Steaua Roşie, noiembrie 1984 (Anul 35, nr. 259-284)

1984-11-01 / nr. 259

Din activitatea organizaţiilor de partid Exigenţele calitative ale producţiei Schimbările calitative care au avut loc în acest an în structura producţiei şi în dotarea tehnică a întreprinderii de prefabricate din beton Ungheni au pus în faţa comuniştilor, a întregului colectiv noi exigenţe privind fo­losirea eficientă a utilajelor şi respectarea cu stricteţe a disci­plinei tehnologice. Trecerea la fa­bricarea panourilor mari cu un grad înalt de finisare la cele şa­se linii tehnologice de finisaj, realizate prin autoutilaje, a fost însoţită de o acţiune complexă de perfecţionare a organizării producţiei, de ridicare a califică­rii profesionale şi de conştienti­zare a personalului muncitor a­­supra răspunderilor ce-i revin. In acest scop, potrivit măsurilor adoptate de comitetul de partid şi C.O.M., la noile conveiere de finisaj au fost repartizaţi spe­cialişti şi muncitori cu experien­ţă, cu o temeinică pregătire pro­fesională. In vederea întăririi spiritului de răspundere a formaţiilor de lucru de pe întregul flux tehno­logic faţă de calitatea finisaje­lor, în organizaţiile de partid şi în grupele sindicale au avut loc, pe această temă, dezbateri apro­fundate, pe baza propunerilor făcute adoptîndu-se măsuri vi­­zînd perfecţionarea organizării muncii, extinderea mecanizării, întărirea spiritului de răspunde­re în executarea finisajului şi la manipularea şi depozitarea pa­nourilor prefabricate. Datorită acţiunilor întreprinse pentru bu­na organizare a muncii, în pri­mele 9 luni întreprinderea a rea­lizat peste prevederi aproape 7,7 milioane lei, în condiţiile depăşi­rii producţiei fizice atît la total prefabricate, cît şi la panourile mari cu un grad ridicat de fi­nisare. Perfecţionarea profesională a constructorilor Organizaţia de partid de la cooperativa „Constructorul“ din Tîrgu-Mureş acordă o atenţie deosebită perfecţionării profe­sionale a meşteşugarilor coope­ratori, pregătirii unor cadre noi pentru diferite sectoare de acti­vitate. In cursul acestui an 266 meseriaşi (zugravi, zidari, elec­tricieni, instalatori etc.) participă la instruirea la locul de muncă, iar 39 de contabili, gestionari şi alte cadre economice se pregă­tesc pe baza programelor perso­nale de perfecţionare. Pe lingă tinerii trimişi la specializare, s-a organizat un curs de perfecţiona­re, în cadrul cooperativei, mai ales pentru normatori şi şefi de unităţi. Pentru ca perfecţionarea pro­fesională să se desfăşoare la ni­velul cerinţelor, comitetul de partid şi conducerea cooperati­vei exercită­ un control perma­nent asupra modului cum îşi în­deplinesc atribuţiile în acest sens specialiştii, şefii formaţiilor de lucru, analizînd periodic conţi­nutul şi eficienţa acţiunilor în­treprinse. Comuniştii au primit sarcini specifice şi în pregătirea cadrelor noi, atît în cadrul cursu­rilor, cît şi al uceniciei la locul de muncă. în primul semestru, 18 lucrători s-au calificat, prin cursuri, în diferite meserii, alţi 24 urmînd să fie pregătiţi, prin această formă, pînă la sfîrşitul anului. De asemenea, 15 tineri absolvenţi a 10 clase se califică, în prezent, prin ucenicie la lo­cul de muncă în meseriile de zi­dar, zugrav-vopsitor, sudor, in­stalator sanitar. SCRISORI • OPINII • DEZBATERI FAŢĂ în FAŢĂ » » Recent, pe adresa redacţiei zia­rului „Steaua roşie“ a sosit o adresă din partea Combinatului de îngrăşăminte chimice din Tîrgu-Mureş, însoţită de o scri­soare deschisă, adresată conduce­rii I.J.T.L. Mureş. Plecînd de la rolul presei ca mijloc de infor­mare publică, ca tribună de dez­batere şi loc al schimbului de idei, modalitate de exercitare a libertăţii cuvîntului şi a opiniei, de la datoria ei de a interveni în spirit critic, pentru înlăturarea neajunsurilor şi stărilor de lu­cruri negative din orice domeniu de activitate, de la dreptul tutu­ror de a se adresa organelor de presă în orice problemă de in­teres, cu caracter public, formu­lârd propuneri, sesizări sau re­clamaţii, le redăm integral, dînd apoi cuvîntul celor răspunzători, în drept să ia măsuri şi să rezol­ve problemele în discuţie. „Alăturat vă trimitem, în co­pie, o scrisoare adresată între­prinderii Judeţene de Transport Local Tîrgu-Mureş, prin care ne-am manifestat totala nemul­ţumire despre modul cum sunt a­­sigurate autobuzele de transport in comun, pentru oamenii mun­cii din combinat. Vă rugăm să organizaţi o anchetă despre fe­lu­l cum circulă autobuzele ce de­servesc zona industrială, respec­tiv combinatul, deoarece situaţia prezentă este de netolerat, con­­diţiile de transport sunt deosebit de proaste“. Urmează scrisoarea. „Colectivul de oameni ai muncii din combinat îşi manifestă to­tala nemulţumire faţă de felul cum sunt deserviţi cu autobuze, atît la venirea la serviciu, cît şi la reîntoarcerea în cartiere. Zil­nic întirzie sute de oameni, iar după orele 15 lipsesc în totalitate autobuzele, situaţie mai dezastru­oasă se observă în ultimele 4—5 zile, cînd oamenii sunt nevoiţi să pornească pe jos spre casă. In combinat avem instaurată o dis­ciplină severă, impusă prin De­cretul nr. 400/1981 şi Ordinul M.I.Ch. nr. 65/ 1982, datorită in­stalaţiilor foarte pretenţioase la exploatare, producţia combinatu­lui este destinată exportului cu o pondere substanţială în reali­zările judeţului, iar prin condi­ţiile de transport ce le asigu­răm, „ne batem joc“ de efortul deosebit al oamenilor. Vă rugăm să vă mobilizaţi colectivul dv. pentru a-şi face datoria şi să a­­siguraţi un transport corespunză­tor oamenilor muncii din com­binat“. Semnează: ing. Dorel Po­pa, director, Andrei Insurăţelu, secretar al comitetului P.C.R., Szatmári Ibolya, preşedintele co­mitetului sindical. în legătură cu aspectele de mai sus redăm, în continuare, o discuţie cu factori de decizie din conducerea I.J.T.L.M. Participă: ing. Gheorghe Călianu, director, ing. Theodorovits Ladislau, di­rector adjunct, şi ing. Etih­ip­iu- Jiu, şeful Autobazei nr. 1 — că­lători. — întrebarea pare de prisos: care-i situaţia la ora actuală în transportul în comun, de cîte au­tobuze beneficiază tîrgumureşe­­nii ? Gheorghe Călianu: O preciza­re necesară: transformarea pe gaz nu a rezolvat, în totalitate, problemele transportului în co­mun, compensînd doar parţial cotele reduse de combustibil. Distribuirea se face nu după ne­cesităţi, ci după posibilităţi. Con­form studiului realizat de Insti­tutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice In Transporturi Ti­mişoara, privind optimizarea transportului în comun, pentru etapa 1985 rezultă un parc cir­culant necesar, numai la Tîrgu- Mureş, de 154 de autobuze. După