Steaua Roşie, septembrie 1983 (Anul 34, nr. 206-231)

1983-09-01 / nr. 206

Comuniştii in fruntea acţiunilor pentru promovarea noului înnoirea şi modernizarea pro­ducţiei, ridicarea nivelului ei tehnic, calitativ se înscriu prin­tre obiectivele esenţiale ale orga­nizaţiei de partid şi consiliului oamenilor muncii, ale întregului colectiv al întreprinderii „Elec- tromureş“. Consecvenţa cu care au acţionat muncitorii, specialiş­tii din această mare şi reprezen­tativă unitate a industriei noas­tre electrotehnice pentru promo­varea progresului tehnic, înnoi­rea şi diversificarea producţiei, modernizarea tehnologiilor de fa­bricaţie poate fi ilustrată prin cîteva cifre semnificative. în ulti­mii doi ani au fost asimilate în fabricaţie 31 de produse noi, alte 22 fiind reproiectate şi moderni­zate. In primul semestru s-a pre­gătit introducerea în fabricaţie, încă în cursul acestui an, a altor 33 de produse noi. Pe un front larg se acţionează pen­tru moderni­zarea tehnologiilor, în scopul creşterii productivităţii muncii, reducerii consumurilor materiale şi energetice. In 1983 se vor in­troduce 29 tehnologii noi şi mo­dernizate vizînd, îndeosebi, creş­terea productivităţii, reducerea efortului fizic, diminuarea consu­murilor specifice. — Faptul că ne-am depăşit planul, în primele 7 luni, la pro­ducţia netă cu 10,5 milioane lei, iar la export cu 23 milioane lei atestă că produsele noastre de­vin tot mai competitive, mai ap­te să răspundă exigenţelor cres­­cînde ale beneficiarilor din ţară şi de peste hotare, ne împărtă­şeşte tovarăşul Ioan Ormenişan, secretar adjunct al comitetului de partid. Sunt semnificative, de asemenea, sporurile însemnate obţinute la producţia fizică, în­deosebi la echipamente electrice, mijloace ale tehnicii de calcul, produse de mecanică fină, utilaje tehnologice etc. Aceste realizări ne bucură, desigur, dar nu sun­tem­ copleşiţi de automulţumire. Ştim că mai avem multe de fă­cut pentru creşterea calităţii pro­duselor, a gradului de valorifica­re a materiilor prime şi materia­lelor. Am dezbătut aceste pro­bleme, cu spirit de răspundere, şi la o recentă adunare a acti­vului de partid, adoptînd măsuri pentru creşterea rolului organi­zaţiilor de bază, al comuniştilor în promovarea noului în moder­nizarea produselor şi tehnolo­giilor, în urma dezbaterilor ca­re au­­avut loc, am primit peste 150 de propuneri. Dintre acestea, aproape jumătate vizează reali­zarea unor produse noi, îndeo­sebi aparate de uz casnic cu consum redus de energie, pro­duse din materiale recuperabile, noi tipuri de conductori electrici, utilaje cu caracteristici tehnico­­funcţionale superioare. Vom pro­mova necontenit spiritul mili­tant, revoluţionar în rîndul co­muniştilor, al întregului colectiv, condiţie esenţială a perfecţionării producţiei, a creşterii calităţii şi eficienţei în toate sectoarele de activitate. Schimbările calitative, structu­rale care au avut loc în activitatea în­treprinderii au evidenţiat ca­pacitatea creativă a colectivu­lui, resursele de care dispunem pentru înnoirea şi modernizarea producţiei, care vor trebui să fie valorificate la un nivel superior în anii ce vin. Tocmai în această direcţie acţionează organizaţia de partid, consiliul oamenilor mun­cii. — Ca să fim competitivi tre­buie să ne racordăm la exigen­ţele actuale şi de perspectivă ale clienţilor din ţară şi de peste hotare, ne spune inginerul şef Alexandru Györbiro. Ce înseam­nă aceasta ? In cazul conductori­lor