Steaua Roşie, decembrie 1988 (Anul 39, nr. 285-311)

1988-12-01 / nr. 285

ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN MUREŞ AL PCR ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN încheierea lucrărilor şedinţei comune a Plenarei C.C. al P.C.R., a organismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, au continuat, miercuri, 30 noiembrie, lucrările şedinţei comune a Plenarei Co­mitetului Central al Partidului Comunist Român, a organisme­lor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti. In cursul dimineţii au avut loc dezbateri în plen. In prima parte a şedinţei, con­dusă de tovarăşul Ion Dincă, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, prim viceprim-ministru al guvernului, au luat cuvîntul tovarăşii Ma­nea Mănescu, membru al Comi­tetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreşedinte al Consiliu­lui de Stat, Alexandru Roşu, preşedintele Consiliului de con­ducere al Ministerului Indus­triei Construcţiilor de Maşini, Alexandrina Găinuşe, prim-secre­­tar al Comitetului judeţean Ia­lomiţa al PCR, Cornel Pacoste, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, viceprim-ministru al guvernului, Dan Dulamă, preşedintele Con­siliului de conducere al Centra­lei industriale siderurgice Ga­laţi, Ana Mureşan, membru su­pleant al Comitetului Politic E­­xecutiv al CC al PCR, preşedin­ta Consiliului Naţional al Fe­meilor, Ludovic Fazekaş, mem­bru al Comitetului Politic Exe­cutiv al CC al PCR, viceprim­­ministru al guvernului, Ion Nea­­mu, prim-vicepreşedinte al Con­siliului de conducere al SMA Miroşi, judeţul Argeş, Ştefan Nan, preşedintele comitetului sindica­tului şi al adunării generale a oa­menilor muncii de la întreprinde­rea de utilaj chimic Plodeşti, jude­ţul Prahova, Constantin Olteanu, membru al Comitetului Politic Executiv, secretar al CC al PCR. Ultima parte a şedinţei comu­ne a fost condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. în unanimitate, participanţii la şedinţa comună au adoptat proiectul Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România în anul 1989, proiectul Planului de dezvoltare a agriculturii, in­dustriei alimentare, silviculturii şi gospodăririi apelor în anul 1989, proiectul Planului finan­ciar centralizat al activităţii eco­­nomico-sociale şi proiectul­ Bu­getului de stat pe anul 1989, Programul privind autoconduce­­rea şi autoapro­vizionarea pen­tru asigurarea bunei aprovizio­nări a populaţiei cu produse a­­groalimentare şi bunuri indus­triale de consum pe anul 1989, care, prin prevederile lor, asi­gură creşterea forţei economice a ţării, trecerea României socia­liste într-un stadiu nou, superi­or, de dezvoltare, ridicarea bu­năstării materiale şi spirituale a întregului popor. Dintr-o însufleţitoare unanimi­tate, exprimind voinţa comuniş­tilor, a tuturor cetăţenilor patri­ei, participanţii au adoptat Ho­­tărîrea prin care magistrala e­x­­punere prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în deschide­rea lucrărilor şedinţei comune, document de excepţională în­semnătate, teoretică şi practică, devine program de muncă şi ac­ţiune revoluţionară al partidu­lui, al întregului popor. A fost adoptată, de asemenea, Hotârîrea şedinţei comune a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice şi or­ganizaţiilor de masă şi obşteşti, care se va da publicităţii, în încheierea lucrărilor, a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secre­tar general al Partidului Comu­nist Român, preşedintele Repu­blicii Socialiste România. Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu a fost urmărită cu deosebit interes, cu deplină a­­probare şi profundă mîndrie pa­triotică, fiind subliniată, în re­petate rînduri, cu vii şi în de­lim şi aplauze, cu urale şi ova­ţii. însufleţiţi de îndemnurile, de mobilizatoarea cuvîntare a tova­răşului Nicolae Ceauşescu, parti­cipanţii la şedinţa comună a­u exprimat angajamentul ferm al întregului nostru popor de a ac­ţiona, cu dăruire şi abnegaţie, în spirit revoluţionar, pentru trans­punerea neabătută în viaţă a hotărîrilor adoptate, a obiective­lor stabilite de Congresul al XlII-lea şi Conferinţa Naţiona­lă ale PCR, de a cinsti prin noi şi măreţe înfăptuiri glorioasa a­­niversare de la 1 Decembrie, de a întări unitatea şi coeziunea în jurul partidului, al secretarului său general, de a sluji, cu cre­dinţă şi devotament, cauza so­cialismului şi comunismului, in­dependenţa şi suveranitatea României