cantităţile de combustibil aloca­te în prezent, parcul circulant în orele de vîrf este de 60 de auto­buze. — Care ar fi, la ora actuală, necesităţile pentru zona indus­trială ? Theodorovits Ladislau: Pentru a-i transporta la lucru şi a-i du­ce acasă pe cei 13.700 de oameni ai muncii, avînd în vedere ca­pacitatea de 200 de persoane/au­­tobuz, ar fi necesare 69 de auto­buze. — Cîte autobuze circulă în prezent spre zona amintită? , Theodorovits Ladislau: In mo­mentul de față din cele 60 doar 23 ! — Ce înseamnă acest amă­nunt ? Fü­löp Iuliu: 490 de călători/ autobuz. Adică, mai mult decit dublu ! Capacitatea nominală a unui autobuz nearticulat este de 107 persoane, iar a celui articu­lat de 144.­­ Referiţi-vă la situaţia ac­tuală. Conform cotelor de carburanţi, pentru programul de la ora 6 participă toate cele 60 de autobu­ze, din care pentru transportul oamenilor muncii spre zona in­dustrială — 28. — Circulă in fiecare zi toate cele 60 de autobuze ? Fi­lop Iuliu: 8—10 din numă­rul lor, cad la prima oră. — Motivele ? Fü­lop Iuliu: Datorită supraîn­cărcării, oboselii parcului, rupe­rii ușilor, a pernelor de aer, ex­ploziilor de anvelope ... Multe din autobuzele parcului circulant stau din lipsă de piese de schimb, 50 la sută au norma de casare depăşită pînă la 300.000 de kilometri.­­ Să revenim la o problemă de strictă actualitate: transportul elevilor la strinsul recoltei este o necesitate. Ce implicaţii are acest aspect asupra transportului în comun ? Gheorghe Călianu: După ora 7, cincizeci de autobuze sînt des­tinate celor care merg în agri­cultură. Se-nțelege, pentru orele de vîrf nu se întorc toate. Ne­­putînd fi aduse de la 35—40 de kilometri, ele rămîn acolo. N-ar fi economic să le aducem de la aceste distanțe. — Cîte autobuze rămîn pe li­niile transportului in comun du­pă ora 8 ? Fi­löp Iuliu: între orele 8—9, cam 8—10 autobuze. După ora 9 numărul acestora se completează pînă la 20—22. — Cam ce și cît înseamnă nu­mărul amintit pentru cele 19 linii ? Fi­löp Iuliu: Cîte un autobuz pe o linie. Pe unele deloc ! — Cum circulă după ora 12, mai ales în orele de vîrf ? Fu­lop Iuliu: Intre 12—15 asi­gurări, in medie, 40 de autobu­ze. Restul se află pe cîmp. După ora 15,30 vreo 30 pleacă după e­­levi, așa că pînă pe la ora 17— 17,30 rămîn cam 10 autobuze. — Să facem un calcul: cît timp trebuie unui autobuz să ajungă într-o oră de vîrf, de la caii de linie „Tudor“ la Combinatul de îngrășăminte chimice, să zicem ? Theodorovits Ladislau: 35 de minute ! — Altfel spus, ce să înțelegem prin aceasta ? Theodorovits Ladislau: înseam­nă să pleci, pentru ultima cursă, la ora 5,25. Dacă te bazezi pe ul­timul autobuz, cel de la 5,30, nu mai ajingi la timp. Ce-ar fi da­că toţi călătorii ar veni la acea oră ? — Care-i frecvenţa pentru zo­na amintită ? Gheorghe Călianu: Cam 6—7 minute între autobuze, între ore­le 5—7. Avînd în vedere acest interval, la ora 5,14 călătorul ar trebui să urce în autobuz. Or, pînă la 5,10 şi 5,14 se circulă le­jer, apoi de la 5,25 e o aglome­raţie nemaipomenită. Dacă mai intervine şi o pană... — Aţi citit scrisoarea de care aminteam la început. Ce aveţi de spus ? Gheorghe Călianu: Acolo se spune că întirzie sute de oameni. Am cerut să ni se specifice din ce zone anume ale municipiului întirzie călătorii. Dacă n-ajung la timp din