Steaua Roşie, noiembrie 1987 (Anul 38, nr. 259-283)
1987-11-01 / nr. 259
DUMINICAL Hidroagregat care nu consumă energie — Ideea şi concepţia după care am realizat hidroagregatul pentru irigat aparţin unui maistru pensionar, a unui bun şi priceput meseriaş. Borbély Martin, care a lucrat mulţi ani la SMA Miercurea Nirajului — ne spunea Nagy Vasile, şeful compartimentului producţie de la IPP Tîrgu-Mureş. De fapt, tovarăşul Borbély a venit la noi cu un prototip căruia i s-au adus îmbunătăţiri şi, astfel, s-a născut hidroagregatul care pompează apă din rîu fără a consuma energie electrică sau carburanţi. Această maşinărie şi principiile ei de funcţionare cel mai indicat să vi le prezinte este însuşi autorul ei. Astfel am făcut cunoştinţă cu Borbély Martin, un pasionat şi iscusit inventator în domeniul instalaţiilor neconvenţionale din domeniul hidromecanicii, care ne-a destăinuit mai multe proiecte şi dispozitive acţionate de forţa apei. — 28 de ani, de fapt pînă la pensionare, am lucrat la SMA Miercurea Nirajului. De 9 ani mă preocupă instalaţiile hidraulice din care am conceput mai multe variante pînă am ajuns la prototipul realizat cu sprijinul conducerilor Trustului de horticultura Mureş care a acordat fondurile, şi IPP Tîrgu-Mureş, executantul de fapt al hidroagregatului, cu colaborarea directă şi efectivă a proiectantului Csiki Paul şi a subinginerului Seke Ştefan. Acest hidroagregat destinat irigaţiilor terenuriior de pe malurile cursurilorde apă se compune dintr-un jgheab metalic cu o lăţime de 1,85 m în care intră 5 mc de apă. în faţa jgheabului este montat un dispozitiv reglabil ce se poate include sau deschide în funcţie de nivelul şi viteza apei. Mecanismul agregatului are 4 roţi transportoare şi 10 palete fixate pe 2 lanţuri puse în mişcare de forţa apei,, care la rîndul lor pun în mişcare 4 pompe cu diametrul de 130 mm fiecare. — Care este randamentul celor 4 pompe? — Depinde de înălţimea şi viteza apei ce trece prin jgheab. Dacă înălţimea apei este de cel puţin 0.50 m se obţine o turaţie a paleţilor care asigură o presiune de 2 atmosfere la capătul furtunului. în 24 de ore, se pompează între 500—600 mc apă. Udarea se realizează prin rigole. — Unde s-au făcut probele? — La Curteni, în Mureş, unde de fapt se află instalat hidroagregatul. Pentru a avea randamentul maxim se poate face un stăvilar care să asigure un debit de apă cit mai mare ce duce la dublarea sau triplarea cantităţii de apă pompată în 24 de ore. Dacă acest stăvilar se face din beton instalaţia de pompare — roţile, lanţurile, paleţii şi pompele — se pot monta direct pe acesta, renunţîndu-se la jgheabul din metal, fapt care reduce la jumătate preţul de cost al hidroagregatului care se poate cu uşurinţă instala şi demonta pe postament. Avantajul acestui hidroagregat este foarte mare, deoarece el funcţionează continuu, fără a fi supravegheat de om, poate fi mutat pe cursul apei după nevoi şi nu consumă energie. Dacă lăţimea cursului de apă şi debitul permit, sau lăţimea stăvilarului se măreşte, pe aceeaşi instalaţie se pot monta mai multe rînduri de paleţi, fapt care asigură creşterea proporţională a Cantităţii de apă pompată în aceeaşi unitate de timp — atingînd chiar mii de mc în 24 de ore. Deci, apa Mureşului şi a rîurilor judeţului nostru trebuie pusă la lucru în folosul omului, a sporirii producţiilor vegetale aşa cum ne îndeamnă secretarul general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Pentru atingerea acestui obiectiv, celor interesaţi, instalaţia prototip le stă la dispoziţie, şi ea poate fi realizată şi chiar îmbunătăţită constructiv în folosul nostru al tuturor. IOAN HUSAR Premieră