Steaua Roşie, decembrie 1985 (Anul 36, nr. 284-309)

1985-12-01 / nr. 284

Cum este utilizată şi gospodărită energia electrică în schimbul III ? Extinderea lucrului în schim­bul III are, după cum se ştie, o justificare economică de maxi­­mr­ă importanţă: înlăturarea su­prasolicitărilor între orele 17-22 ale vîrfului de sarcină în siste­mul energetic (deci un consum liniar pe toată durata unei zile) şi, totodată, asigurarea condiţii­lor de realizare a sarcinilor de plan aferente unităţilor economi­ce Sub sem­nul acestor două im­perative am întreprins în noap­tea de 29 spre 39 noiembrie un raid în două întreprinderi tîrgu­­mureşene. Suntem­ însoţiţi de Ke­resztesi Lajos, unul din specia­liştii de la I.R.E. Mureş. Ora 23:30. In sectoarele produc­tiv­e ale întreprinderii Electrom­i­­re, munca este organizată judi­cios, activitatea desfăşurîndu-se la nivelul apropiat al capacităţi­lor de producţie, semn că schim­bul III este bine echilibrat. In marea majoritate a atelierelor şi halelor putem constata că s-a ac­ţionat cu răspundere pentru ca energia electrică să fie folosită gospodăreşte, evitîndu-se risipa — ceea ce se reflectă in indicato­rul de încadrare al întreprinde­rii în cotele stabilite atît pe zile, cit și pe paliere în cadrul unei zile. Aceste constatări pozitive cu caracter general ascund, însă, o serie de neglijențe asupra cărora ne oprim, succint, în rîndurile următoare La secţia cablaj, re- RAID-ANCHETA prezentantul I.R.E. remarcă un prim fapt: registrul de consum orar, contrar obligaţiilor perso­nalului de serviciu, nu este com­pletat de la ora 20 nici electri­cianul schimbului II — Blaga Gheorghe şi nici cel care ne în­soţeşte în schimbul III — Cul­­cear luliu, n-au considerat nece­sar să urmărească consumul pe sector întrebat, nu cunoaşte de fapt palierul de consum aprobat pentru orele 22:7. Aceste nivele nici măcar nu sunt afişate. Două megawattmetre pulsează ritmic între nişte cote, întrebăm: „cînd citiţi şi ce concluzii trageţi din indicaţiile acestor aparate?“. Răspuns stupefiant: „Nu le citim niciodată, noi urmărim consumul de la celelalte aparate!“ De fapt, urmărirea la care se referea e­­lectricianul de serviciu este o în­registrare birocratică (şi tardivă, în cele mai multe cazuri) a con­sumurilor, situaţii în care nu se poate interveni în momentul de­păşirii cotelor. Nu în ultimul rind, notăm că multe, prea mul­te corpuri de iluminat nu sunt necesare, pentru că în sectoarele respective nu se lucra. Ora 0.30. In hala de uzinaj a întreprinderii IMATEX găsim o atmosferă serioasă, angajantă de lucru, marea majoritate a maşi­nilor fiind în funcţiune, sub sar­cină, iar maiştrii supravegheau şi îndrumau operativ întreaga acti­vitate. Dar în alte sectoare gă­sim, de asemenea, unele nereguli peste care nu putem trece. Elec­tricianul de serviciu, Dorel Gli­­gor, după ce iese din uluiala a­­cestei vizite inopinate, ne spune că palierul de consum ar fi de 1.300 sau 1.350 kWh (nu știe e- M. BARDA.