Steaua Roşie, decembrie 1981 (Anul 33, nr. 284-310)

1981-12-01 / nr. 284

în spiritul expunerii tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Creşterea capacităţii productive a pămîntului în cadrul programului de dez­voltare intensivă a agriculturii, menţinerea şi ridicarea potenţia­lului productiv al pămîntului, u­­tilizarea sa raţională, reprezintă un obiectiv prioritar. Şi la re­centa plenară a Consiliului Na­ţional al Agriculturii,, secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sublinia fap­tul că incepînd din acest an, în activitatea din domeniul îmbu­nătăţirilor funciare trebuie să se pună, pe primul plan, desecări­le şi asigurarea bunei funcţionări a acestor sisteme, pentru a fo­losi în mod corespunzător tere­nurile din zonele unde sunt pre­cipitaţii abundente, suficiente pentru a nu face irigaţii, dar unde se obţin recolte slabe pen­tru că nu se realizează lucrări­le corespunzătoare de desecare, de îngrijire, de fapt, de bună funcţionare a sistemelor de ca­nalizare. In acest sens şi în ju­deţul nostru mai e mult de fă­cut, în multe unităţi agricole acţionîndu-se cu totul insuficient la asemenea lucrări. O asemenea situaţie există şi în unităţile agricole din consiliul unic agroindustrial Miercurea Nirajului. Despre modul în care s-a acţionat la realizarea îmbu­nătăţirilor funciare prevăzute pentru acest an în unităţile din zonă am discutat cu preşedintele consiliului, tovarăşul Temesvári Ştefan, care de la bun început a arătat că amenajările sunt de o deosebită importanţă pentru pro­ducţiile agricole, dar lor nu li s-a acordat atenţia cuvenită. Aşa de exemplu, la desecări-amenajări locale deşi a fost stabilit un plan de 66 ha, abia s-au realizat 55 ha, mai bine acţionînd C.A.P. Hodoşa — 30 ha. Puţin s-a făcut la C.A.P. Troiţa, abia 15 ha din 50 planificate şi la C.A.P. Mier­curea Nirajului, unitate care deşi dispune de un utilaj special pen­tru curăţat şi săpat şanţuri de scurgere a apei n-a amenajat a­­proape nimic, şi aceasta deoare­ce n-a reuşit să găsească un om calificat pentru a lucra pe agre­gat. Iată de ce în­ această peri­oadă cît şi în anul viitor în a­­ceste unităţi este necesară o mai mare preocupare a conducerilor, a cooperativelor în general, pen­tru executarea lucrărilor prevă­zute. De asemenea, slab s-a acţionat şi la eliminarea excesului tem­porar de umiditate, cu contribu­ţia populaţiei, unde faţă de un plan de 250 ha, abia s-au execu­tat canale pe circa 100 hectare, fapt ce se poate vedea, chiar şi în această perioadă, întrucît pe multe terenuri bălteşte apa, pen­tru evacuarea căreia sunt nece­sare şanţuri sau brazde de scur­gere. Şi în acest sens trebuie mult mai mult făcut la C.A.., Miercurea Nirajului, Troiţa, Ho­doşa şi altele unde sute de hec­tare reclamă efectuarea unor a­­senaenea lucrări. Combaterea eroziunii Solului şi îmbunătăţirea păşunilor, mai ales în situaţia unităţilor agrico­le din acest consiliu, sunt de ase­menea lucrări de o deosebită im­portanţă. în acest sens în toam­nă au fost executate arături pe curbă de nivel pe o suprafaţă mai mare cu 5 la sută decît în anii trecuţi, urmînd ca în viitor să se reducă şi suprafaţa desti­nată prăşitoarelor. Aşa după cum spuneam, o atenţie mult mai mare va trebui să se acorde acum în iarnă, cît şi în anul vii­tor, lucrărilor de îmbunătăţire a celor aproape 4.300 ha de păşuni şi pajişti naturale, la care o con­tribuţie de seamă trebuie să aibă consiliile populare