la grădina zoologică Titlu! ar putea sugera că este vorba de un spectacol. Dar, oare, nu este potrivit un asemenea nume pentru tot ceea ce se întimplă în lumea plină de surprize și taine a unei grădini zoologice? In acest sens, consemnările noastre aduc încă un argument. In această toamnă, i-am privit din nou pe cimpanzei. Frunzele colorate, mici iole ce se întreceau într-o fregată a începutului de nou anotimp le înconjurau cușca. Dincolo de geam, Pepi (femela) mînca un strugure imens, bob cu bob. Fiecare mișcare era separată de alta, printr-o ridicare a sprîncenelor. Iţi dădeai seama cit de mult savurează dulceaţa boabelor -chihlimbarii. Simţea că peste cîteva ore avea să devină mamă. Pepi a adus pe lume o făptură mică, cu foarte puţin păr pe ea. Era o fetiţă pe care cei din grădina zoo au numit-o Teodora. Printr-un ritual deosebit, transmis ancestral, Pepi a ştiut să se descurce singură fără nimeni lingă ea Cert este că dimineaţa toţi şi-au dat seama de fericitul adevăr. Era foarte complicat să-i vezi puiul, deoarece poziţia în care stătea era un întreg la- Intîmplări adevărate birint de braţe şi picioare astfel înfăşurate incit greu puteai zări ceva din micuţa făptură. începea, deci, sentimentul de grijă şi apărare. Pepi este o mamă desăvîrşită. Nu trebuie să uităm că, indiferent de condiţii, libere sau în captivitate, mămicile ţin puii lipiţi de inima lor luni în şir, fără să le dea drumul din braţe. Bătaia inimii lor este ceasul ce le însoţeşte fiecare clipă de trăire, este şoapta tainică a iubirii reciproce. In scurtele clipe de odihnă, Pepi este admirată şi i se dăruiesc fructe, dulciuri, pentru ca hrana puiului să fie cit mai bogată în vitamine. Intr-o zi, i s-a oferit un pahar cu vin roşu pe care Pepi l-a savurat sub ochii plini de uimire ai celor din jur. Ea, acum, este foarte cuminte,, spre nedumerirea îngrijitorului care a preluat-o de la un circ din R.D.G. Era neastîmpărată şi crea multe probleme. Ştie să mănînce cu lingura, bea din pahar şi se „maimuţăreşte“ într-o oglindă pe care a primit-o în dar Bobi, tatăl Teodorei, are 8 ani şi a fost capturat într-o ţară din Africa, cu 6 ani în urmă. Tînăra familie, întregită prin apariţia Teodorei, este un unicat in ce priveşte naşterea puilor în condiţii de captivitate. Din cunoştinţele noastre, este o premieră naţională. Mă voi reîntoarce s-o revăd pe Teodora, care, cu siguranţă, va fi ocrotită de Pepi cu multă atenţie şi dragoste nemărginită... EMILIA LONA VEREŞ , în capitala R.S.F. Iugoslavia se bucură, în aceste zile, de o mare afluenţă de vizitatori o expoziţie organizată de Muzeul Ermitaj, în cadrul căreia sunt prezentate 24 de picturi şi circa 100 de desene ale unor maeştri ai artei europene din secolele XV—XVIII. Publicul manifestă un deosebit interes pentru lucrările lui Tizian, Rubens, Dürer și Rembrandt. Desene de: GHEORGHE MATEI — MATEO »STEAUA ROȘIE PAGINA 3 INTENSELE RETRĂIRI De peste patru decenii, gîndul il poartă mereu pa malurile legendarului rîu, prin locurile încărcate de jertfe şi de istorie. „Măi copii — le-a scris fetei sale Gabriela şi ginerelui Alexandru Olaru, tocmai la Porţile de Fier II, unde sînt ingineri şi au „Dacia 1300“ — eu trebuie, neapărat, acuma, în octombrie, să ajung Acolo, ştiţi voi bine unde. Veniţi să mă luaţi şi să plecăm împreună. Nu mai vreau să amin, nu pot, trebuie să mă duc, să văd locurile .. — Bine aţi venit pe meleagurile mureşene, Vasile I. Rădulescu! Nu ne răspunde. Rămîne cu privirea ascunsă discret în marginea batistei. în urmă cu două ore, la Tîrgu-Mureş, la Monumentul eroilor, s-a arcuit cu pietate peste numele gravat in piatră al bravului său comandant de