ȘANU (Continuare în pag a 2-a) 25 de milioane de lei peste prevederi Colectivul întreprinderii „E­­lectromureş“ din Tîrgu-Mureş a încheiat cele 11 luni ale acestui an cu un bilanţ de prestigiu, care dovedeşte maturitate şi înal­tă profesionalitate în muncă, ho­­tărîrea unanimă de a traduce în faptă indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu privire la realizarea întocmai a pianului pe acest an, pe întregul cincinal şi pregătirea în cele mai bune con­­diţiuni a producţiei anului 1986. — Demn de subliniat, ne spu­nea Ing­­lean Olteanu, directorul întreprinderii, e faptul că de la începutul anului şi pînă ieri co­lectivul nostru a realizat peste prevederi o producţie marfă in­dustrială în valoare de 25 mili­oane lei, in condiţiile încadrării în cotele alocate de energie elec­trică, materializată în importante cantităţi de conductori electrici izolaţi, cablaje electrice auto­tractor şi produse ale industriei de­ mecanică fină livrate supli­mentar beneficiarilor interni şi externi. Drept urmare, s-a creat posibilitatea depăşirii cu 88 mi­lioane lei a sarcinii la produc­ţia marfă vîndută şi încasată. A­stăzi începe „Luna mureşeană a educaţiei politice şi culturii socialiste" Devenită tradiţională şi în­cadrată organic în Festivalul naţional „Cîntarea României“, cea de-a XV-a ediţie a „Lunii mureşene a educaţiei politice şi culturii socialiste" începe azi, desfăşurîndu-se sub gene­ricul „Participare, dezvoltare, pace“, fiind dedicată Anului Internaţional al Tineretului. Organizată sub egida Consi­liului judeţean de educaţie po­litică şi cultură socialistă, a Comitetului judeţean de cul­tură şi educaţie socialistă şi a Comisiei pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice şi teh­nice a Consiliului judeţean al FDUS, „Luna mureşeană a e­­ducaţiei politice şi culturii so­cialiste“ va cuprinde următoa­rele manifestări de amploare: Festivalul filmului la sate (1 —31 decembrie 1985 şi 1—31 ianuarie 1986), Decada ştiinţei şi tehnologiei (1 — 10 decem­brie 1985), Decada muzeelor judeţului Mureş (1—10 decem­brie 1985), Tribuna ştiinţei şi culturii (12—19 decembrie 1985), Săptămîna şcolii popu­lare de artă (16—22 decem­brie 1985), Săptăm­ina culturii şi educaţiei socialiste pentru KAPUS IO­AN secretarul Comisiei judeţene pentru răspîndirea cunoştinţe­lor ştiinţifice şi tehnice a F.D.U.S. (Continuare In pag a 2-a) Comunei Sârmaşu i s-a conferit „Ordinul Muncii clasa a ll-a Din nou, moment de rodnic bilanţ la Sârmaşu: hărnicia oa­menilor muncii de aici, angajaţi plenar în înfăptuirea obiectivelor planului în profil teritorial, a fost răsplătită prin locul II în întrecerea socialistă pe ţară, în­tre consiliile populare comunale, şi cu ,,Ordinul Muncii" clasa a Il-a. Locuitorii acestei frumoase aşezări — oameni care muncesc cu rîvnă atît în unităţile indus­triale cit şi in agricultură — şi-au dat întîlnire în cadrul unei adunări cetăţeneşti pentru a-şi rosti gîndurile şi planurile de viitor. Adunarea cetăţenească a fost deschisă de tovarăşa Anuca Bă­­răian, secretarul comitetului co­munal de partid, primarul comu­nei, care a salutat cu deosebită căldură prezenţa tovarăşului Ioan Ungur, prim­-secretar al Co­mitetului judeţean de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, în atmosfera caracteristică mo­mentelor sărbătoreşti, tovarăşul Cornel Hărşan, secretarul Comi­tetului executiv al Consiliului popular judeţean, a dat citire De­cretului prezidenţial prin care se conferă comunei, oamenilor ei harnici şi întreprinzători, „Ordi­nul Muncii" clasa a II-a, pentru locul II pe ţară. Distincţia răs­plăteşte rezultatele deosebite ob­ţinute de sărmă­şeni ,şi în anul 1934 în întrecerea socialistă pen­tru îndeplinirea şi depăşirea pre­vederilor pe anul trecut, finaliza­rea exemplară a lucrărilor social­­culturale, a sarcinilor de gospo­dărire­­şi înfrumuseţare a locali­tăţii. Din preponderenţă a fost e­­videnţiat faptul că, şi în anul 1984, unităţile economice de pe cuprinsul comunei, gospodăriile MIMAI BOC­AI (Continuare in pag . 