Steaua Roşie, februarie 1989 (Anul 40, nr. 26-49)
1989-02-01 / nr. 26
Vagina 2 steaua roșie. firmare din DAgI) spre interesul social-individual. Altfel spus, să aibă numai de cîştigat şi întreprinderea, şi tînăruL Intr-o investigaţie prin structura politehnicii muncitoreşti de la „Nicovala“ trebuie pornit de la cele patru cursuri integrale: două pentru prelucrători prin aşchiere, imul pentru lăcătuşi, unul pentru turnători-formatori. 611 este cifra de cuprindere. Nouveniţii — integral. Sunt apoi cursuri de adaptare la tehnologii noi (2), pentru lăcătuşi şi strungari. Lăcătuşii — pentru confecţionarea cuţitelor pentru pielărie (reper nou), strungarii — pentru linia de export piese de schimb. De asemenea, reciclarea şi policalificarea se subordonează, profesional-organizatoric, politehnicii. Patru cursuri de reciclare (electricieni, sculerimatriţeri, modelări, sudori), două de policalificare, strungarii ca frezori, frezorii ca strungari. Pare hilar, cu iz de ... rebus, dar necesităţile concrete ale diferitelor momente ale fluxului productiv au dovedit temeinicia măsurii: uneori trebuie mai mulţi strungari, alteori nevoia de frezori predomină. In fine, cele două cursuri de informare-documentare, înscriindu-i în „cataloagele“ perfecţionării perpetue pe tinerii specialişti ai întreprinderii: ingineri, subingineri, tehnicieni. Perfecţionare nonstop, înţeleasă ca necesitate stringentă în condiţiile apelului la informatică în toate compartimentele tehnice (inclusiv proiectarea asistată de calculator), oficiul de calcul beneficiind de substanţiale investiţii. — Un ciclu de studii — precizează inginerul Reimer — cuprinde 32—34 de ore. In ciclul următor, absolventul cursului de reciclare poate urma un curs de adaptare la tehnologii noi. Sau invers. Dotarea tehnică nu bate pasul pe loc. Centrele de prelucrări pe verticală, strungurile numerice de copiat sînt de-acum o realitate, pretîndu-se la producţia de serie. Cer multă reglare, frecvenţă. Pare simplu — nu şi în fapt! — să apeşi pe un buton. Numai că trebuie convins omul pe care şi de ce. In context, patru dintre cele şapte cursuri de policalificare au fost organizate de şi pentru tineri. Fără a le minimaliza disponibilitatea de energie şi dăruire, tinerii nu sunt lăsaţi, totuşi, „de capul lor“. Politehnica se află sub controlul permanent al unei comisii a cărei competenţă nu poate fi contestată. Ajutor bine venit. Chiar dacă ponderea tinerilor specialişti în efectivul întreprinderii este semnificativă (60—70 din 161), nu toţi se înscriu prin aport la nivelul potenţialului real. Mai sînt şi dintre cei cu gînd şi statut de „păsări călătoare’. Stau ce stau (ca stagiari), apoi îşi iau zborul. Temei serios de a-i cuprinde în zona imediată de interes şi de către conducerea organizaţiei de tineret, chiar excepţii fiind. Aşa se face că şi lectorii politehnicii sunt cadre tinere, specialişti statornici şi preţuiţi ai „Nicovalei“, fără apel extern. Printre ei: Viorel Chertes, Mircea Ţarălungă, Toth Alexandru, Petru Buşa, Mihai Şuteu, Marius Adam, Mihai Nicolae, Alexandru Fluieraş, Beer Mihai. Dintre cursanţii care s-au remarcat în cele 32—34 de ore de pregătire, sau ulterior, prin efectul nemijlocit al cunoştinţelor acumulate, al creşterii profesionale în cadrul politehnicii muncitoreşti (inclusiv locuri fruntaşe la nivel de judeţ în concursurile profesionale). Adrian Rohan Neaguly Ferenc, Marius Botea, Török Alexandru. Alexandru Igna răspunde din partea comitetului UTC de acest cadru stimulativ pentru