companie, locotenentul Voicu Stancu . . . Acum, aici, la Oarba de Mureş, retrăirile îi sînt atît de intense încît întreaga-i bărbăţie se pierde în sărbătoare. Măreaţa cinstire adusă eroilor in Ziua Armatei Române chiar aici, pe lespedea marilor bătălii, îi redeschide albumul aducerilor-aminte şi, peste toate, un gest trece cu mult hotarul închipuirii: cînd au aflat veteranii mureşeni din războiul antifascist că Vasile I. Rădulescu a venit tocmai de pe colinele argeşene,l-au îmbrăţişat, inconjurîndu-l cu întreaga lor mărinimie. Intr-un tîrziu, sforţîndu-se să redevină mai liniştit, ne spune: « — ...Am plecat din satul meu Verneşti, comuna Valea Danului, judeţul Argeş — cale de vreo 300 de kilometri. Nu am mai rezistat, a trebuit să revăd aceste locuri şi nu bănuiam — vă spun sincer! — că pe aici se cinstesc atît de minunat eroii. Iată-mă pr in toată firea — în cinci noiembrie împlinesc 64 de ani — plîng, din nou, la Oarba de Mureş. De data asta, insă, pling de o fericire nemaipomenită .. — Se pare că, de aceste meleaguri vă leagă amintiri deosebite ...— Așa-i! Aveam 20 de ani. Nu uit toată viața: era în 30 septembrie 1944, cînd am ajuns chiar pe aceste locuri. Făceam parte din compania Vinjitori Pitești, Divizia a 3-a. Bătălie cumplită! Eram mitralior. Trimiteam mereu soldaţi să-mi aducă muniţii şi nu se mai întorceau — erau împuşcaţi. Măcel! ... Pe la ora trei după-arrtiaza am fost lovit de două gloanţe. Primul, în braţul drept, al doilea, foarte grav, a intrat prin spate, mi-a găurit plămînul drept, ieşind prin faţă. In aceeaşi scăpărare de secundă mi-a venit în minte tata. Luptase la Mărăşeşti în 1916 şi îmi povestea că unui soldat i-a fost retezat capul şi, aşa, a fugit vreo 30 de metri. Am început să fug şi eu, aruncînd porthartul şi mitraliera. Am vrut să văd cit pot alerga fără să mor. Culmea: m-au ţintit alte două gloanţe. Al treilea, deci, din spate, în laba piciorului sting. Al patrulea, în fluierul celui drept. Am căzut cu faţa la pământ. Gata, mor! Totuşi eram conştient: auzeam tot ce se întimpla în jur. Am rămas aşa, nemişcat, pînă spre seară. La un moment dat, la vreo 10 metri de mine a explodat un proiectil. Gata?! Nu! Erau doar bulgări de pămînt căzuţi peste mine. Deci, nu m-au rănit. Apoi, la numai un pas, un alt proiectil s-a înfipt în brazdă, fără să explodeze. Mă tot îndemna gîndul să-mi întind mina sîngerîndă pentru a-l opri să mă ucidă.. . Au început, apoi, dușmanii să treabă pe lingă mine: credeau că-s mort — nu mișcăm — altfel trăgeau. Intr-un tîrziu, am zărit o femeie în apropiere: am rugat-o să mă descalțe la un picior și să spună cuiva despre mine ... Am ajuns la un trost de prim-ajutor şi, apoi, prin spitale la Tîrnu-Mureş, la Sighişoara. Numai la Bucureşti am stat, grav rănit, şapte luni, în cîrje! Din cînd in cînd, o fetiţă mă ducea în braţe la sala de pansamente — împlinisem 21 de ani cînd suferinţele m-au sleit într-atita că ajunsesem la greutatea de 30 de kilograme ... In vreme ce îşi pune mina streaşină la frunte să ne arate locul enormei jertfe, un grup de purtători ai cravatelor roşii cu tricolor se apropie de noi. Emoţionată, o fetiţă, cu braţele încărcate de flori, i se adresează■—• Dumneavoastră sînteţi eroul din Argeş. Demn şi modest Vasile I. Rădulescu nu răspunde. In schimb, nu se poate stăpîni: o priveşte tăcut, bărbăteşte, cu ochii inundaţi de lacrimi. Pionierii îl înconjoară cu dragoste, oferindu-i binemeritatele buchete ale dragostei şi recunoştinţei. In preajmă, in semn de ales onor, corul foştilor luptători şi veterani din războiul antifascist intonează înălţătoarea melodie ,,Eroi au fost, eroi sunt încă ...". PETRE GIURGIU