Steaua Roşie, iulie 1983 (Anul 34, nr. 154-180)

1983-07-01 / nr. 154

CIRCULATIA RUTIERA i --.n (=i r."i cm cm3 tm c~7 j cm ic:1 cm^Cn MwmmM&wM ATI PREGATIT TEMEINIC CĂLĂTORIA CU AUTOTURISMUL? In timpul concediilor de o­­dihnă, al zilelor de la sfîrşi­­tul de săptămînă sau cu alte ocazii oferite de sezonul esti­val, numeroşi automobilişti pleacă în călătorii de agre­ment pe distanţe mai lungi. Astfel, pregătirea călătoriei cu mijlocul de transport devi­ne unul din factorii princi­pali ce pot influenţa reuşita călătoriei. A pregăti în amănunţime o călătorie, a planifica haltele, opririle, a alege traseele opti­me, a calcula în funcţie de distanţe mediile de viteză nu e deloc un fapt exagerat, nu e o dovadă de pedanterie sau de exces de zel aşa cum, din păcate, le mai consideră cu aere de superioritate, unii conducători auto. Viaţa ne de­monstrează, fără putinţă de tăgadă, că cei care şi-au pre­gătit detaliat şi din timp de­plasarea, conduc mai siguri, relaxaţi, sunt calmi la volan, se deplasează cu viteze pon­derate ! O primă problemă o consti­tuie pregătirea autovehiculu­lui, revizuirea principalelor sisteme şi mecanisme, a mo­torului, existența în „rezervă“ a unui minim necesar de pie­se de schimb de care poate fi nevoie în timpul deplasă­rilor. Nu trebuie neglijată nici pregătirea pentru drum a conducătorului auto. Cercetă­rile efectuate pînă acum ne demonstrează că fără o odih­nă totală, fără o bună dispo­ziţie fizică şi psihică, călătoria omului de la volan poate fi lesne ratată. Agitaţia din preajma pornirii la drum, cumpărăturile care se „întind“ în ziua precedentă pînă la o­­ra închiderii magazinelor, a­­dunarea obiectelor și lucruri­lor necesare în deplasare, fă­cută în ultimele momente, pî­nă noaptea tîrziu, constituie destul de frecvent cauzele principale care au dus la a­­nularea unor binemeritate concedii de odihnă şi re­creare. Deloc lipsită de importanţă este şi latura stabilirii cu gri­jă a traseului călătoriei de va­canţă sau de sfirşit de săptă­­mînă. Există numeroase dru­muri, poate mai lungi cu cîţi­­va kilometri, însă mai puţin frecventate, odihnitoare şi o­­feră un plus de frumuseţe, a­­lături de vizitarea unor lo­curi încă necunoscute atit pi­lotului cit şi persoanelor care îl însoţesc. Pentru mulţi automobilişti parcurgerea non-stop a unor distanţe cit mai mari, uneori de cite 400—500 de kilometri sau chiar mai mult într-o sin­gură zi, constituie subiect de laudă, de scoatere în eviden­ţă a calităţilor lor de „şoferi sportivi“. în realitate, o ase­menea călătorie-raliu poate crea şi, din păcate, creează multe insatisfacţii: oboseala e­­xagerată a şoferului, a pasa­gerilor, imposibilitatea cu­noaşterii unor puncte de ma­re interes turistic şi istoric, suprasolicitarea autoturismu­lui etc. etc. Cu alte cuvinte, în loc de relaxare, bună dis­poziţie, odihnă, ne alegem cu o „raniţă“ de nervi, cu stări de tensiune, oboseală şi nu rare ori, cu altercaţii, certuri izvorîte din opiniile contrare celor pe care le susţine cu în­­căpăţînare cel de la volan in timp ce apasă — iresponsabil! •— pe pedala de acceleraţie ... Şi, astfel, în loc să ne re­laxăm în vacanţă, să avem parte de clipe încărcate de splendori, ne vedem în peni­bila împrejurare de a partici­pa la raliuri nedorite, presă­rate cu certuri, cu tensiuni nervoase, cu ore întregi de