tînăr. Sufletul revitalizatorși dinamizator al politehnicii de la „Nicovala“ rămîne secretarul comitetului UTC. Fără a-i diminua meritele realizării, încerc să-l împing pe Sorin spre conul de umbră: nimic la capitolul neîmplinire, nimic . . . deziderat?! — Nici vorbă! Participarea ar putea fi mai consistentă (chiar dacă cele trei săli sunt totdeauna ... pline!), în sensul ca omul să vină spre tine (politehnica muncitorească? n.n.), nu tu spre el Trebuie să-i mai conştientizăm. O facem şi pe asta. Avem şi conducerea întreprinderii de partea noastră, inclusiv din uncitul stimulativ, neoprindu-se la recompense exclusiv morale. Au fost premiaţi lectorii, rezultatele bune ale cursanţilor prevalează la promovări, în acordarea gradaţiilor. Cadrul odată creat, reuşita obligă la perseverenţă. La, „Nicovala" trei săli sunt peront deschise noului (chiar şi sediul UTC este dotat adecvat, cu tablă, scaune etc.) într-o concepţie elastică, generatoare de idei, oblicind tînărul să studieze, să parcurgă o carte tehnică, să se convingă că ceea ce a învăţat în şcoală (facultate) se mai schimbă, nu rămîne bătut in cuie. Este un fel de a nu te desincroniza, de a ţine pasul cu noul. Politehnica muncitorească ZIMBIŢI, VA ROG! Peste cîteva săptămîni împlinesc 14 ani şi eram tare bucuroasă că îmi voi face şi eu, ca oamenii mari, buletin de identitate. Aşadar, m-am dus la „Salonul foto“, situat pe strada Bartók Bela. Zic: „Două fotografii pentru buletin, vă rog!“ Am plătit 40 de lei. Aşa că în loc de două fotografii mi-au făcut 12! Mi-au spus că numai aşa se poate. Oare chiar aşa să fie? E aproape un an pe uşa de la intrare. Cetăţenii din apropierea fostului magazin mărşăluiesc zilnic la distanţe de sute de metri, pentru a cumpăra acum o ridiche sau o ceapă. Unde o fi, se întreabă oamenii, privind lacătul cît pumnul de pe uşa clădirii situate între străzile Oituz şi Griviţa roşie? IOAN TIGHILIU O LUNGĂ AŞTEPTARE In luna mai 1987 am dus o pereche de cizme, din piele neagră, pentru a li se pune tălpi, la secţia pentru reparat încălţăminte de pe strada Milcovului nr. 28. Am achitat 400 de lei, reprezentînd manopera şi materialele necesare. De atunci au trecut aproape doi ani. Deşi, în repetate rînduri, am solicitat cizmele reparate, am fost mereu aminată. Şi asta cel puţin de treizeci de ori! Ba, am fost chiar apostrofată: „Ce, nu ai ce incalta?“ Intervenţiile mele nu au dus la nici un rezultat. Chiar să nu se poată rezolva această problemă? IOANA BALAN str. Libertăţii nr. 97 PLINE! La 24 ianuarie am vrut să dau un telefon de la Sîngeorgiu de Mureş pînă în cartierul Tudor, încerc la postul public de la consiliul popular. Cutia era plinâ cu monede. Ajung şi la telefoniul public de la SCPCB. Aceeaşi situaţie. Ce se întîmplâ, ne întrebăm, încaz că, pe timpul nopţii, intervine ceva urgent şi este solicitată maşina Salvăm sau trebuie chemaţi pompierii? Numărul telefoanelor publice este destul de mic şi aşa. N-ar fi cazul ca acestui amănunt să i se dea ceva mai multă atenţie? LEON BRAI str. Slrguinţei nr. 19, Tîrgu-Mureş ATITUDINI - OPINII 0 PROPUNERI SORINA FARCAŞ Aleea Carpaţi nr. 27/A, Tîrgu-Mureş A FOST... ’A fost odată — deci vorbim la timpul trecut! — din magazin pentru legume şi fructe. Azi, un lacăt, ca orice lacăt, tronează de JOHANN STRAUSS — regele neîncoronat Studiourile DEFA din RDG, împreună cu unul din Viena care poartă chiar numele celui omagiat, solicitînd şi contribuţia unor actori englezi, americani şi francezi, au realizat împreună, în 1987, pe un scenariu