Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-10-01 / nr. 1
1 - t - ----cCCcă ă T D NN 2 felurite forme de guvernu, ba chiar au fostu căte odată și fără guvernu, și cu tote aceste nici odată apariiea n'au înlocuitu ordinul publicu. Românii au doveditu că sunt demni de Libertate. Politica, după nimerita espresie a unui publicistu francezu, au ajunsu a fi astăzi sufletul lumii moderne; la dănsa țintescu și largile tendinți ale literaturei ce formulează și împrăștie ideile, și propășirea industriei care asociează, organisează, produce și răspăndește. Politica este puternica circulație, ce aută toată gândirea și totă fapta. În politică se învârtește astăzi totă ideea. Din ea isvorescu toate acele valuri de teorii, de proiecte, de sisteme care batu necontenitu în opiniea publică, și împingu activitatea mulțimei spre căi noue. Studiul politicei s'au făcutu dar cea întăiu și cea mai nobilă din toate științele, și au ajunsu a fi de o necesitate neapărată. Romănii din zi în zi mai multu simțescu această necesitate. Sorta principateloru nu atârnă de politică? Stepa Dunării iși va face o datorie specială de a iniția pre cititorii săi la elementele acestii științe. Ne vomu sili dar în limbagiul celu mai lămuritu a da publicului mijlocele de a avea de îndată o idee exactă despre toate chestiile cele mari care astăzi mișcă lumea, și așa a cunoaște simțul fiecăruia cuvântu al politicei, care după expresiea lui Garnier Pages este știința organisației sociale și a direcției societății cătră buna stare morală și materială a tutuloru prin ordinu și prin libertate. Spre a popularisa această știință, vomu avea recursu mai puținu la cunoștințele noastre, de cătu la opiniile și la scrierile aceloru bărbați ai Franției, Angliei și Germaniei carii în vieața publică, în parlamentu, sau în presă au căștigatu dictul de a fi numiți fundatorii ei. Ca jurnalu literaru, Stepa Dunării chear din începutu se pune alăturea cu opiniile și tendințele Romăniei literare. În deplinu acordu cu popularul nostru poetu, și redactorul ei, credemu că literatura Romănească trebue să se adăpe la ispotele naționalității, adică în istoriea, moravurile și credințile țerii nostre. Vomu combate clar din tote puterile nostre direcțiea falsă ce o parte din scriitorii de astăzi se încearcă a da limbii și literaturii. Spre aceasta ne păstrămu dritul absolutu de a ne esprndată la ivală. Persoana ma opinia asupra ori ce scrieri autorului va fi pururea sacră pentru noi; dar opera sa fiindu a publicului va fi și a noastră. Supuindu scrierile nostre la apreciația altora, și aceasta fără restricție, vomu jndica și noi scrierile altora, nici critica s'au făcutu neapărată mai alesu în timpul de fapă, cându limba romănească este restignită pe felu de de sistenostre. Insă precumu in politică nu suntemu pentru ufelu de cruci, stropșită prin felu de felume, intunecată prin felu de felu de ortografii mai absurde decâtu altele. Sântemu pentru despartirea limbei: aceasta este o convicție a funeții noastre; cu optsprezece ani mai înainte amu scrisu despre regularea și purificarea ei. Încă la 1837, fiindu pe bantele Universității din Berlin, am fostu pentru întroducerea literiloru latine; și astăzi, dacă am ști că cu ele Stiva Dunării s'ar cegti și s'ar înțelege mai multu - lucru neapăratu mai alesu pentru unu jurnalu popularu - de indată amu și adopta aceste litere, care fiindu a le vechilori postri strămoși, curăndu sau tărziu poru fi și ale topii, așa și în literatură nu suntemu nici pentru pedantismu nici pentru șarlatanismu; suntemu pentru adevăratul progresu. Urimu confusiile babilonice, urimu ignoranța și mediocritatea ascunse sub cuvinte resunătore dar seci de simțu; socotimu că ne trebue o literatură originală, novilă, națională, însușită de a ne forma mintea și inima, o literatură de care să ne putemu făli și înaintea străiniloru. Aceasta nu ne va dao niciodată pacotila de versuri fără poezie, de romane traduse și de tratate anabatistelimbistice a celora mai mulți din scriitorii noștri de astăzi! Nimene mai multu de cătu noi nu prețuește meritele legiuitu căștigate în literatura romănească, cu o vie bucurie vomu aplauda ori ce talentu nou ivitu, ori ce încercare făgăduitore de unu viitoru succesu. Vomu face adesu partea junetei și a neesperiinței. Dar vomu păși hotăritoru în contra tutuloru semi-zeiloru, pătrimiloru și optimiloru de zei, carii fără nici unu titlu, fără nici o capacitate, din autoritatea loru privată s'au constituatu succesorii museloru, năvălindu Olimpul și Parnasul. De interesul publicu, de datorie a noastră va fi de a'i combate și de a'i resturna din posițiile usurpate; și dreptu arme în această luptă nu ne vomu servi de cătu de însuși scrierile loru. Noi de pe acumu ne așteptămu la urgiea și la invectivele DD-sale. În contra acestora nu vomu respunde însă de cătu prin disprețul nostru, ce suntemu siguri că va fi întăritu și de disprețul publicului. Libertatea presii nu o iubimu numai pentru noi, o iubimu chiar și în contra noastră, o iubimu pănă și cu eccesele ei. O specialitate a Stelii Dunării va fi de a impărtăși publicului Romănu în traducție sau în estratu articolele cele mai importante - și ele sunt șulte și cu deposrite tendințe ale presii străine despre principatele Romănești, fie în privire politică, fie în privire literară. Aceste articole au unu interesu realu pentru noi, căndu ele provinu din pana vreunui barbatu însemnatu în politică sau în literatură, ori căndu figurează în vreunu jurnalu cunoscutu de a avea o mare influință asupra opiniei publice a Europei. Ca jurnalu comercialu Stepa Dunării se va ocupa cu chestiile cele mai principale ale agriculturei, ale industriei, ale comerțiului nostru. Dacă pretutindenea, interesele materiale ținu astăzi cel întăi locu în vieața populiloru, aceste trebue mai cu deosebire să preocupe pre Romăni, acărora importanță politică, după espresiea nimerită a lui Ion Ghica, atărnă de la numărul chileloru de grău ce esportă peste marginile loru. Căile de comunicație, așezămintele de creditu, casele de asigurare, societățile de agricultură, alimentațiea publică, mijlocele de a desvolta născănda nostră industrie, înlesnirile pe care comerțiul este îndreptate de a le pretinde, în sfărșitu chestiile cele mai mari ale economiei politice vomu afla în foaea noastră o apreciație demnă și practică, căci imbunătățirea materială ne va da și perfecționarea morală, și așa voștu putea ajunge la adevărata civilisație, la adevărata libertate. Dacă ne amu vătăma numai pe slabele noastre mijloace, puțineamu putea ținea din cele făgăduite. Însă noi facemu un apelu lealu și căldurosu la toți confrații noștri, la cunoștințele, la talentul, la patriotismul loru, uninduse toți, dăndune fiecare concursul său in măsura putinței sale, avemu convinția că Stepa Dunării - cu tote greutățile nedespărțibile de o asemine intreprindere - va putea îuctnge a fi unu organu centralu folositoru pa unele