Steaua Roşie, iulie 1981 (Anul 33, nr. 153-179)

1981-07-01 / nr. 153

O sută de ani de la apariţia primei serii a revistei „CONTEMPORANUL" Continuator imediat al gazete­lor socialiste „Socialismul“ (1877), „România viitoare“ şi „înainte“ (1880), „Contemporanul“ va ex­prima o nouă etapă în dezvolta­rea mişcării muncitoreşti şi so­cialiste din ţara noastră. Apari­ţia publicaţiei reflectă afirmarea politico-organizatorică şi ideolo­gică a clasei muncitoare, nevoia imperioasă a acesteia de ştiinţă şi artă şi, în acelaşi timp, capa­citatea mişcării noastre muncito­reşti şi socialiste, aflată în plină ascensiune, de a exercita o influ­enţă regeneratoare asupra viito­rului României. înţelegînd rolul ştiinţei, revista vine să concreti­zeze modalitatea specifică de pre­gătire practică, prin mijlocirea ştiinţei, a terenului ideologic în vederea propagării marxismului, iar apoi actul răspîndirii siste­matice a principiilor socialismu­lui ştiinţific, a principiilor mate­rialismului dialectic şi istoric. Orientarea, profilul, precum şi succesul publicaţiei s-a datorat muncii asidue desfăşurate de co­lectivul redacţional şi de colabo­ratorii săi, între care un loc a­­parte ocupă Sofia, Ion şi Gheor­­ghe Nădejde, Constantin Miile, Ion Păun-Pincio, dr. Ştefan Stîn­­că, Anton Bacalbaşa şi alţii. Fun­damentarea ideologică a „Con­temporanului“, îndrumarea sa generală poartă amprenta lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, reputat teoretician socialist, fău­rar de şcoală marxistă a socialis­mului la noi. In cei zece ani de apariţie a revistei „Contemporanul“ se con­stată două etape: în prima etapă, 1881—1885, publicaţia a militat pentru revendicări general-demo­­cratice, în spiritul ideilor demo­­crat-revoluţionare de la 1848. „Contemporanul“ a luat poziţie critică faţă de inconsistenţa u­­nor instituţii de cultură, ignoran­ţa care stăruia în privinţa date­lor noi în ştiinţă, pledînd pentru răspîndirea culturii în rîndurile maselor largi, pentru emancipa­rea femeii prin instrucţie şi e­­ducaţie, oferind în paginile sale informaţii şi articole substanţiale despre originea lumii şi a fiinţe­lor, despre diferite fenomene na­turale, lămurind pe cititori în le­gătură cu „ideea de cealaltă lu­me“ şi dacă „este sau nu spiritul deosebit de materie“, desfăşurînd o adevărată campanie împotriva ignoranţei şi a misticismului, combătînd înapoierea şi incultu­ra. în acelaşi timp, „Contempo­ranul“ a promovat stima şi dra­gostea faţă de savanţii şi oamenii de cultură valoroşi ai vremii, a relevat nivelul de gîndire mate­rialistă a filozofului Vasile Conta. „Contemporanul“ a acordat un spaţiu larg fenomenului literar, aducîndu-şi contribuţia sa remar­cabilă la afirmarea esteticii şi criticii literare. în etapa a doua, care începe cu anul 1885, revista participă la acţiunea de răspîndire în ţara noastră a unor opere, a unor idei şi teze ale întemeietorilor mar­xismului. în felul acesta revista s-a constituit într-o tribună a răspîndirii şi înrădăcinării idei­lor marxismului în România, a afirmării pe un plan superior a propriei gîndiri socialiste româ­neşti, a pregătirii unirii mişcării muncitoreşti cu socialismul ştiin­ţific. Sub influenţa marxismu­lui „Contemporanul“ a dat do­meniilor vieţii sociale şi cultura­le, precum şi unor evenimente politice mai însemnate, o extinde­re mai mare în coloanele sale şi o tălmăcire prin prisma materia­lismului dialectic şi istoric. Subliniem faptul că prestigi­oasa revistă ieşeană a publicat în întregime, în anii 1885—1886, lu­crarea lui F. Engels „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului“. Dealtfel trebuie să spunem că F. Engels a urmărit atent dezvol­tarea şi orientarea ideologică şi programatică a mişcării muncito­reşti şi socialiste din România. Semnificativ în acest sens este scrisoarea lui Engels adresată lui Ion Nădejde şi altor socialişti ro­mâni, scrisoare publicată în nu­mărul revistei „Contemporanul“ din 4 ianuarie 1888 