de Frederic Morton şi în regia lui Franz Antel, cea mai nouă transpunere pe peliculă a vieţii celui care a fost supranumit „regele valsului“, Johann Strauss al II-lea (1825—1899). Al doilea, pentru că el făcea parte dintr-o veritabilă dinastie de muzicieni austrieci, primul Johann celebru fiind tatăl său. N-aş putea spune că am aflat prea multe, din acest film, nici despre omul şi nici despre compozitorul Johann Strauss. Mai ales despre compozitor — or, tocmai asta interesa în primul rînd *— ni s-a relatat chiar foarte puţin şi extrem de superficial. Dar chiar şi prin viaţă acest Strauss (cel din film adică) a trecut uşor, fără conflicte majore, pentru că episodul revoluţiei de la 1848 (cînd a fost alături de poporul răsculat şi a compus un celebru marş revoluţionar) e pomenit doar un treacăt (fără să ne dăm seama dacă el l-a marcat, într-adevăr, pentru toată viaţa, cum se insinuează, sau a rămas doar „o nebunie de tinereţe“), conflictul latent (dar de lungă durată) cu împăratul Franz-Joseph nu produce tulburări reale,?este suferinţa — se pare since al valsului ră — provocată de moartea primei sale soţii, Jetty, se trece repede şi fără urmări, iar drama neputinţei de a se căsători cu Adele nu generează nici ea o durere adevărată. Verbal, e drept, durerea există, dramele se consumă, dacă e să ne luăm după vorbe sînt chiar sfîşietoare, dar Cinema „ARTA" pe ecran nu le vedem, nu le simţim, atît din vina scenariştilor, cărora se vede că nu le plac conflictele, nici suferinţele, vor să ni-l arate pe Strauss mereu triumfător, mereu fericit şi vesel, ca muzica lui, cît şi, mai ales, din vina interpretului. Oliver Tobias, incapabil să facă altceva decît să zîmbească şi, din cînd în cînd, să-şi încrunte teatral sprîncenele. Nu cred, nici în ruptul capului, că viaţa acestui mare compozitor a fost atît de senină şi că, în ciuda recunoscutei sale uşurinţe în a compune, nu atrăit şi el chinurile ,şi frigurile creaţiei, nu s-a zbuciumat, nu a suferit, ca orice creator autentic. Dacă povestea e atît de pueril scrisă (deşi premisele de la care se porneşte promiteau un film de un intens dramatism, , axat pe conflictul compozitorului cu fratele său Eduard, ratatul care se considera un nedreptăţit mereu eclipsat de strălucirea „regelui“), ne satisface măcar muzica? Bineînţeles, filmul e acompaniat tot timpul de muzica lui Strauss, excelent executată de Orchestra simfonică din Viena, sub bagheta lui Robert Stolz, dar din „Liliacul“ nu ni se prezintă decît un scurt fragment, din „O noapte la Veneţia“ o singură arie, iar din „Voievodul ţiganilor“ nimic. Filmul ne vorbeşte doar, fără să ne convingă prin imagini şi muzică, despre marea valoare şi marele succes al operetelor sale. Ceea ce mi-a plăcut însă în concepţia realizatorilor este faptul că Strauss, în ciuda anilor care trec,rămîne mereu tînăr. Se subliniază astfel tinereţea veşnică a muzicii sale nemuritoare. Singurul lucru admirabil în acest film este ambianţa, decorurile (multe naturale) şi costumele, toate frumoase, de o eleganţă rafinată, filmate cu multă pricepere şi gust impecabil de operatorul Johann Matula, incintă ochiul. Atîta însă e puţin, mult prea puţin pentru un film care se intitulează „Johann Strauss — regele neîncoronat al valsului“. ZENO FODOR ACTIVITĂŢI ŞCOLARE, PIONIEREŞTI Din iniţiativa conducerii şcolii şi a profesoarei Mariana Frîncu, elevii clasei a VII-a de la Şcoala generală nr. 6 din Tîrgu-Mreş şi-au creat o duminică de neuitat, deplasîndu-se cu autobuzul în frumoasa staţiune