cauza trenului dau vina pe transportul în comun. Dacă autobuzul de la I.T.A. vine alandala, tot noi sîntem de vină ! Am adresa și noi o întrebare, din partea I.I.T.L. Mureş : oare toa­te întîrzierile pot fi puse doar pe seama transportului în co­mun ? Cum îşi justifică, de pil­dă, întîrzierile cei care nu folo­sesc mijloacele de transport în comun, unii chiar cu maşini per­sonale?! Cum se face că de la celelalte unităţi din zona indus­trială, la care am găsit o mai­ mare înţelegere, de la „Prodcom­­plex“, IMATEX, „Metalotehnica“, oamenii ajung la timp, iar cei de la combinat, nu?! Dar să re­venim. Acum prioritate are strîn­­gerea recoltei. Apelăm, aşadar, la înţelegerea lucrătorilor şi în special a celor care au copii ca­re muncesc în aceste zile în agri­cultură, să înţeleagă greutăţile prin care trecem în această peri­oadă care va mai dura vreo do­uă săptămîni. Printr-un efort de a ajunge cu cîteva minute mai devreme la autobuz, străbătînd distanţele mai mici pe jos, s-ar putea rezolva o parte din nea­junsurile de moment. LAZAR LAZARIU Toader Focşa din Dedrad aşază munca la loc de cinste Badea Toader Focşa, ţăran din Dedrad, are 70 de ani trecuţi. Alţii la vîrsta lui se consideră prea bătrîni pentru a mai duce pieptiş viaţa şi munca. El însă o face şi acum şi încă cu în­­dîrjirea unui om tînăr. Am dis­cutat şi am tot discutat împreu­nă dornic să aflu care este fer­mentul ce-i întreţine viu focul lăuntric pentru muncă, ce anume îl ţine în plină activitate şi ti­nereţe fizică şi spirituală. Să fie, oare, dorinţa de cîştiguri mari ? Nu, despre aşa ceva nu poate fi vorba, badea Toader, după cîte văd, are tot ce-i trebuie. Nici pentru copii, zice, nu trebuie să se mai spetească cu munca, sin­gurul lui fiu fiind inginer, şef de ocol silvic. — Am avut şi mai am poftă de muncă, asta este, zice. Badea Toader Focşa şi-a făcut toată viaţa această mare poftă a lui, poftă pe care şi azi o pune înaintea altor plăceri. El zice, şi eu trebuie să-l cred, acesta es­te motivul, că a rămas aşa cum este. Adică, zic eu acum în com­pletare, a rămas tot tînăr şi vioi, mereu în căutare de treburi ca­re să-i umple zilele, a rămas cu spiritul viu şi iscoditor. Nu s-a schimbat ca alţii fiindcă nu a tînjit după viaţă tihnită, uşoară, fără griji. A avut, îmi mai spu­ne, şi norocul unei soaţe, Rusan­dra, cu care s-a potrivit la mun­că şi în toate. Mai mult şi mai mult au pof­tit ei să crească animale. A fost o vreme, mai în tinereţe, cînd ţi­neau de toate. Acum, zice, „ne-am mai restrîns“, nu mai ţi­ne şi ei ca altădată, ţine numai vaci, porci şi păsări. Bag de sea­mă însă că această „restrîngere“ e doar de ordin tactic, cu scop strict economic care a şi condus la o mai mare dezvoltare şi spe­cializare. Pe primul loc sunt as­tăzi vacile cu lapte, pe al doilea sunt porcii. Creşte şi păsări, dar mai­ puţine, mai mult pentru pro- Dialog cu zootehnişti fruntaşi priile trebuinţe. Baza economică sunt vacile cu lapte. Anul trecut a avut unsprezece vaci, anul a­­cesta are cincisprezece. Anul tre­cut a livrat statului pe bază de contract 30.800­­ de lapte. Anul acesta a încheiat contract pentru 40.000 de litri. Nu s-a încumetat la mai­ mult pentru că iarna a fost grea şi furajele neîndestulă­toare, iarba de păscut s-a făcut numai spre vară. Planul îl va fa­ce oricum. Se aşteaptă