Steaua Roşie, februarie 1989 (Anul 40, nr. 26-49)

1989-02-01 / nr. 26

Vagina 2 steaua roșie. fi­rmare din DAg­I) spre interesul social-indivi­dual. Altfel spus, să aibă nu­mai de cîştigat şi întreprin­derea, şi tînăruL Intr-o investigaţie prin structura politehnicii munci­toreşti de la „Nicovala“ tre­buie pornit de la cele patru cursuri integrale: două pen­tru prelucrători prin aşchiere, imul pentru lăcătuşi, unul pentru turnători-formatori. 611 este cifra de cuprindere. Nou­­veniţii — integral. Sunt apoi cursuri de adaptare la tehno­logii noi (2), pentru lăcătuşi şi strungari. Lăcătuşii — pen­tru confecţionarea cuţitelor pentru pielărie (reper nou), strungarii — pentru linia de export piese de schimb. De asemenea, reciclarea şi poli­calificarea se subordonează, profesional-organizatoric, po­litehnicii. Patru cursuri de r­eciclare (electricieni, sculeri­­matriţeri, modelări, sudori), două de policalificare, strun­garii ca frezori, frezorii ca strungari. Pare hilar, cu iz de ... rebus, dar necesităţile concrete ale diferitelor mo­mente ale fluxului productiv au dovedit temeinicia măsu­rii: uneori trebuie mai mulţi strungari, alteori nevoia de frezori predomină. In fine, cele două cursuri de informare-documentare, înscriindu-i în „cataloagele“ perfecţionării perpetue pe ti­nerii specialişti ai întreprin­derii: ingineri, sub­in­gineri, tehnicieni. Perfecţionare non­stop, înţeleasă ca necesitate stringentă în condiţiile apelu­lui la informatică în toate compartimentele tehnice (in­clusiv proiectarea asistată de calculator), oficiul de calcul beneficiind de substanţiale investiţii. — Un ciclu de studii — precizează inginerul Reimer — cuprinde 32—34 de ore. In ciclul următor, absolventul cursului de reciclare poate urma un curs de adaptare la tehnologii noi. Sau invers. Dotarea tehnică nu bate pa­sul pe loc. Centrele de prelu­crări pe verticală, strungurile numerice de copiat sînt de-acum o realitate, pretîn­­du-se la producţia de serie. Cer multă reglare, frecvenţă. Pare simplu — nu şi în fapt! — să apeşi pe un buton. Nu­mai că trebuie convins omul pe care şi de ce. In context, patru dintre ce­le şapte cursuri de policalifi­care au fost organizate de şi pentru tineri. Fără a le mini­maliza disponibilitatea de e­­nergie şi dăruire, tinerii nu sunt lăsaţi, totuşi, „de capul lor“. Politehnica se află sub controlul permanent al unei comisii a cărei competenţă nu poate fi contestată. Ajutor bi­ne venit. Chiar dacă ponderea tinerilor specialişti în efec­tivul întreprinderii este sem­nificativă (60—70 din 161), nu toţi se înscriu prin aport la nivelul potenţialului real. Mai sînt şi dintre cei cu gînd şi statut de „păsări călătoa­re’. Stau ce stau (ca stagiari), apoi îşi iau zborul. Temei se­rios de a-i cuprinde în zona imediată de interes şi de că­tre conducerea organizaţiei de tineret, chiar excepţii fiind. Aşa se face că şi lectorii politehnicii sunt cadre tinere, specialişti statornici şi pre­ţuiţi ai „Nicovalei“, fără apel extern. Printre ei: Viorel Chertes, Mircea Ţarălungă, Toth Alexandru, Petru Buşa, Mihai Şuteu, Marius Adam, Mihai Nicolae, Alexandru Fluieraş, Beer Mihai. Dintre cursanţii care s-au remarcat în cele 32—34 de o­­re de pregătire, sau ulterior, prin efectul nemijlocit al cu­noştinţelor acumulate, al creş­terii profesionale în cadrul­ politehnicii muncitoreşti (in­clusiv locuri fruntaşe la nivel de judeţ în concursurile pro­fesionale). Adrian Rohan Neaguly Ferenc, Marius Bo­­tea, Török Alexandru. Ale­xandru Igna răspunde din partea comitetului UTC de a­cest cadru stimulativ pentru