Steaua Roşie, decembrie 1988 (Anul 39, nr. 285-311)
1988-12-01 / nr. 285
ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN MUREŞ AL PCR ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN încheierea lucrărilor şedinţei comune a Plenarei C.C. al P.C.R., a organismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, au continuat, miercuri, 30 noiembrie, lucrările şedinţei comune a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti. In cursul dimineţii au avut loc dezbateri în plen. In prima parte a şedinţei, condusă de tovarăşul Ion Dincă, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, prim viceprim-ministru al guvernului, au luat cuvîntul tovarăşii Manea Mănescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Alexandru Roşu, preşedintele Consiliului de conducere al Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini, Alexandrina Găinuşe, prim-secretar al Comitetului judeţean Ialomiţa al PCR, Cornel Pacoste, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, viceprim-ministru al guvernului, Dan Dulamă, preşedintele Consiliului de conducere al Centralei industriale siderurgice Galaţi, Ana Mureşan, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, preşedinta Consiliului Naţional al Femeilor, Ludovic Fazekaş, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, viceprimministru al guvernului, Ion Neamu, prim-vicepreşedinte al Consiliului de conducere al SMA Miroşi, judeţul Argeş, Ştefan Nan, preşedintele comitetului sindicatului şi al adunării generale a oamenilor muncii de la întreprinderea de utilaj chimic Plodeşti, judeţul Prahova, Constantin Olteanu, membru al Comitetului Politic Executiv, secretar al CC al PCR. Ultima parte a şedinţei comune a fost condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. în unanimitate, participanţii la şedinţa comună au adoptat proiectul Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România în anul 1989, proiectul Planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi gospodăririi apelor în anul 1989, proiectul Planului financiar centralizat al activităţii economico-sociale şi proiectul Bugetului de stat pe anul 1989, Programul privind autoconducerea şi autoaprovizionarea pentru asigurarea bunei aprovizionări a populaţiei cu produse agroalimentare şi bunuri industriale de consum pe anul 1989, care, prin prevederile lor, asigură creşterea forţei economice a ţării, trecerea României socialiste într-un stadiu nou, superior, de dezvoltare, ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a întregului popor. Dintr-o însufleţitoare unanimitate, exprimind voinţa comuniştilor, a tuturor cetăţenilor patriei, participanţii au adoptat Hotărîrea prin care magistrala expunere prezentată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în deschiderea lucrărilor şedinţei comune, document de excepţională însemnătate, teoretică şi practică, devine program de muncă şi acţiune revoluţionară al partidului, al întregului popor. A fost adoptată, de asemenea, Hotârîrea şedinţei comune a Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a organismelor democratice şi organizaţiilor de masă şi obşteşti, care se va da publicităţii, în încheierea lucrărilor, a luat cuvîntul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România. Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu a fost urmărită cu deosebit interes, cu deplină aprobare şi profundă mîndrie patriotică, fiind subliniată, în repetate rînduri, cu vii şi în delim şi aplauze, cu urale şi ovaţii. însufleţiţi de îndemnurile, de mobilizatoarea cuvîntare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, participanţii la şedinţa comună au exprimat angajamentul ferm al întregului nostru popor de a acţiona, cu dăruire şi abnegaţie, în spirit revoluţionar, pentru transpunerea neabătută în viaţă a hotărîrilor adoptate, a obiectivelor stabilite de Congresul al XlII-lea şi Conferinţa Naţională ale PCR, de a cinsti prin noi şi măreţe înfăptuiri glorioasa aniversare de la 1 Decembrie, de a întări unitatea şi coeziunea în jurul partidului, al secretarului său general, de a sluji, cu credinţă şi devotament, cauza socialismului şi comunismului, independenţa şi suveranitatea României socialiste. PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Sub preşedinţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, miercuri