şi în care Engels arăta că a primit „mai multe numere din Revista socia­lă şi din Contemporanul, care numere cuprind, între alte mate­rii, traducerile cîtorva din scri­erile mele şi anume originea fa­miliei, a proprietăţii private şi a statului. Daţi-mi voie să vă mul­ţumesc pentru osteneala ce-aţi a­­vut pentru a face înţelese de ci­titorii români aceste scrieri. Pe lingă cinstea ce mi-aţi făcut-o astfel îmi făcurăţi şi îndatorirea de a mă apuca să învăţ în sfîr­­şit o­leacă limba română... Cu traducerea d-tale am putut face oarecare progres: textul meu, e­­timologia latinească şi slavă mi-au ţinut loc de dicţionar, şi din pricina traducerii d-tale pot zice acuma că limba română nu mai este pentru mine o limbă cu desăvîrşire necunoscută“. în cuvinte minunate, Engels a dat, cu­ aceeaşi ocazie, o înaltă a­­preciere mişcării muncitoreşti şi socialiste din România, a remar­cat cu satisfacţie procesul de ma­turizare ideologică şi politică a acesteia. „Cu mare plăcere — seri.. F. Engels — am văzut că socialiştii din România primesc în programul lor principiile de căpetenie ale teoriei care a izbutit a aduna într-un mănunchi de luptători mai pe toţi socialiştii din Europa şi America — e vor­ba de teoria prietenului meu Karl Marx“. In cei 10 ani de apariţie, „Con­temporanul“, nu lipsit, desigur, de inconsecvenţe de ordin ideo­logic şi politic, a înscris în dez­voltarea culturii române moder­ne dimensiunea ideologiei sociale celei mai înaintate, contribuind la proiectarea peste veac a con­cepţiei şi ştiinţei despre societa­te, lume şi gîndire a clasei noas­tre muncitoare. Apariţia în septembrie 1946 a noii serii a revistei „Contempora­nul“, în noile condiţii politice şi sociale create de victoria actului istoric de la 23 August 1944, a însemnat preluarea şi dezvolta­rea remarcabilei tradiţii cultura­le progresiste a vechii serii, im­plicarea profundă a „Contempo­ranului“ în viaţa socială, ca o publicaţie militantă, însufleţită de concepţiile Partidului Comu­nist Român, slujind cu devota­ment clasa muncitoare, poporul român în opera acestuia de fău­rire a noii orînduiri pe pămîntul României. MIHAI ROGOSCA lector universitar 1. Terra — „Planeta apelor“. HO. în limbajul obişnuit — ba­nala apă ! După „Dicţionarul en­ciclopedic român“: „Compus hi­drogenat al oxigenului; este un lichid incolor, fără miros, fără gust, cu punctul de fierbere la 100°C...“ Să încercăm să pri­vim apa dincolo de o formulă. Înţelepciunea noastră populară făcea din „apa vie“ un simbol al sănătăţii şi purităţii. Ca şi la al­te popoare şi la români găsim o divinizare, plecată din raţiune, a virtuţilor ei dătătoare de viaţă. Fără acest element unic, domi­nant, omniprezent — apa în tri­pla ei ipostază, lichidă, solidă şi gazoasă — viaţa pe Pămînt ar fi imposibilă. De „capitolul apă“ este legată raţiunea vieţii pe Terra. Fără apă planetele din cu­prinsul spaţiilor interstelare sunt astre moarte. Marile civilizaţii făurite de om au înflorit pe ma­rile cursuri de apă. Cînd apa a dispărut, cînd echilibrul ei a fost tulburat de nesocotinţa omului, ele au dispărut ! De la naştere pînă la moarte, apa generează echilibrul biologic al omului, formînd 2/3 din greutatea lui. Fă­ră hrană omul poate trăi o lună, două (exceptînd „recordurile“ fa­chirilor !). Fără apă omul nu poate trăi mai mult de 10 zile ! Pămîntul, pîinea, hrana în ge­neral, oxigenul necesar vieţii, ploaia, pădurea şi oceanul, însăşi existenţa societăţii, dezvoltarea economică, civilizaţia tehnologică actuală, energia, materiile prime, sănătatea omului şi bunăstarea lui, toate procesele vitale deci, sînt imposibil de conceput fără apă — leagănul vieţii. Dacă o­­■nul e 2/3 apă, din nevoia unui echilibru perfect întîmplarea fa­ce ca la fel şi planeta Pămînt să cuprindă apă în aceeaşi propor­ţie. Corp unic, inodor şi incolor, de neînlocuit, cu volum neschim­bat, de la naşterea planetei ne­­pierzînd şi neadăugîndu-i-se nici un gram, nu o dată apa a pus omul în dilemă: dacă-i prea pu­ţină e rău. Nici dacă-i prea multă nu-i bine. (Doar inundaţii­le din 1970 au produs pagube de 10 miliarde de lei !). 