2-a) n împlinirea idealului tuturor românilor Poporul român a avut tot timpul conştiinţa originii sale latine. Faptul că de la Râm ne tragem s-a transmis ca o comoară scumpă din generaţie in generaţie, cu mîndria justi­ficată a unui popor născut pe locurile astăzi locuite, popor demn de strămoşii săi daci şi romani. Graniţele vremelnice dintre provinciile româneşti nu au fost niciodată bariere de netrecut. Dimpotrivă, tre­cerea dintr-o „ţară în alta“ părea firească, deoarece atît Ţara Românească, cit şi Mol­dova şi Transilvania erau „ţări“ locuite de români, care vorbeau aceeaşi limbă, aveau aceleaşi obiceiuri şi acelaşi trecut. Cert este că, după uni­rea realizată pentru scurt timp de Mihai Viteazul, dorin­ţa de libertate naţională şi de unire s-a manifestat, hotărît, in momentele de încleştare, de răzvrătire împotriva asuprito­rilor, ambele năzuinţe consti­tuind revendicări supreme în cele ce urmează, ne ocu­păm succint de cîteva mani­festaţii publice ale românilor transilvani pentru libertate şi unitate naţională mai puţin cunoscute, care au avut loc înainte de unirea principate­lor române din anul 1859. Do­vezi grăitoare despre dîrzenia cu care s-a luptat pentru îm­plinirea idealului comun al tuturor românilor realizat la 1 Decembrie 1918 Documentul nr. 135 din ar­hiva districtului Mureş, colec­ţia Iloria, ne-a păstrat decla­raţia lui Ioan Oláh, făcută du­pă răscoala ţărănească tran­silvană din 1784/85: „Nu peste mult, din ţara asta va fi ţară valahă“ Rezultă din depoziţia martorului acuzării Máthé Já­nos. Nu este declaraţia unui Cronicar. Nici a unui politi­cian sau cărturar tobă de car­te. Este mărturisirea unui om simplu. Este crezul politic a­­vansat al unui iobag român. Prin Ioan Oláh, au vorbit toţi românii din principatul Tran­silvaniei care duceau jugul greu al şerbiei, convinşi că va veni o zi a dreptăţii, a liber­tăţii şi egalităţii. Faţă de ti­rania stăpînirii feudale ma­ghiare, Olah şi semenii săi nu concepeau mîntuirea decit în­tr-un stat naţional al români­lor, după nimicirea clasei ex­ploatatoare a nobililor guver­nanţi şi a uneltelor lor. Din revoluţia transilvană de la 1848, tot în arhivele dis­trictului Mureş, sub nr. 1.378, s-au păstrat alte documente de valoare privind lupta de e­­liberare naţională. Noi dovezi despre năzuinţa de libertate a românilor din Transilvania, în cadrul unui stat naţional. Ca urmare a cercetărilor fă­cute de judele regesc Szent­­ivănyi Ioan, după Adunarea Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848, cu adresa din 26 au- PETRE BACIU (Continuare in pag. a 3-a) V Anul XXXVI A Nr. 284 (8.591) X Duminică, 1 decembrie 1983 4 pagini | X 50 de bani // FĂURIREA STATULUI NATIONAL UNITAR ROMÂN - CUCERIRE ISTORICA A POPORULUI NOSTRU „Crearea statului naţional unitar a constituit o strălucită victorie istorică a luptei eroice, înde­lungate a maselor populare pentru făurirea na­ţiunii române, a marcat împlinirea visului secu­lar al tuturor