tînăr. Sufletul revi­talizator­­și dinamizator al politehnicii de la „Nicovala“ rămîne secreta­rul comitetului UTC. Fără a-i diminua meritele realizării, încerc să-l împing pe Sorin spre conul de umbră: nimic la capitolul neîmplinire, ni­mic . . . deziderat?! — Nici vorbă! Participarea ar putea fi mai consistentă (chiar dacă cele trei săli sunt totdeauna ... pline!), în sen­sul ca omul să vină spre ti­ne (politehnica muncitoreas­că? n.n.), nu tu spre el Tre­buie să-i mai conştientizăm. O facem şi pe asta. Avem şi conducerea întreprinderii de partea noastră, inclusiv din un­citul stimulativ, neoprin­­du-se la recompense exclusiv morale. Au fost premiaţi lec­torii, rezultatele bune ale cursanţilor prevalează la pro­movări, în acordarea grada­ţiilor. Cadrul odată creat, reuşita obligă la perseverenţă. La, „Nicovala" trei săli sunt per­ont deschise noului (chiar şi sediul UTC este dotat adec­vat, cu tablă, scaune etc.) într-o concepţie elastică, ge­neratoare de idei, oblicind tî­­nărul să studieze, să par­curgă o carte tehnică, să se convingă că ceea ce a învăţat în şcoală (facultate) se mai schimbă, nu rămîne bătut in cuie. Este un fel de a nu te desincroniza, de a ţine pasul cu noul. Politehnica muncitorească ­ ZIMBIŢI, VA ROG! Peste cîteva săptămîni împli­nesc 14 ani şi eram tare bucu­roasă că îmi voi face şi eu, ca oamenii mari, buletin de iden­titate. Aşadar, m-am dus la „Sa­lonul foto“, situat pe strada Bar­tók Bela. Zic: „Două fotografii pentru buletin, vă rog!“ Am plă­tit 40 de lei. Aşa că în loc de două fotografii mi-au făcut 12! Mi-au spus că numai aşa se poa­te. Oare chiar aşa să fie? E aproape un an pe uşa de la in­trare. Cetăţenii din apropierea fostului magazin mărşăluiesc zil­nic la distanţe de sute de metri, pentru a cumpăra acum o ridi­che sau o ceapă. Unde o fi, se întreabă oamenii, privind lacă­tul cît pumnul de pe uşa clă­dirii situate între străzile Oituz şi Griviţa roşie? IOAN TIGHILIU O LUNGĂ AŞTEPTARE In luna mai 1987 am dus o pe­reche de cizme, din piele neagră, pentru a li se pune tălpi, la sec­ţia pentru reparat încălţăminte de pe strada Milcovului nr. 28. Am achitat 400 de lei, reprezen­­tînd manopera şi materialele ne­cesare. De atunci au trecut a­­proape doi ani. Deşi, în repetate rînduri, am solicitat cizmele re­parate, am fost mereu a­minată. Şi asta cel puţin de treizeci de ori! Ba, am fost chiar apostro­fată: „Ce, nu ai ce incalta?“ In­tervenţiile mele nu au dus la nici un rezultat. Chiar să nu se poată rezolva această problemă? IOANA BALAN str. Libertăţii nr. 97 PLINE! La 24 ianuarie am vrut să dau un telefon de la Sîngeorgiu de Mureş pînă în cartierul Tudor, încerc la postul public de la consiliul popular. Cutia era pli­nâ cu monede. Ajung şi la tele­foniul public de la SCPCB. A­­ceeaşi situaţie. Ce se întîmplâ, ne întrebăm, în­­caz că, pe tim­pul nopţii, intervine ceva urgent şi este solicitată maşina Salvăm­ sau trebuie chemaţi pompierii? Numărul telefoanelor publice es­te destul de mic şi aşa. N-ar fi cazul ca acestui amănunt să i se dea ceva mai multă atenţie? LEON BRAI str. Slrguinţei nr. 19, Tîrgu-Mureş ATITUDINI - OPINII 0 PROPUNERI SORINA FARCAŞ Aleea Carpaţi nr. 27/A, Tîrgu-Mureş A FOST... ’A fost odată — deci vorbim la timpu­l trecut! — din magazin pentru legume şi fructe. Azi, un lacăt, ca orice lacăt, tronează de JOHANN STRAUSS — regele neîncoronat Studiourile DEFA din RDG, împreună cu unul din Viena ca­re poartă chiar numele celui o­­magiat, solicitînd şi contribuţia unor actori englezi, americani şi francezi, au realizat împreună, în 1987, pe un scenariu