Steaua Roşie, iulie 1981 (Anul 33, nr. 153-179)
1981-07-01 / nr. 153
O sută de ani de la apariţia primei serii a revistei „CONTEMPORANUL" Continuator imediat al gazetelor socialiste „Socialismul“ (1877), „România viitoare“ şi „înainte“ (1880), „Contemporanul“ va exprima o nouă etapă în dezvoltarea mişcării muncitoreşti şi socialiste din ţara noastră. Apariţia publicaţiei reflectă afirmarea politico-organizatorică şi ideologică a clasei muncitoare, nevoia imperioasă a acesteia de ştiinţă şi artă şi, în acelaşi timp, capacitatea mişcării noastre muncitoreşti şi socialiste, aflată în plină ascensiune, de a exercita o influenţă regeneratoare asupra viitorului României. înţelegînd rolul ştiinţei, revista vine să concretizeze modalitatea specifică de pregătire practică, prin mijlocirea ştiinţei, a terenului ideologic în vederea propagării marxismului, iar apoi actul răspîndirii sistematice a principiilor socialismului ştiinţific, a principiilor materialismului dialectic şi istoric. Orientarea, profilul, precum şi succesul publicaţiei s-a datorat muncii asidue desfăşurate de colectivul redacţional şi de colaboratorii săi, între care un loc aparte ocupă Sofia, Ion şi Gheorghe Nădejde, Constantin Miile, Ion Păun-Pincio, dr. Ştefan Stîncă, Anton Bacalbaşa şi alţii. Fundamentarea ideologică a „Contemporanului“, îndrumarea sa generală poartă amprenta lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, reputat teoretician socialist, făurar de şcoală marxistă a socialismului la noi. In cei zece ani de apariţie a revistei „Contemporanul“ se constată două etape: în prima etapă, 1881—1885, publicaţia a militat pentru revendicări general-democratice, în spiritul ideilor democrat-revoluţionare de la 1848. „Contemporanul“ a luat poziţie critică faţă de inconsistenţa unor instituţii de cultură, ignoranţa care stăruia în privinţa datelor noi în ştiinţă, pledînd pentru răspîndirea culturii în rîndurile maselor largi, pentru emanciparea femeii prin instrucţie şi educaţie, oferind în paginile sale informaţii şi articole substanţiale despre originea lumii şi a fiinţelor, despre diferite fenomene naturale, lămurind pe cititori în legătură cu „ideea de cealaltă lume“ şi dacă „este sau nu spiritul deosebit de materie“, desfăşurînd o adevărată campanie împotriva ignoranţei şi a misticismului, combătînd înapoierea şi incultura. în acelaşi timp, „Contemporanul“ a promovat stima şi dragostea faţă de savanţii şi oamenii de cultură valoroşi ai vremii, a relevat nivelul de gîndire materialistă a filozofului Vasile Conta. „Contemporanul“ a acordat un spaţiu larg fenomenului literar, aducîndu-şi contribuţia sa remarcabilă la afirmarea esteticii şi criticii literare. în etapa a doua, care începe cu anul 1885, revista participă la acţiunea de răspîndire în ţara noastră a unor opere, a unor idei şi teze ale întemeietorilor marxismului. în felul acesta revista s-a constituit într-o tribună a răspîndirii şi înrădăcinării ideilor marxismului în România, a afirmării pe un plan superior a propriei gîndiri socialiste româneşti, a pregătirii unirii mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiinţific. Sub influenţa marxismului „Contemporanul“ a dat domeniilor vieţii sociale şi culturale, precum şi unor evenimente politice mai însemnate, o extindere mai mare în coloanele sale şi o tălmăcire prin prisma materialismului dialectic şi istoric. Subliniem faptul că prestigioasa revistă ieşeană a publicat în întregime, în anii 1885—1886, lucrarea lui F. Engels „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului“. Dealtfel trebuie să spunem că F. Engels a urmărit atent dezvoltarea şi orientarea ideologică şi programatică a mişcării muncitoreşti şi socialiste din România. Semnificativ în acest sens este scrisoarea lui Engels adresată lui Ion Nădejde şi altor socialişti români, scrisoare publicată în numărul revistei „Contemporanul“ din 4 ianuarie 1888 