. Am remarcat în mod deosebit pe mecanizatorii Mi­­hai Girlett, Vasile Pogăcean, Alexandru Chiorean, Ioan Moldovan, Ioan Huţa. Cinste lori". CORNELIU ȘTEFAN secretar adjunct al comi­tetului comunal de partid Riciu Vrii futul „Realizările sunt frumoase, dar mai avem şi lipsuri“, sau bilanţul este pozitiv, dar mai există şi neajunsuri“, ca şi frazele „treaba, merge destul de bine, dar mai avem necazuri şi poticneli“, le intilnim frecvent in şedinţele de analiză, in adunările generale ale oamenilor muncii, pri­n informări ste­­reotipe, simpliste şi dogmatice. Ele sunt fraze ale ,,tămiterii“ unor aspecte economico-sociale, ajunse la un punct critic, dar pe care autorii referatelor au teama să le supună deschis co­lectivelor, să ia poziţie faţă de neajunsuri, să tragă linie intre ceea ce este intr-adevăr valoros şi ceea ce urinează activitatea. Dar, vrind să înfrumuseţeze situaţia, unii zişi „specialişti“ in informări şi „dări de seamă“, uită că tocmai lauda ieftină stri­că, deformînd realitatea, ocolind adevărul. Cinstit, este insă ca gindirea să ţintească deschis şi hotărit spre bolo­­anii automul­­ţumirii, ai poleirii ieftine, ai birocratismului sau comodităţii, chiar dacă ei s-au aşezat doar pentru o clipă în calea noastră. GH. BARBULESCU

Next