electrici, care reprezintă 80 la sută din mărfurile pe care le exportăm, înseamnă realizarea u­­nor produse cu un grad ridicat de fineţe şi complexitate. M-aş referi, spre exemplu, la cabluri­le ecranate. Dar problema ra­cordării la exigenţele actuale se pune şi în producţia aparatelor electrice. Spiritul revoluţionar presupune, în acest sens, com­baterea comodităţii şi inerţiei în gîndire şi acţiune, promovarea consecventă a noului. Numai ast­fel putem fi la înălţimea cerin­ţelor noului mecanism economi­­co-financiar, ale autoconducerii muncitoreşti. ST. NEKANICKI VIAŢA DE PARTIE Cum orice piesă are o viaţă a ei, mai lungă sau mai scurtă, şi un „cap“ de înregistrare pentru magnetofonul „Maiak“, se-nţele­­ge, se supune aceloraşi implaca­bile legi ale duratei de funcţio­nare. Şi dacă te lasă „capul“ ăsta tocmai cînd ţi-e lumea mai dragă, nu-ţi rămîne altceva de făcut, iarăşi se-nţelege, decît să-ţi iei frumuşel aparatul în braţe şi să te duci să-l aşezi pe tejgheaua meşterului. Exact aşa a procedat şi Ion Rebrişorean din Tîrgu-Mureş, str. Cisnădiei nr. 5. Meşterul Balint Csaba l-a privit profesional, adică, da, ăs­­ta-i schiepsisul: „Sîmbătă-i gata. Dacă nu va fi zi liberă !“. Dar aşa a fost cum a bănuit meşte­rul. Luni, ce-i drept, nu l-a mai amînat o săptămînă, ci doar o oră și jumătate. Omul potrivit de la tejgheaua potrivită l-a o­­chit asemenea unui vînzător pri­ceput la cîntarul cu ... bătaie: „E gata. Te costă 300 de lei „ca­pul“, plus 50 de lei înlocuirea !“. Nu-i exagerat de mult — şi-o fi zis omul — dar e bine. „Am scos banii, i-am dat 350 de lei, rugîn­­du-l să-mi dea o garanţie. Dar tovarăşul depanator a spus că nu poate să-mi dea chitanţă şi garanţie, că numai el ştie cum a făcut rost de „capul“ acela, dar că mă cunoaşte el şi dacă am vreo problemă, să-l caut“. A­­juns acasă, am început să-mi pun benzile mele şi am rămas uimit cînd am văzut că m-a în­şelat: mergea foarte prost. „Ca­pul“ de înregistrare era mai uzat decit cel pe care-l avea înainte“. Deci a aruncat, cum se zice, ba­nii pe fereastră. Şi ca şi cum ar fi fost un făcut, în ciuda sumei luate pe sub căciulă de depana­tor, măgăoaia refuză cu încăpă­­ţînare să fie pe placul proprieta­rului. Pupăză peste colac, meşte­rul i-a mai „scurtat“ şi banda. Să nu fim singuri, şi nu doar să ne ţină de unit, drumul pînă la atelierul de pe strada Gh. Do­ja, situat în clădirea deasupra căreia cu sens şi imaginaţie scrie, cu litere mari, RECORD, îl fa­cem împreună cu Ion Rebrişo­rean. Din buna intenţie de­ a ne începe relatarea cu cuvintele „Noi cu drag muncim__“, pînă la urmă nu se va mai alege ni­mic. Mai degrabă e de găsit un fir de păr în palmă, decît să-l afli pe meşter ! Ora 10. Ora 10,30. Ora 11. „Gata, zice recla­mantul cu mîna cam lungită de greutatea „sculei cîntătoare“, eu mi-am luat de la întreprindere două ore, cu condiţia să le recu­perez, dar se vede că s-a dus întreaga zi“. Totuşi, totuşi... Sperăm, încolţeşte chiar gîndul despre un pui de chiul de la lo­cul de muncă. Dar să nu ne pri­pim şi să judecăm strîmb. Bine intenţionat, colegul „de la cea­suri“, amabil şi des căutat de clienţi, dar şi găsit la post, îşi aminteşte că ar fi pe la caserie. Ţarcă. Dar nu-i sigur. Să nu mergem prea departe cu ideile, ne gîndim chiar că ar putea fi chemat cu o chestiune urgentă la „şefu’“, la o şedinţă ş.a.m.d. Sau cine mai ştie pe unde-şi face omul socotelile lui ? Ne resem­năm, deocamdată, cu liniştea tulburată