şi în care Engels arăta că a primit „mai multe numere din Revista socială şi din Contemporanul, care numere cuprind, între alte materii, traducerile cîtorva din scrierile mele şi anume originea familiei, a proprietăţii private şi a statului. Daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru osteneala ce-aţi avut pentru a face înţelese de cititorii români aceste scrieri. Pe lingă cinstea ce mi-aţi făcut-o astfel îmi făcurăţi şi îndatorirea de a mă apuca să învăţ în sfîrşit oleacă limba română... Cu traducerea d-tale am putut face oarecare progres: textul meu, etimologia latinească şi slavă mi-au ţinut loc de dicţionar, şi din pricina traducerii d-tale pot zice acuma că limba română nu mai este pentru mine o limbă cu desăvîrşire necunoscută“. în cuvinte minunate, Engels a dat, cu aceeaşi ocazie, o înaltă apreciere mişcării muncitoreşti şi socialiste din România, a remarcat cu satisfacţie procesul de maturizare ideologică şi politică a acesteia. „Cu mare plăcere — seri.. F. Engels — am văzut că socialiştii din România primesc în programul lor principiile de căpetenie ale teoriei care a izbutit a aduna într-un mănunchi de luptători mai pe toţi socialiştii din Europa şi America — e vorba de teoria prietenului meu Karl Marx“. In cei 10 ani de apariţie, „Contemporanul“, nu lipsit, desigur, de inconsecvenţe de ordin ideologic şi politic, a înscris în dezvoltarea culturii române moderne dimensiunea ideologiei sociale celei mai înaintate, contribuind la proiectarea peste veac a concepţiei şi ştiinţei despre societate, lume şi gîndire a clasei noastre muncitoare. Apariţia în septembrie 1946 a noii serii a revistei „Contemporanul“, în noile condiţii politice şi sociale create de victoria actului istoric de la 23 August 1944, a însemnat preluarea şi dezvoltarea remarcabilei tradiţii culturale progresiste a vechii serii, implicarea profundă a „Contemporanului“ în viaţa socială, ca o publicaţie militantă, însufleţită de concepţiile Partidului Comunist Român, slujind cu devotament clasa muncitoare, poporul român în opera acestuia de făurire a noii orînduiri pe pămîntul României. MIHAI ROGOSCA lector universitar 1. Terra — „Planeta apelor“. HO. în limbajul obişnuit — banala apă ! După „Dicţionarul enciclopedic român“: „Compus hidrogenat al oxigenului; este un lichid incolor, fără miros, fără gust, cu punctul de fierbere la 100°C...“ Să încercăm să privim apa dincolo de o formulă. Înţelepciunea noastră populară făcea din „apa vie“ un simbol al sănătăţii şi purităţii. Ca şi la alte popoare şi la români găsim o divinizare, plecată din raţiune, a virtuţilor ei dătătoare de viaţă. Fără acest element unic, dominant, omniprezent — apa în tripla ei ipostază, lichidă, solidă şi gazoasă — viaţa pe Pămînt ar fi imposibilă. De „capitolul apă“ este legată raţiunea vieţii pe Terra. Fără apă planetele din cuprinsul spaţiilor interstelare sunt astre moarte. Marile civilizaţii făurite de om au înflorit pe marile cursuri de apă. Cînd apa a dispărut, cînd echilibrul ei a fost tulburat de nesocotinţa omului, ele au dispărut ! De la naştere pînă la moarte, apa generează echilibrul biologic al omului, formînd 2/3 din greutatea lui. Fără hrană omul poate trăi o lună, două (exceptînd „recordurile“ fachirilor !). Fără apă omul nu poate trăi mai mult de 10 zile ! Pămîntul, pîinea, hrana în general, oxigenul necesar vieţii, ploaia, pădurea şi oceanul, însăşi existenţa societăţii, dezvoltarea economică, civilizaţia tehnologică actuală, energia, materiile prime, sănătatea omului şi bunăstarea lui, toate procesele vitale deci, sînt imposibil de conceput fără apă — leagănul vieţii. Dacă o■nul e 2/3 apă, din nevoia unui echilibru perfect întîmplarea face ca la fel şi planeta Pămînt să cuprindă apă în aceeaşi proporţie. Corp unic, inodor şi incolor, de neînlocuit, cu volum neschimbat, de la naşterea planetei nepierzînd şi neadăugîndu-i-se nici un gram, nu o dată apa a pus omul în dilemă: dacă-i prea puţină e rău. Nici dacă-i prea multă nu-i bine. (Doar inundaţiile din 1970 au produs pagube de 10 miliarde de lei !). 