Steaua Roşie, iunie 1982 (Anul 34, nr. 127-152)
1982-06-22 / nr. 145
La Universitatea politică şi de conducere Temele se studiază în strînsă legătură cu realităţile economice din întreprinderi . Printre multiplele forme ale Invăţămintului politico-ideologic, universitatea politică şi de conducere se distinge prin rolul ei determinant in ridicarea nivelului de pregătire a cadrelor de partid, de stat şi din economie, din instituţiile de învăţămînt şi din alte domenii, astfel incit ele să fie in măsură a-şi îndeplini îndatoririle cu o tot mai mare eficienţă socială. Urmărind desfăşurarea activităţii în acest sens în municipiul Sighişoara, desprindem, în primul rind, din gama variată a modalităţilor utilizate de comitetul municipal de partid, de cabinetul său pentru activitatea ideologică şi politico-educativă în vederea creşterii eficienţei studiului in cadrul universităţii politice şi de conducere, invitarea la dezbaterea temelor economice în colectivele catedrelor a unor cadre de conducere din întreprinderi, informarea operativă şi dezbaterea unor noi documente de partid şi de stat nou apărute şi corelarea lor cu sarcinile economico-sociale actuale şi de perspectivă, întîlnirile periodice ale membrilor biroului comitetului municipal cu cursanţii pentru a răspunde la întrebări, participarea cursanţilor universităţii la unele plenare şi acţiuni ale comitetelor de partid din unităţile economice unde lucrează etc. Din discuţiile purtate cu profesorul Zaharie Ticuşan, directorul cabinetului municipal, a reieşit, de asemenea, preocuparea permanentă, dar cu atît mai accentuată acum, cînd au loc dezbateri pe marginea expunerii secretarului general al partidului la Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. la grupele I, II şi III şi susţinerea unei lucrări de absolvire (examen) de către cursanţii din grupele IV — una la întreprinderea de sticlărie şi faianţă şi una la întreprinderea „Nicovala“, pentru accentuarea caracterului activ, participativ al dezbaterilor, pentru înlăturarea unor neajunsuri constatate în cursul anului de studiu. Să vedem însă cum a acţionat şi acţionează cabinetul municipal de partid, lectorii grupelor, organizaţiile de partid din întreprinderi pentru ca stadiul in această formă a învăţămîntului politico-ideologic să slujească nu numai ridicării nivelului de pregătire politico-ideologică a participanţilor, ci şi soluţionării celor mai importante probleme ale muncii şi vieţii colectivelor, perfecţionării muncii şi producţiei în întreprinderi, ridicării gradului său de eficienţă. In toate grupele, dezbaterea temelor cu profil economic s-a desfăşurat şi se desfăşoară, de regulă, pe baza unor studii şi investigaţii efectuate în unităţi. Mai mult, în grupele universităţii din întreprinderi s-a instituit şi se practică metoda ca majoritatea cursanţilor să-şi aleagă din timp un subiect pe care să-l urmărească vreme mai îndelungată, întocmind pe baza observaţiilor făcute un referat pe marginea căruia se poartă dezbateri. Cu o pregnanţă mai mare, problemele economice sunt abordate — teoretic şi practic — în lucrările pe care le susţin cursanţii din grupele IV, adică cei care termină universitatea politică şi de conducere. Cei peste 50 de cursanţi din cele trei grupe de la întreprinderea de sticlărie şi faianţă şi una de la întreprinderea „Nicovala“, în lucrările lor de absolvire a universităţii sunt cuprinse studii, analize şi propuneri în privinţa reducerii consumului de materii prine şi materiale, căi şi mijloace de economisire a combustibilului şi energiei electrice, resurse şi posibilităţi pentru creşterea productivităţii muncii, valorificarea materialelor refolosibile, integrarea în producţie şi perfecţionarea tinerilor muncitori, creşterea nivelului calitativ al produselor etc. Iată cîteva probleme ce au stat în atenţia lectorilor şi cursanţilor din grupele terminale, atît în timpul anului de studiu cît şi în susţinerea examenului de absolvire a universităţii. Din aspectele relevate mai înainte reiese că, în întreg ciclul, cursanţii universităţii politice şi de