de cite un client care-l caută şi face, bombănind ceva, stînga-mprejur. Sătui de aştepta­re, îi lăsăm vorbă să încerce să ne mai caute şi dumnealui pe la locul nostru de muncă. Aş ! Nu, nu care cumva să credeţi că a procedat ca un şcolar care ia o notă proastă şi se căieşte. Deşi nu asta i-o ceream, cum nu-i pretindeam, atunci cînd l-am aş­teptat, să facă suta de metri în zece secunde, nici să doboare re­cordul mondial la 3.000 de metri, noi aşteptam doar o explicaţie de la omul cel atît de scump la faţă. (Mai tîrziu aveam să a­­flăm că a fost la tribunal). Nici n-a catadixit să dea un telefon. Un telefon măcar. Dumnealui a procedat ceva mai diplomatic. Şi-a trimis „soli“. Intermediari, adică, să trateze o eventuală ne­­publicare în ziar. Ne întoarcem, ANCHETĂ NOASTRĂ aşadar, cam bosumflaţi. Mai mult sîcîiţi de gîndul cum pot fi umflaţi 350 de lei, dintr-un foc. Un ciubuc frumos. Că i-a tăiat lui I.R. din banda cu ABBA, Ho­ney M. sau,dintr-o sîrbă, nu sîn­tem siguri. Şi nu atît pentru as­­ta-i supărat. Dar că i-a luat 350 e limpede. Fără ban. N-avem mai mult noroc nici în ziua de 27 august. E tot sîm­bătă. Şi tot zi liberă. Nu-i nimic, mişcarea nu strică. Venim şi a treia oară, la 29 august, zi ceva mai miloa­să cu bietul nostru timp. Aflăm că totul „s-a aranjat“. Cum ? S-a văzut mai sus. „Mda, face meşterul cu un su­­rîs profesional. Mda, „media“ (n.a. — m­da medie) merge, dar se face !“ Mircea Papandonat din Tîrgu-Mureş, str. Gh. Doja nr. 111, A. se miră, surprins chiar de siguranţa tonului. Priveşte spre aparatul „Albatros“: „Aşa repe­de ? Nu mă amăgiţi ?“ „Vai de mine! Se poate? Clientul nostru, stăpînul nostru !“. Cel puţin aşa ne închipuim să fi decurs sce­na, meşterul Ionel Onofrescu, pe atunci la atelierul de reparaţii nr. 7, de pe str. Gh. Doja, dind, în sinea lui, omului cu tifla. Du­pă şase luni M.P. încă nu şi-a primit aparatul. Ghinionul lui să plece responsabilul! A se citi, sancţionat şi schimbat discipli­nar, la un atelier din Aleea Car­­paţi. în schimb, lui M.P. i se dau explicaţii cu o vigoare incredibi­lă. I se promite că i-l va aduce acasă, personal, la ora 14. Păcă­leală ! Omul se îndreaptă spre un telefon. Face scurtă lu mină. Merge chiar şi la conducerea co­operativei, dar ghinioanele de el se ţin lanţ, nu-i găseşte pe cei căutaţi. Pe singura undă pe care funcţionează aparatul de radio, cea medie, ar vrea să mai asculte o melodie de odinioară, împreună cu László Turcuş, săritor şi bine­voitor să ne dea o mină de ajutor, parcurgem „Registrul de progra­mare şi evidenţă a comenzilor e­­xecutate“. Vrem să vedem şi noi aparatul pe care parcă l-a înghi­ţit pămîntul. Sîntem convinşi că aici s-au petrecut lucruri cel pu­ţin ciudate. „Enigma asta o poa­te dezlega — ne spune acelaşi binevoitor interlocutor — doar Ionel Onofrescu. In Aleea Car­­paţi, la fosta ceasornicărie ! Pro­babil el a eliberat dovadă, dar n-a trecut în registru“. Plecăm „cu a patra“, de data aceasta motorizaţi, spre adresa indicată. Iar ghinion. Omul are tot zi li­beră. N-avem ce zice, e dreptul lui Revenim luni, împreună cu Mircea Papandonat căruia i-a mai spus el într-o zi că-l feri­­ceşte cu aparatul exact după o­­ra mesei. I­ar ca om care nu dă doi bani pe cinste, iar dacă nu-l duce pe client cu preşul chestia n-are nici o semnificaţie, nici nu s-a gîndit să se ţină de cuvînt. Primul lucru pe care l-a făcut, întilnindu-l după opt luni de aşteptare, Mircea Papandonat l-a privit în ochi şi i-a