de Fre­deric Morton şi în regia lui Franz Antel, cea mai nouă trans­punere pe peliculă a vieţii celui care a fost supranumit „regele valsului“, Johann Strauss al II-lea (1825—1899). Al doilea, pentru că el făcea parte dintr-o veritabilă dinastie de muzicieni austrieci, primul Johann celebru fiind tatăl său. N-aş putea spune că am aflat prea multe, din acest film, nici despre omul şi nici despre com­pozitorul Johann Strauss. Mai a­­les despre compozitor — or, toc­mai asta interesa în primul rînd *— ni s-a relatat chiar foarte puţin şi extrem de superficial. Dar chiar şi prin viaţă acest Strauss (cel din film adică) a trecut uşor, fără conflicte majo­re, pentru că episodul revoluţiei de la 1848 (cînd a fost alături de poporul răsculat şi a compus un celebru marş revoluţionar) e po­menit doar un treacăt (fără să ne dăm seama dacă el l-a marcat, într-adevăr, pentru toată viaţa, cum se insinuează, sau a rămas doar „o nebunie de tinereţe“), conflictul latent (dar de lungă durată) cu împăratul Franz-Jo­seph nu produce tulburări reale,­­?este suferinţa — se pare since­ al valsului ră — provocată de moartea pri­mei sale soţii, Jetty, se trece re­pede şi fără urmări, iar drama neputinţei de a se căsători cu Adele nu generează nici ea o du­rere adevărată. Verbal, e drept, durerea există, dramele se con­sumă, dacă e să ne luăm după vorbe sînt chiar sfîşietoare, dar Cinema „ARTA" pe ecran nu le vedem, nu le sim­ţim, atît din vina scenariştilor, cărora se vede că nu le plac conflictele, nici suferinţele, vor să ni-l arate pe Strauss mereu triumfător, mereu fericit şi ve­sel, ca muzica lui, cît şi, mai ales, din vina interpretului. Oli­ver Tobias, incapabil să facă alt­ceva decît să zîmbească şi, din cînd în cînd, să-şi încrunte tea­tral sprîncenele. Nu cred, nici în ruptul capului, că viaţa acestui mare compozitor a fost atît de senină şi că, în ciuda recunos­cutei sale uşurinţe în a compu­ne, nu a­­trăit şi el chinurile ,şi frigurile creaţiei, nu s-a zbuciu­mat, nu a suferit, ca orice crea­tor autentic. Dacă povestea e atît de pueril scrisă (deşi premisele de la care se porneşte promiteau un film de un intens dramatism, , axat pe conflictul compozitorului cu fra­tele său Eduard, ratatul care se considera un nedreptăţit mereu eclipsat de strălucirea „regelui“), ne satisface măcar muzica? Bi­neînţeles, filmul e acompaniat tot timpul de muzica lui Strauss, excelent executată de Orchestra simfonică din Viena, sub baghe­ta lui Robert Stolz, dar din „Li­liacul“ nu ni se prezintă decît un scurt fragment, din „O noap­te la Veneţia“ o singură arie, iar din „Voievodul ţiganilor“ ni­mic. Filmul ne vorbeşte doar, fără să ne convingă prin imagini şi muzică, despre marea valoare şi marele succes al operetelor sale. Ceea ce mi-a plăcut însă în concepţia realizatorilor este fap­tul că Strauss, în ciuda anilor ca­re trec,­­rămîne mereu tînăr. Se subliniază astfel tinereţea veş­nică a muzicii sale nemuritoare. Singurul lucru admirabil în a­­cest film este ambianţa, decoru­rile (multe naturale) şi costume­le, toate frumoase, de o eleganţă rafinată, filmate cu multă price­pere şi gust impecabil de opera­torul Johann Matula, incintă o­­chiul. Atîta însă e puţin, mult prea puţin pentru un film care se intitulează „Johann Strauss — regele neîncoronat al valsului“. ZENO FODOR ACTIVITĂŢI ŞCOLARE, PIONIEREŞTI Din iniţiativa conducerii şcolii şi a profesoarei Mariana Frîncu, elevii clasei a VII-a de la Şcoa­la generală nr. 6 din Tîrgu-M­­­­reş şi-au creat o duminică de neuitat, deplasîndu-se cu auto­buzul în frumoasa staţiune