conducere din municipiul Sighişoara se preocupă de pregătirea lor teoretică şi, în acelaşi timp, contribuie la rezolvarea unor probleme practice — economice, sociale şi de altă natură — din întreprinderile unde lucrează. Şi, ceea ce trebuie menţionat, este faptul că majoritatea cursanţilor sprijină organizaţiile de partid din care fac parte în tot ce întreprind pe tărâm politic, economic şi socialcultural. C. CROITORU Pasiune şi autogospodărire Intr-o duminică, Alexandru Negoiescu din Tîrgu Mureş, str. Avram Iancu nr. 14, ne-a invitat la adunarea generală a Asociaţiei centrale specializate în creşterea păsărilor de curte, filiala Mureş. „Trebuie să fie popularizate preocupările noastre. Sunt convins că se pot face lucruri minunate în ceea ce priveşte creşterea păsărilor în gospodăriile populaţiei. Noi îmbinăm o pasiune cu autoaprovizionarea“. Pe lingă membrii asociaţiei au mai participat: dr. Ştefan Piersic, delegatul Asociaţiei centrale din Bucureşti, ing. Solyom Petru, director la D.G.A.I.A. Mureş, şi ing. Ovidiu Sava, şeful fermei avicole. Din raportul de activitate al asociaţiei a reieşit că Asociaţia crescătorilor de păsări din judeţul Mureş vine în întîmpinarea hotărîrii conducerii superioare de partid şi de stat, a indicaţiilor secretarului general al partidului, privind autoaprovizionarea şi autogospodărirea populaţiei cu produse agroalimentare. Cu acest prilej a fost subliniat şi sprijinul de care s-au bucurat din partea organelor judeţene de partid şi din partea D.G.A.I.A. Mureş. Asociaţia cuprinde 9 cercuri şi 84 de membri, care cresc 3.500 păsări de curte, din 34 de rase. In 1981, pe lingă acoperirea nevoilor proprii, membrii asociaţiei au predat cooperaţiei de consum 12.722 ouă. Asociaţia îşi propune pe viitor să înfiinţeze cercuri in mediul rural, în localităţile mici şi în şcoli, unde să extindă creşterea gîştelor, raţelor, curcilor şi bibilicilor. Se are în vedere întocmirea unor studii de producere a furajelor la nivelul fiecărui cerc, prin punerea în valoare a terenurilor neproductive. Varga Vilmos, un pasionat crescător de păsări din Tîrgu Mureş, ne-a declarat că ar fi dispus să crească pînă la 500 păsări, cu condiţia să i se asigure furaje, sau teren pentru producerea furajelor, ouăle şi carnea urmînd să le contracteze cu un restaurant, sau cu o cantină. Tovarăşul ing. Solyom Petru, director in D.G.I.A. Mureş, a făcut precizările necesare legate de unele probleme de strictă specialitate în ceea ce priveşte fondul genetic, indicînd ca o preocupare pentru toţi membrii asociaţiei, creşterea acelor rase de păsări care sunt rentabile din punct de vedere economic, pentru ouă şi carne. In ceea ce priveşte furajele, a dat asigurări că D.G.A.I.A. Mureş va sprijini pe crescătorii de păsări, acordîndu-le terenuri care din diferite motive nu sunt lucrate, terenuri în pantă şi intravilan, care trebuie redate circuitului agricol, membrii asociaţiei urmînd să încheie contracte pe 3—5 ani. De asemenea, a lansat ideea unei asocieri între membrii asociaţiei şi unităţi de stat, în sensul că unităţile de stat oferă material biologic şi furaje, iar membrii asociaţiei au obligaţia de a produce carne şi ouă la un preţ de cost mai scăzut decît unitățile de stat. ing. VASILE BOTA Cronica cenaclului literar „Liviu Rebreanu“ La 20 iunie a avut loc şedinţa cenaclului „Liviu Rebreanu“. Poeziile, „Nu-i clipa“, „La kilometrul 0“ şi „Fapt divers“, au deschis şedinţa, constituind salutul prietenesc, adresat de poetul Mihai Păuliuc din Oneşti, cenaclului nostru. Proza citită de Al. Munteanu, „Calul lui Ilie“, însăilată molcom, a fost ca o romanţă, şoptită în seara amintirilor, la gura sobei. Elevul Cătălin Neghină, poet, compozitor şi interpret, a realizat un „intermezzo“ sui-generis, între proză şi poezie. Poeziile prezentate în continuare de Mariana Ploeşteanu, au incitat la aprofundarea rolului pe care îl joacă în viaţa cotidiană cuvintul ca semn al gîndirii, ca un pod peste ape, ca semn al unirii, ca metodă logică de acumulare. „Cuvîntul“, „Semne“ şi „Meditaţie“, constituie doar trei exemple de