în­cordare şi tot felul de apos­trofări înşiruite la adresa în­căpăţînatului conducător auto! DIN CRONICA STRĂZII ■ Dep­asindu-se in calitate de pieton prin Ungheni, Cornel Să­­liştean, a intenţionat să traver­seze şoseaua naţională. Insă nu s-a asigurat! Şi, astfel, a apărut brusc în faţa autoturismului 1- SV-2.459, încercarea celui de la volan de a evita lovirea pietonu­lui, aflat sub influenţa avansată a alcoolului, a fost zadarnică! Traversarea neregulamentară a fost plătită cu viaţa, într-o sin­gură clipă de neatenţie... ■ Aureliu Iancuţiu, aflat la vo­lanul autoturismului I­MM-2.599, a întors pentru cîteva fracţiuni de secundă privirea către soţia sa, aflată pe bancheta din spate. Scăpat de sub control, autoturis­mul a părăsit spaţiul carosabil, izbindu-se de o bornă kilometri­că, din comuna Lunca. Doi pasa­geri au fost răniţi grav ... ■ Conducînd tractorul cu re­­morcă 41-MS-5.924 pe şoseaua naţională din Ernei, Ioan Oltean a intenţionat să efectueze un vi­raj spre stingă fără o prealabi­lă semnalizare şi asigurare. Tam­ponto, motoreta MS-6-2.084 afla­tă în depăşirea sa, a rănit grav pe soţia omului de la ghidon ... ■ In vîrstă de numai cinci ani, ördög Melinda se juca ne­supravegheată împreună cu mai mulţi prieteni în apropierea dru­mului judeţean car­e străbate sa­tul Goi­eni din comuna Batoş. Fără a se uita în stingă şi în dreapta, a fugit brusc să traver­seze drumul, ajungînd în faţa autoturismului 2­ MS-8.897 care se apropia. Fiind lovită de mijlo­cul de transport, fetiţa şi-a pier­dut viaţa... “ Nefiind prevăzută cu barie­­re, intersecţia str­ăzii Eminescu din Tîrnăveni cu linia ferată es­te semnalizată cu indicatoare de oprire. Aflată la volanul auto­turismului 2­MS-420, Anica Chi­­rilă, nu s-a asigurat suficient la traversarea pasajului? Fiind sur­prins de garnitura feroviară care se apropia, autoturismul a fost tamponat violent. Mama conducătoarei auto, aflată pe bancheta din spate, şi-a pierdut viaţa.­­ Scăpat pentru cîteva clipe de sub supravegherea bunicii, Bar­­tha István, în vîrstă de cinci ani, a fugit spre trotuarul opus al străzii Apalina d­in Reghin. A­­jungînd, inopinat, în fața autotu­rismului 2-MS-8.661, copilul a fost călcat, pierzîndu-şi viaţa... A sosit vacanţa mare ! Animaţia pe care o intil­­nim de cîteva zile pe artere­le rutiere din localităţi, în preajma zonelor de agrement, în apropierea agenţiilor de turism, pe toate drumurile publice, ne atrage atenţia că o mare parte dintre elevi se află în vacanţă. Deplasările copiilor către locurile de desfăşurare a practicii agricole de vară, spre tabere sau drumeţii, spre sălile de cinematograf sau de teatru, către terenuri­le de sport sau puncte turis­tice îi aduc intr-un perma­nent contact cu strada, cu spaţiul carosabil. Şi, cum cir­culaţia rutieră nu se află niciodată in vacanţă, se im­pune din partea tuturor celor care o compun un plus de prudenţă pentru a ocroti pa­şii micilor pietoni. Incontestabil, rolul primor­dial în prevenirea accidentă­rii copiilor revine părinţilor. Lor li se cere să aleagă cu grijă locul de joacă al copii­lor, la distanţă cit mai mare de drumurile circulate, tot lor le revine misiunea deloc uşoară de a le forma deprin­derile şi reflexele celor mici de a traversa corect străzile, in orice împrejurare. In acest context, fără sprijinul neîn­trerupt şi substanţial