românilor de a trăi uniţi în graniţele aceleiaşi ţări, într-un stat unic, liber şi indepen­dent“. NICOLAE CEAUŞESCU ,„a 1 Decembrie se împlinesc 67 de ani de cînd, delegaţii aleşi ai poporului român s-au întîlnit la Alba Iulia ,şi, în prezenţa a peste 100.000 de oameni veniţi din toate colţurile pămîntului ro­mânesc, au reînnodat istoria în punctul în care, în învolburări vrăjmaşe, fusese ruptă şi scutu­­rînd silnicia stăpînirii străine au h­otărît unirea pentru totdeauna a ţinuturilor de peste muriţi cu patria mumă — România. Ziua aceea de neuitat a legiti­mat o realitate obiectivă: româ­nii din toate provinciile româ­neşti au fost din totdeauna uniţi în cuget şi în simţiri. Peste dră­muirea vremelnică şi samavolni­că a ţării, peste împărţirile ad­ministrative impuse de diverse puteri străine, românii au fost de la începuturi una şi au ră­mas finiţi sufleteşte prin toate furtunile istoriei. Inimile româ­nilor au bătut întotdeauna fără graniţe. Vremea a curs peste ei şi ei un curs şuvoi prin vre­muri croindu-şi peste viscolirile veacurilor un rost, o cultură, o civilizaţie şi o istorie strălucită. Sufletul era unul peste toată ţa­ra pe care românii o simţeau u­­nită, căci, vorba lui Badea Cîr­­ţan, cine a mai văzut graniţă prin mijlocul ţării Gîndurile şi faptele românilor au fost dintotdeauna închinate bunului celui mai de preţ: unita­tea şi independenţa naţională. Ză­gazurile istoriei au intîrziat, dar n-au putut spulbera împlinirea cauzei drepte a românilor. Şi ea a triumfat atunci cînd paharul suferinţelor şi nedreptăţilor atin­sese preaplinul. Marea Unire din 1918 a con­stituit un imperativ istoric, un act legic şi legitim al evoluţiei poporului nostru. Ea a fost în­drituită de apartenenţa imensei majorităţi a locuitorilor de pe ambele versante ale Carpaţilor la unul şi acelaşi neam, avînd ace­eaşi latină origine, vorbind ace­eaşi romanică limbă, unit prin mii de legături, aspiraţii şi inte­rese politice, economice şi cultu­rale. Efortul unificator al poporului român a cărui finalitate politică s-a concretizat în cele din urmă in istoricele hotărlri de la Alba Iulia, a avut loc în condiţiile prăbuşirii ţarismului, victoriei Marii Revoluţii Socialiste din Oc­tombrie 1917 din Rusia şi ale destrămării monarhiei austro­un­­gice. Lupta poporului român pentru făurirea statului naţional unitar român a intrat în etapa decisivă către sfirşitul primului război mondial. Anul 1918 a pus în evi­denţă patosul revoluţionar al Luptei pentru unitate şi indepen­denţă a popoarelor oprimate da clasele dominante austro-ungare, starea generală de descompune­re a împărăţiei dualiste, momen­tul final de criză, starea militară de pe fronturi. Privită in con­textul evenimentelor care aveau Ioc pe plan european, Unirea din 1918 apare nu ca un act singu­lar, ci o parte integrantă a lup­tei de eliberare naţională şi so­cială desfăşurate de popoarele din centrul şi răsăritul Europei subjugate în această perioadă is­torică. Calendarul evenimentelor de vîrf, care au premers Marii Adu­nări Naţionale de la Alba Iulia este cunoscut. După mai multe încercări ale autorităţilor statului austro-ungar de a-şi prelungi a­­gonia prin tratative cu repre­zentanţii românilor, Consiliul Na­ţional Central Român a luat co­ lector fictiv* MIM­AI ROG OSC­A (Continuare în pag. a 3-a)

Next