poezie, prin care sunt relevate întrebări şi răspunsuri, ale omului zilelor noastre, implicat direct în procesul de cunoaştere. Au participat la discuţii Gheorghe Bărbulescu, invitatul cenaclului, Vasile Suciu, Valerul Niţu, C-tin Basov, Octavia Nuţiu, Rodica Puia, Ioan Oltean, Ioan Nistor şi Cornelia Panaitiu, care a închis şedinţa cu poeziile „Cobzele“, „Aştept“ şi „Tăcere“. IOAN TIGHILIU NOTE De gustibus ...! Tricoul are o mare priză in rîndul tinerilor. Doar că nu ne este la îndemînă pentru că acum, în vară, cu greu poate fi găsit în magazinele specializate. In schimb, tricouri găseşti pe tarabele din pieţele de zi aparţinînd micilor meseriaşi. Deosebirile între tricourile ce se vînd la magazinele de stat şi cele ale „particularilor“ sînt de preţ şi de gust. Dacă de la stat poţi cumpăra un asemenea articol cu 25—35 lei, la piaţă, preţul lor este de 50—60 lei. Şi asta pentru că „particularilor“ le-a venit ideea să imprime pe tricouri chipurile unor actori de vază, mărci de ţigări străine, făcînd reclamă occidentalilor cu multă rîvnă. Lipsite de gust aceste imprimeuri nu fac decît să polueze esteticul vestimentaţiei. Mi-au rămas în minte vorbele unei femei aflate în faţa unei astfel de tarabe. De ce Olivia Newton John, sau de ce Marlboro?, Noi nu avem artiştii noştri, nu avem ţigările noastre? ... Desigur, nu pentru asta pledăm, nu dorim să purtăm tricouri, bluze, cămăşi imprimate cu chipuri de actori de-ai noştri, cu mărcile noastre de ţigări. Nu pledăm decît pentru produse simple, frumoase, aşa cum le-au conceput creatorii, care să se găsească în magazinele noastre. V. M. BAKO • STEAUA ROSIE PAGINA 3 ..zilele muzicale tîrgumureşene Muzică de camera cu interpreţi tîrgumureşeni Consemnînd două concerte de muzică de cameră avem prilejul de a sublinia încă o dată contribuţia remarcabilă a Filarmonicii tîrgumureşene la această ediţie a festivalului, căci Cvintetul de alămuri, percuţionistul Kovács Ioan sau Cvartetul de coarde „Eufonia“ ar putea evolua in orice împrejurare, oriunde, de la egal la egal cu formaţii sau solişti contemporani. Se face multă muzică bună la Tîrgu Mureş şi se face nu doar ocazional, ci permanent şi cu pasiune, aşa cum ne-au dovedit-o interpreţii concertelor de sîmbătă seara şi duminică dimineaţa (19—20 iunie a.c.). Cvintetul de alămuri — compus din Sárosi Péter şi Szabó Sándor, trompetă, Ioan Bican, corn, Molnár Géza, trombon şi Sebastian Puşcaş, tubă — a optat de data aceasta pentru un program preclasic, cu piese de J. Staden, G. Gabrielli, A. Holborn, H. Purcell şi S. Scheidt, dominate, in general, de conceptul armonic, care le-a permis interpreţilor etalarea unei sonorităţi echilibrate, printr-un bun acordaj şi prin efect dinamicabil conduse şi motivate stilistic. Organistul Kozma Mátyás a interpretat o Nocturnă în transcripţia proprie după Dinu Lipatti şi Variaţiuni Bach de Terényi Ede, un ciclu amplu, de factură modernă, care reia într-o viziune contemporană tradiţia inaugurată de însuşi J. S. Bach de a scrie o temă din sunetele reprezentate de cele patru litere ale numelui său: si bemol-la-do-si becar. Sarcină dificilă pentru interpret, care a ştiut să găsească acele combinaţii timbrale care să facă interesantă fiecare secţiune a acestui ciclu de variaţiuni. O prestaţie de excepţie a fost cea a percuţionistului Kovácsloan, care a mînuit un aparat orchestral uriaş, cu o excepţională capacitate de a-i conferi fluenţă şi atributele propriu-zise ale muzicii. Cvartetul de coarde „Eufonia“ (Ágoston Péter şi Gergely László, vioară, Tóth Lajos, violă şi Kozma Péter, violoncel), formaţie mult prea cunoscută ca să-i mai trasăm din nou „portretul“, a prezentat trei lucrări care, chiar dacă au fost scrise în epoci diferite, au avut comună o tentă romantică: Cvartetul nr. 2 de Kozma Géza, scris în 1936, Cvartetul în Mi bemol major de Franz Berwald (1796—1868), compozitor suedez şi Cvintetul în Do major op. 163 — cu preţiosul concurs al violoncelistului clujean Valentin Arcu —, capodoperă a întregii muzici de cameră, nu numai a lui Schubert. BUJOR DANŞOREAN Plantele medicinale ,recoltate corect şi la timp Izvor al terapeuticii moderne, fitoterapia sau tratamentul afecţiunilor cu extracte din plantele medicinale, constituie o preocupare a omului dintotdeauna. El a folosit plantele empiric, dar astăzi se utilizează metode moderne pentru prepararea a peste 50 la sută din produsele farmaceutice, din plante. Suntem în plin sezon de recoltare, care va ţine pînă toamna târziu, dar trebuie acţionat la timp şi corect, pentru noi şi în cantităţi cît mai mari pentru centrele de recoltare, spre a fi prelucrate şi a le regăsi în farmacii bine dozate şi mai eficace. Poporul nostru, strămoşii noştri, ca şi alte popoare, cunoaşte din cele mai vechi timpuri acţiunea tămăduitoare a plantelor, aşa cum menţionează medicul grec Dioscoride despre daci, încă din secolul I i.e.n. Dar iată cîteva reguli elementare de recoltare, uscare şi păstrare. Momentul cel mai potrivit al recoltării este timpul frumos, însorit, fără umezeală, în coşuri de nuiele, nu în saci şi plase, unde se încing, se brunifică. Uscarea se realizează pe cale naturală, la umbră, iar la soare (cele cu florile albe), in locuri uscate, aerisite (în podurile caselor, diferite șoproane, remize, nu în camere de locuit). Păstrarea se face în pungi de hirtie. Primăvara se recoltează rizomii, bulbii, tuberculii, diferite rădăcini iar apoi frunzele, florile, plante întregi, iar tîrziu la sfîrşitul verii sau toamna — fructele şi seminţele. între cele mai importante plante medicinale se numără: Muşeţelul (romaniţa, moruna, kamilla, kamille) care se recoltează în perioada înfloririi (VI— IX). Este dezinfectant şi calmant pentru stomac. Teiul (Nagy levelű hars, Sommerlinde). Se culeg florile (VI— VII), fiind un bun sudorific, în tuse, răceli. Socul (Fekete bodza, Holuurder). Recoltăm florile în timpul înfloririi (V—VI), pentru răceli şi gripă, deoarece înlesneşte transpiraţia; Afinul (Fekete áfonya, Heidelbeere), de la care culegem frunzele şi fructele, în timpul înfloririi (V—VI) şi după coacere pentru ceaiuri în diabet şi boli de stomac sau pentru diaree (fructele). Coada şoricelului (Közönséges cickfark, Schafgarbe) înfloreşte vara. Toată planta este utilă, fără rădăcină sau tulpini lemnoase, pentru boli de stomac, ca puternic antiseptic. Coada racului (Libapimpa, Gänsefingerkraut) cu tulpini tîrîtoare, crește pe nisipuri, pe marginea apelor, a șanțurilor. Se recoltează rozeta de frunze în în timpul înfloririi (V—VIII), fiind antidiareice. Păducelul (gheorghinar, mărăcine alb, Cseregalagonya, Weissdorn), de la care se culeg florile şi fructele (IV—V), şi se folosesc în afecţiuni cardiace de natură nervoasă. Sunătoarea (pojarniţă, Közönséges orbáncfű, Johaniskraut). Are flori galbene-aurii în număr de 5 petale, în vîrful tulpinii şi ale ramurilor, creşte prin fineţe, pe marginea drumurilor şi a pădurilor. Se culeg părţile înflorite 20—30 cm, cu frunze şi ramuri, în timpul înfloririi, fără tulpini lemnoase şi flori brune. Este foarte utilă în boli de ficat şi stomac. Cicoarea (Mezei katăng, Wegwarte), se recoltează planta întreagă în perioada înfloririi (VI—IX), pentru boli de ficat şi stomac. Coada calului (Mezei zsurló, Schachtelhalm). Tulpinile sale de vară (VII—IX), sterile, de 5—6 cm de la suprafaţa pămîntului au proprietăţi diuretice. Ele au 20—50 cm, sînt brăzdate de 6—19 coaste aspre şi au noduri cu guleraşe de solzi şi ramuri subţiri ce-i dau aspect de brăduleţ. Aceste ramuri au 4 muchii, specific plantei medicinale, nu ca alte plante* de acest fel. Mai menţionăm: cornul secarei, fragul, macul de cîmp, murul, păpădia, pelinul, smeurul, sulfina, traista ciobanului, cimbrişorul, brusturele, ciuboţica cucului, coada vacii, chimionul, ceapa ciorii, feriga, iarba gîştelor, dediţeii, limba oii, măselariţa, mătrăguna, pecetea lui Solomon, patlagina, ochiul boului, pirul, rostopasca, saschiul, stînjenelul, sulfina, troscotul, urzica, viscul, volbura şi multe altele. Este bine să cerem sfatul medicului înainte de administrare! Să folosim din plin această mare bogăţie, atît de utilă, a patriei noastre. prof. OLIVIU MARCU