2. Concretenţa datelor. • Omul are nevoie, pentru supravieţuire, de 4 litri de apă pe zi. • Consumul „optim“ în ţările europene este de 150—200 litri pe zi. • Din apa planetei, cea dulce reprezintă un procentaj de sub 3 la sută. • Cerinţa de apă în România cunoaşte un ritm dinamic: 1950 — 1 miliard mc; 1980 — 20 miliarde mc; pentru 1990 estimarea este de aproximativ 35 miliarde mc. Deci, în 30 de ani cererea de apă la noi a crescut — faţă de 7 ori pe plan mondial — de 20 de ori. • Rezerva totală a României este de 37 miliarde mc. • România este plasată într-un continent relativ sărac în resurse de ape dulci utilizabile, de unde discrepanţa evidentă între cerinţe şi resurse, între necesar şi consum. • In România tona de oţel — faţă de media mondială de 200 mc — se obţine cu 300 mc apă. • Risipă se face mai ales în domeniul obţinerii celulozei şi hîrtiei. • Apa dulce utilizabilă — avînd în vedere în primul rînd apele curgătoare — reprezintă mai puţin de a doua milioana parte din totalul apei planetare. • Din cele 20 de miliarde mc de apă ale României, preluată din surse pentru diferite nevoi, doar 2,4 miliarde mc apă potabilă este distribuită în reţea. • Numărul localităţilor alimentate cu apă în 1950 era de 101; în 1979 — 1.363 (din care 233 municipii şi oraşe). • Lungimea totală a reţelei, în 1979, era la noi de 17.386 km. • Pentru nevoile populaţiei, consumul de apă este mai mare decit cel normal, vara, mai ales, cînd debitele de apă din rîuri sînt îndeobşte mai mici. Cauza ? Pierderi nejustificate în reţelele interioare (orăşeneşti) ale ţării, 12 la sută din apa utilizată se pierde datorită unor defecţiuni in reţeaua de alimentare: ţevi sparte, robinete, garnituri defecte, alte surse greu uneori de depistat. • Un flotor defect înseamnă o pierdere anuală de 175 mc. La un duş se consumă 80 litri apă. • Un robinet care picură risipeşte pe an 4—5 mc de apă. • Din totalul de 4 miliarde mc ape uzate, doar 25 la sută suntcomplet epurate. • Apa evacuată — folosită în industrie — care se întoarce în circuit este infestată din cauza staţiilor de epurare care nu funcţionează, deterninînd astfel deprecierea unor mari cantităţi de apă. • în 1980 existau 3.700 staţii de epurare. • Din cele 3.641 staţii de epurare analizate în anul trecut, 1.400 nu funcţionau la parametrii maximi. (N.r. — datele au fost publicate în „Anuarul statistic al R.S.R. — 1980“, „România liberă“ din 28 mai 1981 şi Almanahul „Scînteia“). 3. Pămînt al oamenilor 1980— 1990: deceniul „apei potabile“. Un lucru este cit se poate de limpede: categoriile de utilizări care contează — populaţia în continuă creştere ca şi nevoile ei de apă, industria, agricultura intensivă, energetica, conduc spre o sete reală, mereu crescîndă. Societatea modernă, cu toate problemele ei, printre care şi poluarea cu efectele cunoscute care duc la deprecierea unor mari cantităţi de apă, risipa excesivă, determină o scădere continuă a calităţii, acel „paradox al abundenţei“ — penuria. Deteriorarea echilibrului natural, greşelile omului în gestionarea acestui capitol vital au fost, şi sînt, scump plătite, conducînd spre semnale de alarmă însoţite şi de întrebarea: dacă setea aceasta a Pămîntului într-o zi nu va mai putea fi saturată ? Nu trebuie să fii neapărat profet, ci doar cu picioarele pe pămînt, pentru a intui un adevăr simplu în clarificarea unei idei de bază: ne-am crezut bogaţi în apă, iar rezervele sînt cele care sînt. Limitate. Penuria de apă a lumii este o realitate. Setea lumii de apă în curînd va fi sub semnul crizei. Viitorul unei civilizaţii depinde de menajarea şi amenajarea apelor Pămîntului. Cu chibzuinţă şi responsabilitatea de care se leagă şi speranţa, acţionînd dintr-o necesitate de prim ordin, în virtutea