Sovata, la o „partidă“ de săpiuş. Pentru a împleti frumosul cu utilul, cu activitatea educativă şi de cunoaştere a frumuseţilor patriei, deplasarea s-a efectuat pe două trasee diferite: In ducere, pe ruta Ernei — Is.a — Eremitu — Săcădat, iar înapoierea s-a făcut prin Sîngeorgiu de Pădure — Fintînele — Bălăuşeri — Acăţari. CALENDAR Miercuri 1 FEBRUARIE Soarele răsare la ora 7,35, apune la ora 17,25. Zile trecute 32, zile rămase 333. CINEMA TÎRGU-MUREŞ —• Arta: Johann Strauss, regele neîncoronat al valului. Unirea: Zorro (seriile I—II). Progresul: Cat Ballou. Select: Vacanţă la Roma. Tineretului: Fiul stelelor (orice 9 11). Flăcări pe comori (orele 15, 17 19 şi 21). Flacăra: Miracolul. SIGHIŞOARA — Lumina) Atac decisiv. Clubul CFR: Pistruiat':! (partea a III—a) Insurc'Oin. REGHIN — Patria- Jocul coincidențelor. TÎRNANI — Melodia: Sclava iubirii. LUDUȘ — Flacăra: Pe minile vîntului (seriile I—II). SOVATA — Doina: Transport primejdios. Muncitorul: Trandafirul sărat. SÂRMAȘU — Popular: AL după o stea. SÎNGEORGIU DE PĂDURE — Popular: Tentaţia. FÎNTÎNELE — Patria: Cursa netextilă. MIERCUREA NIRAJULUI — Nirajul: Drumuri neumblate. TEATRU TEATRUL NAŢIONAL, azi, ora 19: Dona Juana (secţia maghiară) — abonament C. INSTITUTUL DE TEATRU, azi, ora 18 30: Ioneştii (secţia română). TEATRUL DE PĂPUŞI, azi, la sediu, orele 11 şi 12,30: Cartof şi cremă (secţia maghiară). La Tîrnăveni, orele 9,30, 11 şi 12,30: Surer bucate (secţia română). Miine, 2 februarie, la sediu, orele 11 şi 12 30: Fram, ursul polar (secţia maghiară). La Sighişoara, orele 9,30, 11 şi 12,30: Sarea-n bucate (secţia română). DIN PROGRAMUL TV 1 19.00 — Telejurnal. 19.25 — Opera tovarăşului Nicolae Ceauşescu — ample orizonturi deschise teorieişi practicii revoluţionare. 19,50 — Industria — programe prioritare. 20,10 — Drum de glorii. Emisiune-concurs pentru tineret dedicată aniversării a 45 de ani de la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă de la 23 August 1944 şi Congresului al XIV-lea al PCR. 21,20 — Reanimarea motoarelor — documentar. 21,30 — Te cîntăm, iubită ţară! Muzică uşoară românească. 21,50 — Telejurnal. CASA DE ECONOMII SI CONSEMNAŢIUNI A REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA asigură depunătorilor săi multiple drepturi şi avantaje, dintre care enumerăm: • Dobînzi acordate depunătorilor în numerar şi sub formă de cîştiguri pentru sumele depuse în funcţie de specificul instrumentelor de economisire. • Garanţia statului asupra sumelor depuse şi asupra dobînzilor obţinute, acestea fiind restituite de unităţile CEC, oricînd şi în orice sumă, la cererea titularilor sau a persoanelor îndreptăţite să dispună asupra depunerilor. • Păstrarea secretului privind numele depunătorilor şi ale titularilor, precum şi operaţiile efectuate. • Scutirea de impozite, taxe de timbru şi orice alte taxe a sumelor economisite şi a dobînzilor, precum şi a operaţiilor efectuate în legătură cu depunerile, restituirile sau operaţiile făcute prin virament. • Imprescriptibilitatea sumelor depuse, a dobînzilor şi a cîştigurilor. Acestea fiind ţinute la dispoziţia depunătorilor timp nelimitat pînă la solicitarea restituirii lor. • Dreptul de a împuternici alte persoane să dispună de sumele păstrate la CEC sub forma clauzelor de împuternicire. • Dreptul de condiţionare a restituirii depunerilor făcute de o persoană pe numele altei persoane. • Dreptul de a introduce dispoziţie testamentară asupra sumelor economisite şi depuse la CEC pe orice fel de instrument de economisire.