Steaoa Dunărei, 1855 (Anul 1, nr. 1-38)
1855-12-08 / nr. 30
1853. Asesișa penanti e si in oliv șștia, loia si sambata Derebsele telegrafise se imragnn rein batetine stgnogdinage. Abonamentul se lase inlanni la tote Măigaghiite; in șpiingi la semisioneghi. In Vpepgessi lalibgagul loanidi. Loi 8. Deseșmnti opi srup stp lși AM. Rorilisganț. Irregișereșii Imn este in matate galbensin Dassi, eag in rgoninese, fganso 25 lei Candaide insemnti preserlatesse 30ragale. Santoga ghedastiei si a estegitiei este a Trroptasia Eganseso - Comini, Rasaruigi Nodo. WACIPADU ROMAITI, PPRACIMM Mișițtnii - Iassii u Desemnti. În causa eliberării sclavilor, împărtășinduse Redacției Stelii din partea O. Depart. de finanțe, următoarea adresă, însoțită de o copie de pe suplica, prin care D. Post, Iancu Cantacuzin declară toți țiganii sei oameni liberi, ne grăbimu cu plăcere a le da obșteasca publicitate: „Departamentul acesta priimind cu plăcere declarațiea D-sale Post. Iancu Cantacuzin din 2 a următoarei luni, pentru eliberare de sub sclăvie a tuturor robiloru D-sale, o comunică redacției în copie, învităndu- a o trece în coloanele Steaoa Dunării.” Copie de țe suplica D. Post. Iancu Cantacuzin. „Găsăndu mă și eu stăpăn a căteva familii de robi, prin aceasta vin a declara, că zisele familii de astăzi înainte și în veci le considerezu libere. Despre numile, vrăsta și starea lor, voi înfățoșa ne întărziet lămuritoare listă spre a fi de cătră acest Depart, înscriși la dare cătră sat; cu aceasta însă ca pe vreme de trii ani voiu plăti eu semn ce va alcătui birul lor, iar că pentru lucru șoselilor și alte haraleri a statului să fie scutiți pe vreme de 10 ani.” - săntemii poartiți din partea Ed-Redacției Romăniei Literare a publica următoriul actu Redactorului Ioaei Romănia Literară: „Luănd aminte că în mai multe numere a foaei aceștia, sau publicatu articole eșite din cercul bunei cuviinți și prin urmare în contra regulelor Țensurei, care cu ecepție sau lăsatu în răspunderea personală a redactorului, Secretariatul de Stat îi face cunoscut că de vreme ce prin asemine publicare redacția au abuzat de încrederea ce i sau datu fără nici o considerație, apoi din înaltul ordin aciastă foaie este suprimată cu totul de astăzi Înainte, Secălita, Secretariul Statului, cavaler. C. Ghica.” Cetitorii noștri nu sîntu fără a cunoaște prin cele ce le amu împărtășitu prin chiar Scena Dunării, că oarecare jurnale și în deosebi Telegraful Romănu au criticatu cererea guvernului nostru întru a trage în folosul fiscului o parte din veniturile Mănăstiriloru închinate locuriloru de josu. Zimbru pe lăngă memoarul guvernului trimisu la Constantinopoli, publică acumu următorul articolu ca respunsu la foile străine, care fără a cunoaște drepturile necontestabile ale țerii in această chestie de mare importanță, au rostitu o judecată ușoară și ne întemeiată. Noi ne bucurămu de acestu articolu care lărgește discuția, și face unu apelu la olinica publică. Espresiea generală sîntemu siguri, că va avea unu îndoivu resustatu; întei se va rosti în favorea guvernului, și al doile va servi a dovedi că presa romănească este demnă, de a i se învoi o discuție voitu, ea n'au apăratu de cîtu bunul dritu, de dhîtu onoarea și interesul țerii. „Chestia Monastirilor închinate, din Moldova, s'au tratatu cu îndestulă căldură de unele din giurnalele franțese și austriene, precumu „Presa și Constituționelul” din Paris și „Wanderer” din Viena. Mai toate aceste articule s'au gedesit de Gazeta de Transilvania și de Zimbrul nostru. Acum căteva din giurnalele germane, mănate de unu spirigu de partidă, și abătute de la misiunea cea sacră a jiurnalisticei, au începutu ași enansa niște păreri cu totul greșite și abătute de la adevăru în privirea dreptului fundamental al Moldovei asupra Monastirilor închinate. A samă !în mirare este ceea ce ne-au pusu mai cu cum de Telegraful Romanu, din Sibiu, în N. 90, din 12 Noemvrie, anul curentu, dă mîna cu giuralele germane înșirăndu în , desființindu soia ea, trase de feliul acesta:„... su de silă dictatoricu al administrației moldova„nă care și au usurpatu a trata esecutarea unui casu de „dreptu la care ea este partidă, și a căreia hotărăre „zace la instanția mai înaltă în Constantinopoli.” și alte mai multe de asemine frase. Dacă acestu giurnal Romănescu aflătoriu de a dreptul sub patronagiul înaltului cleru Romănu din Transilvania ar fi cetitu cu atenție reproducirile în obiectul acestu delicatu de Gazeta de Transilvania și de Zimbru, singurele ce s'au ocupatu mai alesu cu această cvestie, sîntemu convinși că el nu s'ar fi alunecatu a înșira așa lesne în coloanele sale articuli ce se atingu de drepturile și autonomia țărei noastre cuveninduise a fi mai cu rezervă în obiecte în care el nu este nici de cum competentu ne avăndu amănă notiții pozitive spre ași putea sprijini articulii sei. Spre a restatornici factul acesta în totu adevărul lui, săntemu în stare a arăta că mai nainte de a se face vre o demarșă în obiectul veniturilor monastirilor închinate, de cătră guvernămăntul local, I. S. Principele Ghica s'au fostu înțălesu cu Domnitoriul Știrbei. Întemeiatu pe făgăduința sa, pe dreptul datu de Regulamentul Organicu și pe convenția de la Buiuchere, Domnitorul Moldovei au pusu înaintea Consiliului seu Estraordinariu și în urmă Divanului Adaos ca să debăteză obiectul acestu de mare importanță pentru folosul țărei. Supuindui se resultatul acestor deliberații ce cuprindea descrierea cu deamănuntul a drepturilor fiscului asupra participărei sale din veniturile monastirești și a propunerei de a se lua o a treia parte din ele. Guvernul Înălțimei Sale, aducăndu această hotărire la cunoștința Înaltei Porți și în nești mai liberă, căci pururea căndu aceasta i s'au în