să facă venit bun şi după cei 15 porci mari pe care îi are. Să creşti 15 vaci, 4 viţei, 15 porci un cal, să lucrezi pămîn­­tul şi să coseşti iarba, mereu doar în doi, iar pe deasupra să fii şi împovărat de anii ce-i au badea Toader şi lelea Rusandra, nu e o treabă oarecare, nu e pentru oricine, nu e­ mai cu sea­mă, pentru cei care nu poftesc munca, care nu au pasiunea lor, dragostea care ii ţine mereu, cum spun, în coada vacii. Pasiu­nea, dragostea şi pofta de mun­că, iată ce caracterizează aceas­tă vrednică pereche de gos­podari. Nu trebuie să-mi spu­nă că e totuşi foarte greu, fiindcă e de înţeles, dar re­marc că nu se plîng. Se scoa­lă cu noaptea în cap să fa­că mîncare porcilor, să rînească grajdurile, să mulgă vacile şi să le hrănească, apoi să dea fuga la prăşit, ori la cosit, ori la adu­natul finului, iar spre seară, cînd oasele li se frîng de osteneală o iau de la început cu toate ale a­­nimalelor. Cînd să se mai gîn­­dească la boală şi la anii care se adună şi trec nenumăraţi ? Badea Toader e om plăcut la vorbă, nu se laudă fiindcă, zice, nu i de folos. Alte lucruri i-ar fi de trebuinţă lui. Ar vrea, îmi spune, ceva pămînt mai aproape de casă, pentru asta e gata să meargă în audienţă, li spun că pămîntul nu poate fi mutat cu sacul. Zîmbeşte, mi se pare că înţelege cum devin lucrurile, dar nu se lasă. Apoi, nu se du­mireşte el de ce e musai să crească toţi viţeii, fiindcă ferma lui nu e fără limite şi s-a spe­cializat pe lapte. Cum să ţină el 15 guri în plus, care în al doilea an devin 30 ? In sectorul particu­lar nimeni nu cumpără viţei. El a reţinut 4 şi a dat 5 la I.A.S. pe o nimica toată, doar cu cîte 100 de lei, aşa ca să scape de ei. Pentru el e pagubă mare, viţeii au fost întotdeauna scumpi. Necazurile, atîtea cîte sînt, el le înfruntă fiind bucuros tare pentru partea de ajutor ce o pri­meşte de la stat, pentru preţui­rea mare ce o pune secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu pe sporirea producţiei şi în gospodăriile populaţiei. Chiar în acest an, din luna august, vacile lui pasc în­tr-o micropăşune modernizată, parcelată şi împrejmuită, cu a­­pă la troci care i-a fost pusă la punct de către întreprinderea de pajiști din Reghin. A fost ajutat în multe. A fost ajutat, de pil­dă, să cumpere două cositori me­canice fără care nu ar putea să adune atîtea fînuri de cîte are nevoie. Ar vrea, apoi îngrășă­minte chimice mai multe și mai mult sprijin de la S.M.A. Oame­nii care se zbat cu atîta folos trebuie ajutaţi şi încurajaţi, ei sînt nu numai mari producători pentru fondul centralizat al sta­tului, ci şi cel mai bun exem­plu de urmat în sat. MELIAN BALDEANU TEATRUL DE PĂPUŞI CU SPECTACOLE LA SATE In scopul prezentării pe scenă a celor mai îndrăgite piese. Tea­trul de păpuşi din Tîrgu-Mureş şi-a început spectacolele pe ba­ză de abonament făcute în ma­rile localităţi rurale din judeţul nostru. Primele reprezentaţii cu piesa Pui de om de Victor Efti­­miu au fost prezentate marţi, 23 octombrie — două la Valea Largă, în faţa a 600 copii şi altul la Şăulia de Cîmpie unde, la fel, au asistat peste 400 de copii. Artiştii teatrului tîrgumure­­şean­ şi-au continuat turneul în valea superioară a Mureşului, la Deda şi Lunca Bradului, unde la fel au fost aplaudați cu căl­dură de micii spectatori. ­STEAUA ROȘIE PAGINA 3

Next