comunale, întreaga populaţie a satelor din zonă, întrucît în acest an s-a fă­cut foarte puţin, fapt ilustrat de insuficienţa masei verzi în unele perioade de păşunat, cît şi de de­ficitul de aproape IJOOO­­ de fî­­nuri la nivel de consiliu pentru perioada de stabulaţie. V. ORZA Cu fronturi de lucru „subţiri“ (Urmare din pag. I) funcţionarea macaralelor, de lipsa cimentului, a autobetonie­­relor, ci de lipsa agregatelor. A­­dică, cînd e una, nu-i alta, şi invers. Suficient ca treaba să nu meargă bine. Şi în privinţa frontului de lu­cru pentru 1982, realizările sunt subţiri. El va fi format dintr-un bloc cu 39 de apartamente, pu­ţin mai avansat la structură şi altul de 20 de apartamente că­ruia i se execută fundaţia. Evi­dent, insuficient pentru o acti­vitate susţinută mai ales în pri­mul trimestru al anului, cu re­percusiuni asupra întregii acti­vităţi din 1982. Apreciem că beneficiarul, pri­măria oraşului, trebuie să dea dovadă de mai multă operativi­tate în vederea obţinerii ampla­samentelor noilor blocuri, pentru a nu pune proiectanţii şi con­structorii în situaţii limită care nu aduc servicii bunului mers al activității pe șantiere. Ecran mureşean ’81 » A IX-a ediţie a Festivalului filmelor premiate, organizat, în­tr-o frumoasă tradiţie, de Consi­liul judeţean al sindicatelor şi Casa de cultură a sindicatelor a reunit, timp de trei zile, la Tg.­­Mureş, cele mai interesante rea­lizări ale cineaştilor amatori din ţară, sub semnul unui generos schimb de idei şi de experien­ţă. Competiţia a reunit, în faţa unui juriu exigent, avîndu-l în frunte pe conf. univ. Radu A­­neste Petrescu de la I.A.T.C. Bucureşti, 81 filme reprezentând 45 de cinecluburi din 18 judeţe aducînd pe ecran cele mai valo­roase realizări din ultimii doi ani. Marele premiu a revenit în­tregii selecţii a cineclubului „Si­­derurgistul“ Hunedoara, care şi-a mai adjudecat şi premiile pen­tru animaţie (cu o remarcabilă „Geneză") şi poem cinematogra­fic. „Bumerang“ realizat de un grup de creatori de la „Experi­ment“ Făgăraş, film cu profund mesaj antirăzboinic, a întrunit, dincolo de controversele iscate de forma lui novatoare, aprecie­rile juriului (Premiul pentru cel mai bun eseu cinematografic) şi cineclubiştilor prezenţi (Premiul special, decernat pentru prima dată prin votul celor prezenţi). Un film de atitudine şi substan­ţă cutremurătoare, „Un tată aş­teaptă fii“, realizat de Ionel Bor­­deianu de la cineclubul sătesc (r) Bivolari (Iaşi), a fost distins cu Premiul special al juriului. O se­lecţie solidă, de un profesiona­lism evident, au prezentat stu­denţii braşoveni de la „Dacia Fe­lix“, adjudecîndu-şi două premii cu inspiratele „Distanţe“ şi „Ju­raj“. „Atelier 16“ de la Şcoala populară de artă din Arad, un grupaj din care n-au lipsit va­lorile solide („Ion Niţă Nico­­dim“), dar nici experimentele deosebit de originale („Efecte de imprimăvărare“ şi cineclubul „Danubius“ Galaţi (pionierii in­struiţi de Ştefan Opincă), cu un memorabil (din punct de vedere stilistic) „High-key“, au reprezen­tat două serioase candidate la premii (cite două fiecare). Două judeţe, Bacău şi Caraş-Severin, au întrunit elogioase păreri des­pre întreaga lor prezenţă (cite 4 cinecluburi), din care vom re­marca în special filmele lui Ni­­colae Negruţiu (Premiul pentru regie — „Concert“, „Punct con­trapunct“, „Dreptul la bucurie“) şi realizările lui Vladimir Luca­­veţchi (Premiul pentru imagine) precum şi un cine-verite de nivel internaţional — „Piatra «re foc la temelia casei“ (Moineşti, Premiul pentru reportaj), printre favori­ţii întrecerii s-au aflat şi Toro Anna Maria (Tg.