al oa­menilor de la volan, străda­niile părinţilor rămin fără in­fectul scontat. Căci, pe alo­curi, mintorii se dovedesc in­suficient familiarizaţi cu rigo­rile stricte ale traficului şi nu pot beneficia de o deplină si­guranţă pe arterele rutiere. Avînd in vedere asemenea realităţi, recomandăm cu in­sistenţă tuturor conducători­lor de autovehicule să reducă viteza şi să conducă cu un plus de prudenţă mijloacele de transport în preajma gru­purilor de copii, la depăşirea autobuzelor oprite în staţii, in apropierea trecerilor pentru pietoni. Solicităm, totodată, spriji­nul permanent al cadrelor di­dactice. Apelul îl adresăm, in special, educatorilor care or­ganizează excursii şi drume­ţii, care însoţesc grupurile de copii in taberele de odihnă sau conduc activitatea clubu­rilor de vacanţă. Toate aceste solicitări le facem cu dorinţa de a con­tribui cu toţii la transforma­rea vacanţei mari în vacanţa marilor împliniri pentru fie­care elev în parte. Căci, la urma urmei, marile împliniri ale copiilor noştri sunt şi ma­rile noastre bucurii! ŞTIU SĂ REALIZAŢI O DEPĂŞIRE CORECTĂ ? • Pe o şosea dreaptă, o ma­şină care vine din sens opus, privită de la 500—600 de me­tri, face impresia că stă pe loc, chiar dacă ea merge cu 100 km/h. • La orice depăşire, pulsul creşte mult, ajungînd la circa 110—115 pe minut la şoferii emotivi şi la 95—100 la cei mai calmi şi mai experimen­taţi. • Nu vă limitaţi la semnali­zarea schimbării direcţiei de mers, ci obişnuiţi-vă să vă a­­siguraţi prin oglinda retrovi­zoare că intenţia v-a fost se­sizată de conducătorul auto­vehiculului aflat în spate. • Cea mai sigură depăşire se face atunci cînd şoseaua es­te complet liberă pe sensul opus de mers. • Nu depăşiţi niciodată în curbe sau la urcarea unor pante cu vizibilitate redusă ! • Cînd vedem că un auto­turism venit din sens opus s-a angajat în efectuarea unei de­păşiri, primul lucru care tre­buie să ne preocupe este acela de a acţiona în spiritul con­duitei preventive, sarcina cea mai importantă ce ne revine fiind acordarea unui larg con­curs pentru reuşita depăşirii respective! Fireşte, veţi spune că automobilistul angajat în depăşire trebuie să ţină cont de faptul că noi avem, de fapt, prioritate, venind regulamen­tar, pe sensul nostru de mers. Dar, nu o dată, au existat si­tuaţii în care logica şi regu­lamentul n-au folosit, din cau­za nechibzuinţei. Cu alte cu­vinte, e valabilă expresia ... „Să nu mori cu dreptatea în mină !“. • Conducătorul auto ideal trebuie să fie realist şi să con­ducă într-o manieră calmă, prudent, să denunţe atitudini­le agresive, care sunt proprii egocentricilor, să ştie să facă faţă oricăror situaţii noi, apă­rute pe traseu. Unii condu­cători auto au tendinţa de a se supraevalua, atît pe ei, cît şi posibilităţile autoturismelor lor. • Trataţi cu deosebită aten­ţie acostamentele, mai ales a­­tunci cînd aţi procedat la e­­fectuarea unei depăşiri. Sim­pla lovire a acestora vă poate cauza o suită de necazuri, por­nind de la cele mai simple — cum ar fi stricarea unei roţi — şi pînă la cele mai grave, de genul accidentării unor pietoni. Cînd începătorul bravează... încă o veste tristă, de astă da­tă din Maramureş, tehnicianul silvic Dumitru Cioloca din Re­ghin s-a prezentat la I.D.M.S. Baia Mare să-și preia autoturis­mul nou, Dacia 1.300 (03590 — MM). Venind cu el