2. Concretenţa datelor. • Omul are nevoie, pentru supravieţuire, de 4 litri de apă pe zi. • Con­sumul „optim“ în ţările europene este de 150—200 litri pe zi. • Din apa planetei, cea dulce repre­zintă un procentaj de sub 3 la sută. • Cerinţa de apă în Româ­nia cunoaşte un ritm dinamic: 1950 — 1 miliard mc; 1980 — 20 miliarde mc; pentru 1990 estima­rea este de aproximativ 35 mili­arde mc. Deci, în 30 de ani cere­rea de apă la noi a crescut — fa­ţă de 7 ori pe plan mondial — de 20 de ori. • Rezerva totală a României este de 37 miliarde mc. • România este plasată într-un continent relativ sărac în resurse de ape dulci utilizabile, de unde discrepanţa evidentă între ce­rinţe şi resurse, între necesar şi consum. • In România tona de oţel — faţă de media mondială de 200 mc — se obţine cu 300 mc apă. • Risipă se face mai ales în domeniul obţinerii celulozei şi hîrtiei. • Apa dulce utilizabi­lă — avînd în vedere în primul rînd apele curgătoare — repre­zintă mai puţin de a doua mili­oana parte din totalul apei pla­netare. • Din cele 20 de miliarde mc de apă ale României, prelua­tă din surse pentru diferite ne­voi, doar 2,4 miliarde mc apă po­tabilă este distribuită în reţea. • Numărul localităţilor alimen­tate cu apă în 1950 era de 101; în 1979 — 1.363 (din care 233 muni­cipii şi oraşe). • Lungimea tota­lă a reţelei, în 1979, era la noi de 17.386 km. • Pentru nevoile populaţiei, consumul de apă es­te mai mare decit cel normal, vara, mai ales, cînd debitele de apă din rîuri sînt îndeobşte mai mici. Cauza ? Pierderi nejustifi­cate­ în reţelele interioare (oră­şeneşti) ale ţării, 12 la sută din apa utilizată se pierde datorită unor defecţiuni in reţeaua de a­­limentare: ţevi sparte, robinete, garnituri defecte, alte surse greu uneori de depistat. • Un flotor defect înseamnă o pierdere a­­nuală de 175 mc. La un duş se consumă 80 litri apă. • Un robi­net care picură risipeşte pe an 4—5 mc de apă. • Din totalul de 4 miliarde mc ape uzate, doar 25 la sută sunt­­complet epurate. • Apa evacuată — folosită în in­dustrie — care se întoarce în cir­cuit este infestată din cauza sta­ţiilor de epurare care nu func­ţionează, deterninînd astfel de­precierea unor mari cantităţi de apă. • în 1980 existau 3.700 staţii de epurare. • Din cele 3.641 sta­ţii de epurare analizate în anul trecut, 1.400 nu funcţionau la pa­rametrii maximi. (N.r. — datele au fost publicate în „Anuarul statistic al R.S.R. — 1980“, „Ro­mânia liberă“ din 28 mai 1981 şi Almanahul „Scînteia“). 3. Pămînt al oamenilor­ 1980— 1990: deceniul „apei potabile“. Un lucru este cit se poate de limpede: categoriile de utilizări care contează — populaţia în continuă creştere ca şi nevoile ei de apă, industria, agricultura in­tensivă, energetica, conduc spre o sete reală, mereu crescîndă. Societatea modernă, cu toate pro­blemele ei, printre care şi po­luarea cu efectele cunoscute care duc la deprecierea unor mari cantităţi de apă, risipa excesivă, determină o scădere continuă a calităţii, acel „paradox al abun­denţei“ — penuria. Deteriorarea echilibrului natural, greşelile o­­mului în gestionarea acestui ca­pitol vital au fost, şi sînt, scump plătite, conducînd spre semnale de alarmă însoţite şi de între­barea: dacă setea aceasta a Pă­­mîntului într-o zi nu va mai pu­tea fi saturată ? Nu trebuie să fii neapărat profet, ci doar cu pi­cioarele pe pămînt, pentru a in­tui un adevăr simplu în clarifi­carea unei idei de bază: ne-am crezut bogaţi în apă, iar rezerve­le sînt cele care sînt. Limitate. Penuria de apă a lumii este o realitate. Setea lumii de apă în curînd va fi sub semnul crizei. Viitorul unei civilizaţii depinde de menajarea şi amenajarea ape­lor Pămîntului. Cu chibzuinţă şi responsabilitatea de care se leagă şi speranţa, acţionînd dintr-o ne­cesitate de prim ordin, în virtu­tea unei