-Mureş, anima­ţie de mare clasă), Adrian Oţoiu (Baia Mare, descoperind un Mi­­cheliangeli» în Maramureş în persoana ceramistului Tănase Cocean, într-un film unicat), A­­drian Stepan (cu cel mai bun co­mentariu tot despre olărit). Am mai remarcat prezenţa (şi în pal­mares) a realizărilor de la Sf. Gheorghe (inclusiv „Porumbe­lul“ — o absenţă regretabilă de pe lista premiilor), Cîmpulung Moldovenesc („Primiţi cu uratul“ dar şi „Măsura oilor“), Bălan („Cu şi fără cască", neinspîrşit titlu), Rîmnicu Vîlcea („Secunda 5" dar mai ales „Alarma“), Ti­mişoara (un triim­eo-ştiinţific in­vidiat), Cluj-Napoca (de la care aşteptăm mult mai mult), Bucu­reşti (cu un Gelu Mureşan în zi mare — „S.A.M.D.“, animaţie), Tîrgovişte (cu un reportaj-anche­­tă de o deosebită combativitate). N-au lipsit cinecluburile mure­şene care, din modestie (uneori prea multă strică), n-au prezen­tat toate realizările valoroase distinse recent cu multe premii la alte festivaluri (am­ remarcat totuşi doi pasionaţi realizatori — Ion Tuşnea şi Emil Grosu). Er­win Schnedarek a fost distins cu Diploma de onoare a juriului pentru merite deosebite în pro­movarea şi dezvoltarea filmului de amatori din ţara noastră. In concluzie, putem spune fără nici o reţinere că a fost, pe departe, cea mai valoroasă ediţie (şi ca număr de participanţi, dar mai ales ca valori). „Ecranul mure­şean­ impunindu-se deja ca una din cele mai prestigioase mani­festări ale cineam­atorilor din ţara noastră, o deschidere inter­naţională impunîndu-se cu acui­tate, chiar de la ediţia viitoare. Nu putem încheia fără a remar­ca dăruirea unui mare animator,­­Székes Princise, fără de care n-ar fi mers totul ireproşabil. ION MOISESCU „Luna mureşeană a culturii şi educaţiei socialiste“ Sub genericul „ŞTIINŢA ŞI CULTURA IN SLUJBA PĂCII" Devenită tradiţională şi înca­drată organic în Festivalul na­ţional al muncii şi creaţiei „Cîn­­tarea României“, cea de-a XI-a ediţie a „Lunii mureşene a cul­turii şi educaţiei socialiste“ în­cepe azi. Desfăşurată sub egida Consi­liului judeţean de educaţie poli­tică şi cultură socialistă, a Co­mitetului judeţean de cultură şi educaţie socialistă şi a Comisiei pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice a Consiliului judeţean al F.D.U.S., „Luna mu­reşeană a culturii şi educaţiei socialiste“ va cuprinde ample manifestări politico-educative, cultural-artistice şi ştiinţifice organizate sub conducerea orga­nelor şi organizaţiilor de partid, a consiliilor locale de educaţie politică şi cultură socialistă, de către instituţiile de artă şi cul­tură, organele şi organizaţiile O.D.U.S., sindicale, de tineret, fe­mei, cooperatiste, de instituţiile d­e învăţămînt şi cercetare, uni­tăţi economico-sociale şi alţi fac­tori educaţionali. Actuala ediţie va cuprinde ur­mătoarele manifestări de am­ploare: Festivalul filmului la sa­te (1—31 decembrie); Decada şti­inţei şi tehnologiei (1—10 decem­brie);­ Decada muzeelor judeţului Mureş (5—14 decembrie); Tribu­na ideilor (14—20 decembrie); Zi­lele Universităţii cultural-ştiinţi­fice (20—31 decembrie); Festiva­lul datinilor şi obiceiurilor popu­lare de iarnă (20—28 decembrie). Simpozioanele, dezbaterile, ci­clurile de expuneri pe diverse teme politice, ale ştiinţei, artei, tehnicii şi culturii, organizate la casele de cultură, cluburi, cămi­ne