dimineaţa, a avut loc Plenara Comitetului Central al partidului. Plenara a avut la ordinea de zi probleme organizatorice. Plenara a hotărât eliberarea tovarăşului Ion Radu, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, din funcţia de secretar al Comitetului Central al partidului, în legătură cu trecerea sa în altă muncă. Plenara a ales în funcţia de secretar al CC al PCR pe tovarăşul Ion Sîrbu. ff Anut XXXIX Jj Nr. 285 (9.524) Mk |1 decembrie 1988 jj V. 4 pagini JJ 50 de bani // 1818 70 de ani de la făurirea IBM aISTATULUI NATIONaSSP WSUNITAR ROlfoANafe# UNIREA - OPERĂ ISTORICĂ A ÎNTREGULUI POPOR Se împlinesc azi şapte decenii de la încheierea procesului de făurire a statului naţional unitar român. Măreţul act de la 1 Decembrie 1918 a constituit expresia unei legitimităţi absolute, a fost un imperativ istoric determinat de realităţi inexorabile, precum unitatea de neam şi limbă a românilor din toate provinciile ţării, ca unul şi acelaşi popor, continuitatea în viaţa economică şi culturală, identitatea intereselor şi aspiraţiilor lor. In momentele de cumpănă ale istoriei patriei, cînd a fost pusă In primejdie existenţa noastră ca stat şi popor, între toţi românii s-a realizat o unitate de voinţă şi acţiune în apărarea intereselor naţionale fundamentale. Asemenea acte de unitate şi voinţă şi-au găsit o puternică confirmare în timpul revoluţiei de la 1848, prin unirea Moldovei cu Muntenia în 1859 şi crearea statului modern român, în lupta eroică şi cu multe jertfe pentru cucerirea independenţei în 1877. Toate aceste mari evenimente din istoria patriei au deschis o etapă nouă în mişcarea naţională a românilor. Ideea libertăţii naţionale a cuprins gîndurile şi voinţa tuturor românilor din teritoriile din Transilvania aflate sub dominaţie străină pentru drepturi politice, economice şi culturale. La începutul secolului al XX- lea, dezvoltarea economică şi politică a ridicat în faţa naţiunii române necesitatea inexorabilă a desăvîrşirii unităţii statale, a eliberării tuturor provinciilor româneşti aflate sub stâpînira străină şi unirii lor cu ţara. România a participat la primul război mondial pentru cauza sa dreaptă — reunirea într-un stat puternic şi independent a tuturor românilor, în lupte de pentru apărarea pămîntului patriei împotriva ocupanţilor militarişti germani, în timpul primului război mondial, pentru salvgardarea unităţii şi integrităţii teritoriale, oştile române, masele populare din întreaga ţară au înscris la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz şi în multe alte locuri pagini nepieritoare de eroism şi abnegaţie. După cum se ştie, în cursul anului 1918, pe ruinele imperiului habsburgic de tristă amintire au apărut noi state naţionale suverane şi independente în centrul şi sud-estul Europei. In această amplă mişcare a popoarelor pentru autodeterminare naţională şi înlăturarea dominaţiei străine se încadrează şi lupta (Continuare în pag. a 3-a) »iţ — EPOCA NICOLAE CEAUŞESCU — EPOCA UNOR MĂREŢE ÎMPLINIRI Unirea, unitatea se desfăşoară şi pe plaiurile mureşene in impresionante ipostaze contemporane, incontestabile dovezi-argument reunindu-ne în mîndria de făurari şi bucuria de beneficiari. Sînt roade ale strategiei Partidului Comunist Român, ale ctitorului României moderne, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care a ştiut săi descătuşeze şi să alăture, confluent, forţele creatoare ale naţiunii pe drumul construcţiei desfăşurate a socialismului. Piatra de hotar a acestei nevisate ascensiuni este Congresul al IX-lea al partidului, proeminent şi temerar moment de prefigurare a unui viitor românesc al cărui contur îl aplaudăm astăzi, nu de pe poziţia expectativei, ci de pe solul trainic al implicării ardente, fără rezervă. Un timp relativ scurt, raportat la o istorie, măsurat prin creşteri semnificative, fie că priveşti dinspre ctitoria industrială modernă, sau dinspre ascendenţa necurmată a rodului ogorului, dinspre casa-cămin, sau dinspre edificiul cultural „amplasat“ la Intersectarea istoricului cu funcţionalul. Toate validează opţiunea unui drum — al independenţei, al libertăţii reale — singura opţiune lucidă a unui popor cu vocaţia construcţiei, cu chemarea verticalei. Depun mărturie şi maginile de jos, din suita cu care însoţim acest rînd-adeziune.