legi şi a unui program naţional de perspectivă, pentru rezultate practice, acţionăm pen­tru propriul nostru viitor. Din­colo de vremea trecătoare, indi­ferentă la adevărurile simple, să încercăm toţi să privim cu rea­lism la ceea ce avem de făcut: în următorii 10—15 ani vom avea de 3 ori mai mare nevoie de apă ! S-o preţuim pînă nu vom fi a­­juns în faţa unei situaţii limită, pînă nu va fi prea tîrziu ! LAZAR LAZARIU N.r. — Cu acest articol inau­gurăm o suită de anchete şi re­portaje despre „apa noastră cea de toate zilele“, cu rugămintea respectuoasă adresată cititorilor de a ne sprijini prin opinii, ca­zuri, exemple într-o acţiune de interes general. Sperînd într-o colaborare fructuoasă, promi­nd că vom reveni cu concretizări, noi vă mulţumim ! APA CEA DE TOATE ZILELE (I) Argumentele • STEAUA RO­OTS PAGINA 3 Rampa de control al calităţii de la Ţesătoria de mătase Tîrgu Mureş Insamînţeaza culturi duble Ca urmare a bunei organizări a muncii în flux, a ritmului bun de lucru menţinut de combinerii Nagy Carol şi Deac Iosif, coope­rativa agricolă din Berghia a reuşit într-un timp scurt să în­cheie recoltarea orzului cultivat pe o suprafaţă de 50 ha. Acum Angela Hosu, preşedinta cooperativei agricole, împreună cu Elena Mateescu, inginera şefă a unităţii, cu sprijinul cooperato­rilor şi mecanizatorilor grăbesc lucrările de eliberare a terenu­lui şi însămînţare a culturilor duble. Din acestea, pe 40 ha se însămînţează plante furajere, iar pe 5 ha castraveți. Fructuos bilanţ în muncă Colectivul întreprinderii de bere din Reghin a obţinut în a­­cest an realizări demne de rele­vat atît în sporirea producţiei şi livrărilor de mărfuri, cit şi în reducera cheltuielilor materiale. In primele cinci luni, producţia marfă planificată s-a realizat în proporţie de 105,5 la sută, pro­ducţia netă suplimentară însu­­mînd 3,5 milioane lei. în această perioadă s-au produs, peste plan, 1.700 hel de bere şi 8,6 tone malţ. Cu planul Prestigiosul colectiv al între­prinderii „Prodcomplex“ a însăr­cinat delegaţii care îl reprezintă la al II-lea Congres al consiliilor oamenilor muncii să facă cunos­ îndeplinit cut marelui forum al democraţiei noastre muncitoreşti un remarca­bil bilanţ de realizări. In cinstea acestui important eveniment, la data de 22 iunie oamenii muncii de pe platformele din Tg.-Mureş, Luduş şi Sighişoara ale între­prinderii au îndeplinit sarcinile de plan pe primul semestru la producţia marfă, asigurînd con­diţii ca pînă la finele lunii să realizeze o producţie suplimen­tară în valoare de 30 milioane Iei. S-au produs peste prevederi 300 tone produse tehnice din cau­ciuc, 180 tone articole prelucrate din mase plastice, 120 tone uti­laje tehnologice pentru industria chimică, produse ale industriei e­­lectrotehnice însumînd 5,5 mili­oane lei, o gamă largă de piese de schimb în valoare de peste 13 milioane lei. Aceste rezultate sunt urmarea creşterii cu 1.000 lei/lu­­crător a productivităţii planifica­te, atingerea unui indice de uti­lizare de 90 la sută a maşinilor şi mijloacelor de producţie, or­ganizării superioare a muncii. Adunare festivă (Urmare din pag. 1) care în acest an se pensionează, tovarăşa Maria Sămărghiţan, pro­fesoară la Liceul pedagogic din Tg.-Mureş. Cu acest prilej au fost acorda­te titlul şi distincţiile de eviden­ţiaţi în activitatea instructiv-edu­­cativă unui număr de 61 cadre didactice. Un grup de pionieri, în cadrul unui ceremonial pio­nieresc, au înmînat buchete de fiori adresînd, în acelaşi timp, calde cuvinte de mulţumire tutu­ror educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor din şcolile judeţului. Din partea personalului didac­tic din judeţul Mureş a fost adre­sată o telegramă Comitetului Central al partidului, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., tele­gramă al cărei text a fost citit in plenul adunării. în continuare formaţii artistice ale elevilor şi cadrelor didactice au prezentat un frumos pro­gram artistic.

Next