Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-12-03 / nr. 28
palauusi la tote Asesișa tenanțe si in folio șitia, soia si sișbata Deressele telergalise se im ragtn rghin bșletine stgaogdinage., Abonamentui se fase tingaghiile; in In Vaspgessi la Nogagți Ioanidi. șștinghi la somisionegi. MuiAMI RUII, ȘuM. oși suupstin și AI. samnata 3. esemhbti 1855. Co- Cmina, Rlepgagi No 16. Richiță reșii Inni este ipmitate galbeniin ILassi, eag in rgovinsie, Iganso 25 lei Cindnide iissi inti pteserlatesse 30ragale, Santoga gedastiei si a estelitiei estela pirografia Eganse so veuuu-uu-u- L Dr -- - Rre nutul Măria Sa. Iaseii 3 Desemhntgi. Totă presa romănă au lăudatu proiectul Măriei Sale Domnului Stăpănitoru pentru desrobirea țiganiloru, o desrobire credemu ce ne va aduce la alte desrobiri ce erau în naravurile noastre, deși suptu alte numiri. Publiciștii emeriți, după talentul loru fiecare, șiau datu glasul laudei asupra marei acestei cugetări, ce'și are locul ei de făcutu lîngă datinele frumoase nu numai a pămăntului dar ale omenirei zicemu. Moldovei. 1740-1844- Aceste datine sîntu frumoase, pentru că sîntu venite cu liniște, și erau pregătite în inima obștiei, căndu legea au venitu de le au pusu în lucrare și în faptă! Laudă mare cărmuitoriloru, ce știu a auzi și a asculta inima obștiei în micuviinciosu, precumu au auzit'o și au ascultat'o acum. Însă totă mișcarea omenească are întorsetura medali- Robiea în păei, turaoa în dosul pajurei, zicu Franțusii: măntul postru este unu dritu a codului, și driturile nu nu se prefacu fără oare care tulburarea viteredin obștie, ce au chiematu se stingu, suriloru materiale; mai mulți din totu sufletul desrobirea, stau a se resgăndi la perderile ce voru face. Dacă ofisul Măriei Sale rămăne strălucitu într'o pomenire, pentru că au apipăitu inima norodului romănu din Moldova, neuitarea interesuriloru materiale nu este puținu de lăudatu, căci inima națiiloru are aspirații fără dar cărmuiriloru le este datu a cumpăni acele margine, aspirații cu căiuțile pungei a fiecăruia particularu. În cătu se pote,ofisul 1166 din 28 Noemvri face această parte sgărceniei omului, și chiamă la conlucrare pe toți compatrioții. Proiectul desrobirei în curăndu va întra în desbatere, și ne măgulimu a crede, că deși această faptă a nației nu va fi mărturisită cu aceeași mărime de fsionomie națională de la 1749 în biserica Triisfetițiloru, resultatul va fi totu același. Nu este îndoieală că se va încuviința și despăgubirea, dacă cumva adresuri numeroase ale interesațiloru nu aru ierta de istovii acea despăgubire. Pănpă la promulgarea legei, care vomu ai datori a o primi oricumu, publicul este chiematu de Măria sa a conlucra cu știința și opinia. Despre opinie o conoaștemu... Dar pentru știință, rămăne a o propune, discuta și răspăndi presa pănă la ziua hotărirei. cumu de mărtinitu micu este, unu cetățeanu e are datorie a aduce contribuția glasului și a precugetăriloru sale în crestii de asemine, de aceea, deși nemărginitu micu în răndul cetățeniloru, ne credemu datoru a vorbi și rănii luarea aminte a muăblicului asupra chipului despăgubirii. Hotărirea obștească let 7257 Aprilie 6 nu rostește Dar putemu crede oare că o despăgu despre despăgubire, bire sau răsplătire nu au urmatu?.. Oare privilegiile date boeriloru de N. Mavrocordato nu siîntu vreo răsplătire a vecinătății.. și oare baștina scutelniciloru, prefăcuți cu vreme în alte îndatoriri, nu se leagă de desrobirea . Multe numiri din istorie se ștergu, dar ca urmările unoru înstituții să se lăcuitorilor n? trebuie ani și ani, nimiccească de totu. Scutelnicie nu se mai poate și subt ori ce nume ar mai trăi, trebuie a căde. Răsplătirea, ce se poate aștepta astăzi, sîntemu încredințiați, va fi numai o răsplătire bănească. Dar vine întrebarea, cumu va urma acea răsplătire, foarte însemnată, ori cătu de micu ar fi prețul despăgubirii. Știmu toți că greutățile țeriloru sîntu mijloacele bănești; știmu că drumurile de ferit, șoselele, canalurile, spitalurile, temnițile, scolele, amploiații, soldații, artiștii, ulițile, monumentele etc. etc. se facu și se ținu cu cheltuiele mari. Puteaa oare Visteria scoate pungi...? Sau fira ea silită a apentru a plăgii Moldoveniloru, ca zarafii și neguțitorii din 2 Dar plata unui imprulerga la vreunu greu împrumutu, piață, prețul unei marfe cu sufletu și creștină.. mutu se poate sminti de vreo întămplare neprevăzută, căci budgeturile căzu de regulate, totu voru da deficituri; și sminteala aru fi datori a o plăti Moldovenii, carii nu au avutu robi. Nu cumva s'ar socoti, pentru întăia dată în Moldova, a se întroduce creditul Statului pe alte baze de cătu creditul neguțitorescu, nu se va lua oare hotărirea, de a se preface despăgubirea într'unu venitu, (ghente), ce ar representa capitalul despăgubirei hotărite, unu venitu potrivitu de șese, șente sau cuptu la sută, ce ar avea o înmurire folositore asupra oborirei dobănziloru de astăzi? Acelu venitu, înscrisu în condicile însărcinătoare ale burgetului, va pute fi vecinicu sau cu amortisație. Sîntemu pentru acestu modu de despăgubire, elu ar avea folosul de a crea creditul publicu, a pune în circulație valore necontestate și ușoru de a se negocia, ar mai deschide noile căi duhului speculației, și ar aduce mai strânse relații și legături între țeavă și ocărmuire, de cătu acele ale birului. Și cu amortisație sau fără amortizație, se înțălege că dările desrobițiloru au a sluji penitul hotărigu. Pentru amortisație va fi menitu prisosul și sporul darniciloru noi și a copiiloru. Fără amortisație sporul și prisosul va întra în lăzile Visteriei pentru a contribui la cheltuielele Statului. Pentru cei dedați cu cheștiile economice, consecuințile iar proprietarii de astăzi potu se vădu, să'și realiseze marăfa din dată, marfa astă omenească representată prin