spre casă, după numai 30 de kilometri, pe dealul Mesteacăn, din cauza vi­tezei, într-o curbă, s-a răsturnat în prăpastia din imediata apro­piere! Și, astfel, proprietarul noului autoturism a fost grav rănit. Exemplul nu este deloc ales la întîmplare. Dumitru Cioloca are permis de conducere auto din 19 martie 1982. De atunci nu a mai pus mina pe volan. E vorba, deci, de un începător care a nesocotit pînă şi cele mai elementare re­guli ale conduitei rutiere, cute­­zînd chiar să meargă singur du­pă mijlocul de transport, la sute de kilometri de domiciliu. Acest caz ne îndeamnă să aducem, din nou, în faţa cititorilor complica­ta geometrie a gîndirii unor oa­meni care sunt obligaţi să poarte, pe parbrize, semnul de începă­tori. Szente Ioan din Tîrgu-Mu­­reş, a obţinut per­misul de con­ducere la 19 noiembrie 1982, în 10 martie 1983 îşi cumpără auto­turism. Intre timp, conduce ... 80 de kilometri ! După trei zile, porneşte în cursă pe ruta Tîr­­gu-Mureş — Sovata — Borzont (judeţul Harghita). La o curbă foarte uşoară, în viteză, se pier­de şi, fără îndemînare, derapea­ză pe drum uscat, bruschează volanul şi, pur şi simplu, se ros­togoleşte cu autoturismul de mai multe ori, pe şosea. In acci­dent îşi pierd viaţa soţia şi cum­nata sa, este grav rănit copilul iar autoturismul — distrus com­plet! Un alt caz: Liviu Cristea din Reghin. In luna februarie a aces­tui an devine posesor de permis de conducere auto. După o lună îşi ridică noul autoturism. La 29 mai merge în comuna Subcetate, în vizită, la părinţi, cu soţia şi cu fetiţa în vîrstă de 6 ani. A doua zi, dimineaţa, împreună cu soţia şi cu încă trei persoane în maşi­nă, circulînd pe un drum secun­dar, tot într-o curbă uşoară, se pierde. Intră în şanţ, de unde soţia e proiectată în gardul din apropier­e, pierzîndu-şi viaţa. In total, noul autoturism a parcurs doar 4.000 de kilometri ! Aşadar, cazurile nu sunt luate la întîmplare. Ele vin să întă­rească constatarea că sunt încă destui începători în arta condu­cerii automobilului care, o dată aflaţi la volan, nu mai ţin cont de ce au învăţat pe băncile şco­lii de şoferi amatori. Dovadă e însuşi faptul că o bună parte din permisele lor de conducere ajung din nou la serviciul cir­culaţie, înainte de un an de la eliberarea lor! Sînt situaţii cînd unele a­­jung la acelaşi serviciu chiar după cîteva săptămîni. Aceasta e unnarea firească a concepţiei de­formate, că după ce a luat exa­menul de conducere, totul este în regulă, că se poate şofa după bu­nul plac, că se poate brava în faţa familiei, a prietenilor şi a pasagerilor din mijlocul de trans­port. Minaţi de asemenea mobi­­luri ale nesocotinţei, ei nu ţin cont de numeroasele şi periculoa­sele capcane ale străzii, de expe­rienţa confirmată de viaţă că, un conducător auto se poate con­sidera iniţiat bine în îndemîna­­re abia după ce a parcurs la vo­lan cel puţin 100.000 de kilome­tri! Atragem, totodată, atenţia că numărul permiselor ridicate din cauza consumului de alcool, a defecţiunilor tehnice şi din pri­cina neacordării priorităţii pieto­nilor se menţine mare la începă­tori. Numeroase stut şi autoturis­mele care îşi aşteaptă prea des h­odiul la atelierele de tinichige­­rie. Bineînţeles, ele au fost con­duse tot de ... începători. * STEAUA ROȘIE PAGINA 3 Pagină realizată de căpitan CONSTANTI­S TODORAN PETRE GIURGIU

Next