So­­vata, la o „partidă“ de săpiuş. Pentru a împleti frumosul cu utilul, cu activitatea educativă şi de cunoaştere a frumuseţilor patriei, deplasarea s-a efectuat pe două trasee diferite: In du­cere, pe ruta Ernei — Is­.a — Eremitu — Săcădat, iar înapoie­rea s-a făcut prin Sîngeorgiu de Pădure — Fintînele — Bălău­­şeri — Acăţari. CALENDAR Miercuri 1 FEBRUARIE Soarele răsare la ora 7,35, apune la ora 17,25. Zile trecute 32, zile răma­se 333. CINEMA TÎRGU-MUREŞ —• Arta: Jo­hann Strauss, regele neîncoronat al val­ului. Unirea: Zorro (se­riile I—II). Progresul: Cat Bal­lou. Select: Vacanţă la Roma. Tineretului: Fiul stelelor (orice 9 11). Flăcări pe comori (orele 15, 17 19 şi 21). Flacăra: Mira­colul. SIGHIŞOARA — Lumina) Atac decisiv. Clubul CFR: Pistruiat':! (partea a III—a) Insurc'Oin. REGHIN — Pa­tria- Jocul coincidențelor. TÎR­­N­A­­NI — Melodia: Sclava iubirii. LUDUȘ — Flacăra: Pe m­inile vîntului (seriile I—II). SOVATA — Doina: Transport primejdios. Muncitorul: Tranda­firul sărat. SÂRMAȘU — Popular: AL după o stea. SÎNGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Tenta­ţia. FÎNTÎNELE — Patria: Cursa netextilă. MIERCUREA NIRAJU­­LUI — Nirajul: Drumuri neum­blate. TEATRU TEATRUL NAŢIONAL, azi, ora 19: Dona Juana (secţia ma­ghiară) — abonament C. INSTITUTUL DE TEATRU, azi, ora 18 30: Ioneştii (secţia ro­mână). TEATRUL DE PĂPUŞI, azi, la sediu, orele 11 şi 12,30: Cartof şi cr­em­ă (secţia maghiară). La Tîrnăveni, orele 9,30, 11 şi 12,30: S­u­rer bucate (secţia română). Mii­ne, 2 februarie, la sediu, o­­rele 11 şi 12 30: Fram, ursul po­lar (secţia maghiară). La Sighi­şoara, orele 9,30, 11 şi 12,30: Sarea-n bucate (secţia română). DIN PROGRAMUL TV 1 19.00 — Telejurnal. 19.25 — Ope­ra tovarăşului Nicolae Ceauşescu — ample orizonturi deschise teo­riei­­şi practicii revoluţionare. 19,50 — Industria — programe prioritare. 20,10 — Drum de glo­rii. Emisiune-concurs pentru ti­neret dedicată aniversării a 45 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 August 1944 şi Congre­sului al XIV-lea al PCR. 21,20 — Reanimarea motoarelor — docu­mentar. 21,30 — Te cîntăm, iubi­tă ţară! Muzică uşoară româ­nească. 21,50 — Telejurnal. CASA DE ECONOMII SI CONSEMNAŢIUNI A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA asigură depunătorilor săi multiple drepturi şi avantaje, dintre care enumerăm: • Dobînzi acordate depunătorilor în numerar şi sub formă de cîştiguri pentru sumele depuse în funcţie de specificul in­strumentelor de economisir­e. • Garanţia statului asupra sumelor depuse şi asupra dobîn­­zilor obţinute, acestea fiind restituite de unităţile CEC, ori­­cînd şi în orice sumă, la cererea titularilor sau a persoa­nelor îndreptăţite să dispună asupra depunerilor. • Păstrarea secretului privind numele depunătorilor şi ale titularilor, precum şi operaţiile efectuate. • Scutirea de impozite, taxe de timbru şi orice alte taxe a sumelor economisite şi a dobînzilor, precum şi a operaţiilor efectuate în legătură cu depunerile, restituirile sau ope­raţiile făcute prin virament. • Imprescriptibilitatea sumelor depuse, a dobînzilor şi a cîş­­tigurilor. Acestea fiind ţinute la dispoziţia depunătorilor timp nelimitat pînă la solicitarea restituirii lor. • Dreptul de a împuternici alte persoane să dispună de su­mele păstrate la CEC sub forma clauzelor de împuternicire. • Dreptul de condiţionare a restituirii depunerilor făcute de o persoană pe numele altei persoane. • Dreptul de a introduce dispoziţie testamentară asupra su­melor economisite şi depuse la CEC pe orice fel de instru­ment de economisire.

Next