arătat o­­brazul. Este locul să mai facem trei precizări: 1. îl anunţăm, pe aceas­tă cale, pe tovarăşul Andrei Dan din Tîrgu-Mureş, str. Libertăţii nr. 109, că ne-am deplasat cu se­sizarea dumnealui adresată re­dacţiei, atît la atelierul de pe str. Lenin, cit şi la conducerea cooperativei „Metalul“, pentru a verifica cele relatate. Preţul pen­tru reparaţia pikup-ului a fost perceput conform tarifelor legale în vigoare. într-adevăr, meşterul trebuia­­să vă spună, de la bun început, care-i hiba şi, probabil, alta ar fi fost situaţia " 2. Cazurile aduse la cunoştinţa opiniei publice după o amănun­ţită documentare, constituie gra­ve anomalii în sfera serviciilor către populaţie. Conducerea coo­perativei ne anunţă că au fost luate măsurile de sancţionare ca­re se impun. 3. în ideea de a nu fi înţeleşi greşit, pentru a nu crea o atmo­sferă generatoare a unor inter­pretări nefavorabile, de-o parte sau alta, ne facem datoria pro­fesională de a menţiona că ma­joritatea lucrătorilor care-şi fac cinstit lucrul, care dau dovadă de solicitudine în relaţiile cu pu­blicul, scutind oamenii de dru­muri şi nervi, se bucură de toa­tă stima şi aprecierile noastre şi ale clienţilor. Reţinem din dis­cuţiile avute cu factorii de răs­pundere din conducerea coopera­tivei că întîmplările mai sus re­latate sunt doar excepţii. Dacă am fi scutiţi de aceste excepţii, neam simţit să recunoaştem, chiar foarte bine ! LAZAI­ ,­­DARIU Meşteru-i vesel, «onoratul client»--păcălit! • STEAUA ROȘI­E PAGINA 3 Aplicarea acordului global asigură creşterea productivităţii muncii pe şantiere — Tovarăşe inginer-şef Leiay Ladislau, în anul curent numai in oraşul Reghin aveţi un plan de 410 apartamente. Cite din ele s-au realizat în opt luni ? — Am predat beneficiarului 217 apartamente, din care 60 de garsoniere.­­ Două treimi din anul 1983 au trecut, iar numărul aparta­mentelor aflate în lucru este de aproape jumătate din plan, la ca­re se adaugă pregătirile frontu­lui de muncă pentru 1984. Nu e cam mult, mai ales dacă avem în vedere şi apropierea sezonului rece, mai puţin propice construc­ţiilor ? — Din acest punct de vedere nu vă putem contrazice. Vara e pe sfirşite şi încă avem destul de lucru la apartamentele prevă­zute pentru 1983. Situaţia este cauzată de realizările reduse din primul trimestru şi greutăţile în­­tîmpinate cu forţa de muncă (zi­darii) şi de aprovizionarea cu ma­teriale. Cu toate acestea, faţă de planul de stat nu avem restanţe, doar faţă de programul dat de trust sîntem în urmă cu 14 apar­tamente la care rămînerile în ur­mă le vom recupera în luna cu­rentă, mai ales dacă avem în ve­dere întărirea forţelor cu o bri­gadă de zidari de la Topli­ţa. — De fapt, care este stadiul de execuţie al celor 193 de aparta­mente (din care 60 de garsoniere) pe care le mai aveţi de executat? — 77 apartamente se află în diferite stadii de montare a structurii, 42 la fundaţie, iar 74 la finisaj. în luna curentă vom preda 3 tronsoane — 42 aparta- IN­VESTIŢII 1983 mente. Astfel că in ultimul tri­mestru, în fiecare lună vom rea­liza cite 28 apartamente, care se pot înfăptui cu forţele de care dispunem şi cu un montaj de 1,7—1,8 apartamente cu două macarale în 24 de ore, cit reali­zăm în prezent. Şi cele 8 apar­tamente de la Brîncoveneşti şi 6 de la Frunzeni le vom preda pînă la finele anului. De la şeful de lot Molnár Atti­la am reţinut faptul că toate formaţiile lucrează în acord glo­bal. De exemplu, formaţia lui Rad Iosif