socialiste. PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar ge­neral al Partidului Comunist Român, miercuri dimineaţa, a a­­vut loc Plenara Comitetului Central al partidului. Plenara a avut la ordinea de zi probleme organizatorice. Plenara a hotărât eliberarea tovarăşului Ion Radu, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, din funcţia de secretar al Comitetu­lui Central al partidului, în le­gătură cu trecerea sa în altă muncă. Plenara a ales în funcţia de secretar al CC al PCR pe tova­răşul Ion Sîrbu. ff Anut XXXIX Jj Nr. 285 (9.524) Mk |­­1 decembrie 1988 jj V. 4 pagini JJ 50 de bani // 1818 70 de ani de la făurirea IBM a­ISTATULUI NATIONaSSP WSUNITAR ROlfoANafe­# UNIREA - OPERĂ ISTORICĂ A ÎNTREGULUI POPOR Se împlinesc azi şapte dece­nii de la încheierea procesului de făurire a statului naţional u­­nitar român. Măreţul act de la 1 Decembrie 1918 a constituit expresia unei legitimităţi abso­lute, a fost un imperativ istoric determinat de realităţi inexora­bile, precum unitatea de neam şi limbă a ro­mânilor din toate provin­ciile ţării, ca unul şi acelaşi popor, conti­nuitatea în via­ţa economică şi culturală, identitatea in­tereselor şi as­­­piraţiilor lor. In momen­tele de cum­pănă ale isto­riei patriei, cînd a fost pu­să In primej­die existenţa noastră ca stat şi popor, între toţi românii s-a realizat o unitate de voinţă şi acţiune în apărarea interese­lor naţionale fundamentale. A­­semenea acte de unitate şi voin­ţă şi-au găsit o puternică con­firmare în timpul revoluţiei de la 1848, prin unirea Moldovei cu Muntenia în 1859 şi crearea sta­tului modern român, în lupta eroică şi cu multe jertfe pentru cucerirea independenţei în 1877. Toate aceste mari evenimente din istoria patriei au deschis o etapă nouă în mişcarea naţio­nală a românilor. Ideea liber­tăţii naţionale a cuprins gîndu­­rile şi voinţa tuturor românilor din teritoriile din Transilvania aflate sub dominaţie străină pen­tru drepturi politice, economice şi culturale. La începutul secolului al XX- lea, dezvoltarea economică şi po­litică a ridicat în faţa naţiunii române necesitatea inexorabilă a desăvîrşirii unităţii statale, a e­­liberării tuturor provinciilor ro­mâneşti aflate sub stâpînira străină şi uni­rii lor cu ţara. România a par­ticipat la pri­mul război mondial pen­tru cauza sa dreaptă — re­unirea într-un stat puternic şi independent a tuturor ro­mânilor, în lupte de pentru apărarea pă­­mîntului pa­triei împotri­­va ocupanţilor militarişti ger­mani, în tim­pul primului război mon­dial, pentru salvgardarea u­­nităţii şi integrităţii teri­toriale, oştile române, masele populare din întreaga ţară au înscris la Mărăşti, Mărăşeşti, Oi­­tuz şi în multe alte locuri pa­­­­gini nepieritoare de eroism şi abnegaţie. După cum se ştie, în cursul anului 1918, pe ruinele imperiu­lui habsburgic de tristă amintire au apărut noi state naţionale suverane şi independente în cen­trul şi sud-estul Europei. In a­­ceastă amplă mişcare a popoa­relor pentru autodeterminare na­ţională şi înlăturarea dominaţiei străine se încadrează şi lupta (Continuare în pag. a 3-a) »­i­ţ — EPOCA NICOLAE CEAUŞESCU — EPOCA UNOR MĂREŢE ÎMPLINIRI Unirea, unitatea se desfăşoară şi pe plaiurile mu­reşene in impresionante ipostaze contemporane, in­contestabile dovezi-argument reunindu-ne în mîndria de făurari şi bucuria de beneficiari. Sînt roade ale strategiei Partidului Comunist Român, ale ctitorului României moderne, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care a ştiut săi descătuşeze şi să alăture, confluent, forţele creatoare ale naţiunii pe drumul construcţiei des­făşurate a socialismului. Piatra de hotar a acestei nevisate ascensiuni este Congresul al IX-lea al par­tidului, proeminent şi temerar moment de prefigurare a unui viitor românesc al cărui contur îl aplaudăm astăzi, nu de pe poziţia expectativei, ci de pe solul trainic al implicării ardente, fără rezervă. Un timp relativ scurt, raportat la o istorie, măsurat prin creşteri semnificative, fie că priveşti dinspre ctitoria industrială modernă, sau dinspre ascendenţa ne­curmată a rodului ogorului, dinspre casa-cămin, sau dinspre edificiul cultural „amplasat“ la Intersectarea istoricului cu funcţionalul. Toate validează opţiunea unui drum — al independenţei, al libertăţii reale — singura opţiune lucidă a unui popor cu vocaţia con­­strucţiei, cu chemarea verticalei. Depun mărturie şi maginile de jos, din suita cu care însoţim acest rînd-adeziune.

Next