unei legi şi a unui program naţional de perspectivă, pentru rezultate practice, acţionăm pentru propriul nostru viitor. Dincolo de vremea trecătoare, indiferentă la adevărurile simple, să încercăm toţi să privim cu realism la ceea ce avem de făcut: în următorii 10—15 ani vom avea de 3 ori mai mare nevoie de apă ! S-o preţuim pînă nu vom fi ajuns în faţa unei situaţii limită, pînă nu va fi prea tîrziu ! LAZAR LAZARIU N.r. — Cu acest articol inaugurăm o suită de anchete şi reportaje despre „apa noastră cea de toate zilele“, cu rugămintea respectuoasă adresată cititorilor de a ne sprijini prin opinii, cazuri, exemple într-o acţiune de interes general. Sperînd într-o colaborare fructuoasă, promind că vom reveni cu concretizări, noi vă mulţumim ! APA CEA DE TOATE ZILELE (I) Argumentele • STEAUA ROOTS PAGINA 3 Rampa de control al calităţii de la Ţesătoria de mătase Tîrgu Mureş Insamînţeaza culturi duble Ca urmare a bunei organizări a muncii în flux, a ritmului bun de lucru menţinut de combinerii Nagy Carol şi Deac Iosif, cooperativa agricolă din Berghia a reuşit într-un timp scurt să încheie recoltarea orzului cultivat pe o suprafaţă de 50 ha. Acum Angela Hosu, preşedinta cooperativei agricole, împreună cu Elena Mateescu, inginera şefă a unităţii, cu sprijinul cooperatorilor şi mecanizatorilor grăbesc lucrările de eliberare a terenului şi însămînţare a culturilor duble. Din acestea, pe 40 ha se însămînţează plante furajere, iar pe 5 ha castraveți. Fructuos bilanţ în muncă Colectivul întreprinderii de bere din Reghin a obţinut în acest an realizări demne de relevat atît în sporirea producţiei şi livrărilor de mărfuri, cit şi în reducera cheltuielilor materiale. In primele cinci luni, producţia marfă planificată s-a realizat în proporţie de 105,5 la sută, producţia netă suplimentară însumînd 3,5 milioane lei. în această perioadă s-au produs, peste plan, 1.700 hel de bere şi 8,6 tone malţ. Cu planul Prestigiosul colectiv al întreprinderii „Prodcomplex“ a însărcinat delegaţii care îl reprezintă la al II-lea Congres al consiliilor oamenilor muncii să facă cunos îndeplinit cut marelui forum al democraţiei noastre muncitoreşti un remarcabil bilanţ de realizări. In cinstea acestui important eveniment, la data de 22 iunie oamenii muncii de pe platformele din Tg.-Mureş, Luduş şi Sighişoara ale întreprinderii au îndeplinit sarcinile de plan pe primul semestru la producţia marfă, asigurînd condiţii ca pînă la finele lunii să realizeze o producţie suplimentară în valoare de 30 milioane Iei. S-au produs peste prevederi 300 tone produse tehnice din cauciuc, 180 tone articole prelucrate din mase plastice, 120 tone utilaje tehnologice pentru industria chimică, produse ale industriei electrotehnice însumînd 5,5 milioane lei, o gamă largă de piese de schimb în valoare de peste 13 milioane lei. Aceste rezultate sunt urmarea creşterii cu 1.000 lei/lucrător a productivităţii planificate, atingerea unui indice de utilizare de 90 la sută a maşinilor şi mijloacelor de producţie, organizării superioare a muncii. Adunare festivă (Urmare din pag. 1) care în acest an se pensionează, tovarăşa Maria Sămărghiţan, profesoară la Liceul pedagogic din Tg.-Mureş. Cu acest prilej au fost acordate titlul şi distincţiile de evidenţiaţi în activitatea instructiv-educativă unui număr de 61 cadre didactice. Un grup de pionieri, în cadrul unui ceremonial pionieresc, au înmînat buchete de fiori adresînd, în acelaşi timp, calde cuvinte de mulţumire tuturor educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor din şcolile judeţului. Din partea personalului didactic din judeţul Mureş a fost adresată o telegramă Comitetului Central al partidului, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., telegramă al cărei text a fost citit in plenul adunării. în continuare formaţii artistice ale elevilor şi cadrelor didactice au prezentat un frumos program artistic.