culturale, întreprinderi şi in­stituţii, unităţi economico-socia­le din agricultură etc., întâlniri­­le cu membrii brigăzilor ştiinţi­fice, cu oameni de ştiinţă, artă şi cultură, cu activişti de partid şi de stat, cursurile universităţi­lor cultural-ştiinţifice, programe­le şi spectacolele cultural-artisti­­ce organizate sub genericul: „Slăvim partidul“, „Te iubesc, patria mea“, „Slăvim pacea“, ac­ţiunile politico-educative organi­zate cu cartea, filmul, de muzee, şcoli şi facultăţi, spectacolele in­stituţiilor artistice profesioniste de spectacole şi concerte, ale re­vistelor literare „Vatra“ şi „Igaz Szo“ şi filialelor uniunilor de creaţie, toate vor contribui din plin la formarea omului nou, cu o înaltă conştiinţă socialistă, mi­litant activ şi conştient în mă­reaţa operă de făurire a societă­ţii socialiste multilateral dezvol­tate. KAPUS IO­AN secretarul Comisiei pentru răs­pîndirea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice a Consiliului judeţean al F.D.U.S. La izvoarele artei populare Printre activităţile pe care Şcoala populară de artă din Tg.­­Mureş le-a propus oaspeţilor ei — directori de instituţii similare din ţară — s-a înscris şi cea or­ganizată la Şerbeni, vineri, 27 noiembrie. Alegerea locului nu s-a datorat doar faptului că în satul acesta din zona submonta­­nă a judeţului fiinţează o sec­ţie externă a şcolii tîrgumureşe­­ne, ci şi fiindcă aici se află oa­meni cu dragoste pentru păstra­rea, perpetuarea şi pentru auten­tica descifrare a valorilor artei populare, a obiceiurilor folclori­ce. Dintre momentele mani­festării consemnăm vizitele efec­tuate la două case împodobi­te cu felurite cusături ornate cu motive populare, unde absolven­tele secţiei de ţesut-cusut, în fa­ţa războaielor de ţesut, a furci­lor de tors, s-au reunit într-o şe­zătoare, admirabilă prin conţi­nutul ei, prin originalitatea ei, unde, în altă casă, oaspeţilor le-au fost înfăţişate de către Ma­ria Veţeanu, inimoasa animatoa­re şi conducătoare a secţiei ex­terne a Şcolii populare de artă, alte nestemate de autentică va­loare ale frumuseţilor populare iscate pe aceste meleaguri. In ca­sa ei, veritabil muzeu etno-fol­­cloric, stau mărturie însemnele hărniciei, diplomele personale ori colective dobîndite la diferite etape ale ediţiilor trecute ale Festivalului naţional „Cîntarea României“.. Un moment aparte l-a consti­tuit reuniunea de la căminul cul­tural. Aici, Emanoil Grama, pri­marul comunei Beiea de Jos, şi mai apoi profesorul Alexandru Crăciun, director de cămin cul­tural comunal, le-au vorbit oas­peţilor despre munca şi viaţa oa­menilor de pe valea Bereii, des­pre realizările lor. In continua­re s-au derulat secvenţele unui program de poezie şi cîntec pre­zentat de absolventele şi actua­lele eleve ale secţiei de ţesut­­cusut din Şerbeni, program din care n-au lipsit creaţiile origina­le ale Măriei Veţeanu şi Vergi­­niei Grama. O adevărată încrunta­­re a fost acest program al­ gene­raţiilor, încheiat cu piesa corală „Hai bade, hai bade la rit în vale“ şi cu poezia „Amintiri tris­te“, autor şi interpret Maria Ve­ţeanu. In final, Maxim Drăgan, directorul Şcolii populare de ar­tă din Tg.