execută montajul, sche­lele de faţadă, parchetarea şi tîmplăria, asigurînd o calitate bună a lucrărilor şi o atenţie sporită faţă de păstrarea întoc­mai a muncii prestate de fiecare echipă. De fapt, la lotul 401 acor­dul global se aplică cu bune re­zultate de vreo 3 ani, sistem ca­re a dus la creşterea substanţia­lă a productivităţii muncii — e­­xemplu in luna august a.c. cînd s-a realizat un volum de lucrări de 3,4 milioane lei, cit în două luni din anii trecuţi, datorită or­ganizării mai bune a lucrului şi a cunoaşterii exacte a ceea ce are de făcut fiecare echipă. — Anul 1984 este tot mai a­­proape, iar sezonul rece la fel. In ce stadiu se află pregătirile fron­tului de lucru pentru iarnă ? — Deocamdată nu ne putem lăuda. Situaţia este destul de cri­tică pentru blocurile care se vor construi din panouri mari. Be­neficiarii — I.J.G.C.L..­I. şi O.J.C.V.L. — sunt datori să gră­bească predarea documentaţiei pentru a putea începe organiza­rea de şantier. Deocamdată a­­vem doar documentele blocului din cărămidă cu 33 de aparta­mente, restul detaliilor nu le cu­noaştem decît că avem de exe­cutat un plan de 255 de aparta­mente. Deci, pînă la clarificarea situaţiei nici noi nu putem spu­ne mai mult. IOAN HUSAR „Omagiu eroilor“ Acesta este genericul sub care s-a desfăşurat, duminică, 28 august, în localitatea Chi­­mitelnic, o amplă manifestare cultural-educativă şi artistică, înscrisă in seria acţiunilor consacrate aniversării a 39 de ani de la eliberarea patriei şi a celor 18 ani de la istori­cul Congres al IX-lea al P.C.R. Cu acest prilej a avut loc un simpozion omagial la care a participat un numeros pu­blic. După cuvîntul de deschi­dere, rostit de tovarăşa Sofia Moldovan, secretar al comite­tului comunal de partid, pri­marul comunei Singer, au fost susţinute comunicările: „Oma­giu eroilor neamului“, de Flo­rin Ciotea, sociolog, vicepreşe­dinte al Comitetului judeţean de cultură şi educaţie socialis­tă Mureş; „Eroismul şi faptele de vitejie ale oamenilor din Chimielnic în lupta pentru libertatea naţională, pentru nealiniarea patriei" — prof. Maria Marian, directorul Şco­lii generale din Chimitelnic; „Lupta poporului român pen­tru independenţa patriei, pen­tru libertate şi dreptate socia­lă şi naţională“ de dr. Grigo­­re Ploeşteanu, cercetător şti­inţific principal la Centrul de ştiinţe sociale din Tirgu-Mu­­reş; „Eroismul înaintaşilor, pildă de înalt patriotism pen­tru generaţiile de azi şi de mîine“, de Gheorghe Precup, veteran de război. Tot în acest cadru a fost dezvelit un obelisc al eroilor, creaţie a unui grup de cetă­ţeni din sat, cu contribuţia obştească a sătenilor, monu­ment ce imortalizează pentru eternitate eroismul cu care, a­­semenea întregului popor ro­mân, s-au aureolat şi nume­roşi fii ai satului, căzuţi la da­torie in cele două războaie mondiale, pentru libertatea şi independenţa patriei. Manifestarea s-a încheiat cu un bogat şi frumos specta­col artistic, la reuşita căruia şi-au adus contribuţia Ansam­blul folcloric „Şireagul“ al Combinatului chimic „Azomu­­reş“ din Tîrgu-Mureş, colec­tivul de montaj muzical-lite­­rar de la Spitalul orăşenesc din Tirnăveni, formaţia de dansuri cu tradiţie a căminu­lui cultural din Chimitelnic, soţii Anica şi Alexandru Te­re, solişti-dansatori din Chi­mitelnic, Silvia Oltean, solistă vocală de muzică populară de la cooperativa „Metalul“ din Tirgu-Mureş, recitatori — e­­levi din localitate, alţi inter­preţi VALENTIN CRIŞAN

Next