-Mureş, Gheorghe Tăs­­leanu, reprezentantul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, au adresat cuvinte de mulţumire pentru cele două frumoase ore petrecute aici, la izvoarele artei populare. DORIN BORDA ♦STEAUA ROSTF PADINA 3 PLĂNUI PE 1982 (Urmare din pag. I) funcţiune 80 a capacităţii de pro­ducţie industrială şi agrozooteh­nice importante. Va creşte baza materială a învăţămîntului, cul­turii, cercetării ştiinţifice şi să­nătăţii. Pentru a înfăptui acest­­ gran­dios program, pentru a asigura înaintarea ferma a României spre comunism, se cere ca fie­care om al muncii să pună mai presus de orice interesele supre­me ale dezvoltării ţării, militînd pentru îndeplinirea cu răspunde­re a sarcinilor încredinţate, pen­tru creşterea calităţii muncii sale, pentru autogospodărirea tuturor bunurilor încredinţate de socie­­tate, pentru o­ acţiune fermă o­­rientată spre nou, spre valorifi­carea superioară a gîndirii şi creaţiei proprii. I MOLTER KÁROLY | La 30 noiembrie 1981 si-a stins din viaţă scriitorul Molter Ká­roly, personalitate de seamă a li­teraturii maghiare din România. S-a născut la 2 decembrie 1890 în localitatea iugoslavă Overbas. Ca tînăr profesor,, proaspăt ab­solvent, a sosit în anul 1931 la Tg.-Mureş, unde a rămas pentru tot restul vieţii sale. In anii de după primul război mondial a luat parte în mod susţinut la or­ganizarea vieţii sociale şi spiri­tuale maghiare din România. In calitate de redactor şi de colaborator permanent al revis­tei Zord idő şi de lector al Edi­turii Erdély Szépmives. Céh a luat parte în­ mod­ activ la pro­movarea­ literatului progresiste.. A participat efectiv la pregătirea întîlnirii de la Tg.-Mureş, din anul 1937, care s-a pronunţat cu fermitate pentru frăţia dintre poporul­ român şi naţionalităţile conlocuitoare. In anii celui de-al doilea război mondial a conti­nuat să promoveze atitudini pro­gresiste, locuinţa lui oferind loc de întîlnire­ unor scriitori şi ar­tişti persecutaţi de către autori­tăţile reacţionare. In anii­ de după eliberarea patriei a predat, până la pensionare, la Universitatea „Bolyai“ din Cluj-Napoca, adu­­cîndu-şi contribuţia activă la e­­ducarea şi formarea tinerei ge­neraţii Activitatea sa socială s-a ar­monizat în modul cel mai fericit cu cariera sa literară; în această calitate de literat şi, în, cea de organizator literar a rămas, în sensul cel mai strict al cuvântu­lui, tot profesor, sădind în sufle­tele discipolilor şi cititorilor săi sentimente de profund umanism. A fost, prin tot ceea ce a fă­cut, un scriitor multilateral, ca­re prin nuvelele, romanele, pie­sele sale de teatru şi nu în ulti­mă instanţă prin publicistica sa cu caracter militant a promovat idealurile creatoare ale umanis­mului. „Buborékharc“ (Lupta cu clăbuci), culegerea din publicis­tica sa, apărută nu cu mult timp în urmă, este o dovadă grăitoare şi pentru cititorul zilelor noas­tre a modului eficient în care Molter Károly s-a ştiut folosi de pană şi de cuvîntul scris în lup­ta pentru înfăptuirea aspiraţiilor maselor populare, fără deosebire de naţionalitate. Pentru toţi dis­cipolii, colegii şi cititorii săi, Molter Károly, prin întreaga lui muncă şi viaţă, va rămîne veş­nic în amintire. Opera lui va dăinui pentru totdeauna, consti­­tuindu-se într-o parte organică, componentă a tezaurului de va­lori al literaturii maghiare din România. UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA ASOCIAŢIA SCRIITORILOR IMN TIRGU MUREŞ ★ înhumarea lui Molter Károly va avea loc în ziua de 2 decem­brie 1981, ora 14, în cimitirul re­format din Tg.-Mureş. Prietenii, colegii şi admiratorii lui îşi vor putea lua un ultim rămas bun în aceeaşi zi, începînd cu ora 10, în holul Palatului culturii din Tg.-Mureş.

Next