Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-01-01 / nr. 1
Lmii pI. Asestaș Ingnain esia in folio magtia, ioia si simbăta. Deressele teleggafise se imragta rgin bpletine sigaogdinate. Abonamen și se fase inlassi la tote gaghiite; in tinpipgi la somisioneghi. In Vnepgessi Ia lingagni Ioanidi. SIPAPINMII evlotesa Reretiși Engnalșiiți re nna anp este fganso 3 galreni, si reșii Inmni 30 lei. Candnide vissini tiage se rlatesse pnp lep. Santoga gedastiei si a esreditiei este la Tiroggafia Ini Adoif Vegmann stgada Raspgagi N' 36. ȘNPALI REPPITI, ȘPPRAHII SI COPENCIMIII spi ghdastia și M. Corarniseanp. 1 Stelele. 1. Ianuari 1856: „Moșnege, dragă! tu de pe stele Ori care soartă știi să găcești, Și ca pe carte tu poți pe ele, Viitorimea să ne cetești. Fă bine, spunemi, ce însămnează, Cănd o stea esă din al ei răndu, Și în o clipă ea luminează Ca fulgeru iute, scăntei vărsăndu?” Copile, află, că de la soartă, Totu omul are a lui o stea. Că tu ea lucește, el nume poartă, El trage inimi și orice vrea. Dar steoa cade... atunce moare, Sau de vieață e desigustatu, Acel ce'n fapte nimicu nu are La cei din urmă-i de neuitatu. „Te rogu, moșnege, cu umilință, Arată-mi care-i steluța mea, Și dacă fapte de cuviință În viitoriu-mi prezice ea ?” - Tu vezi, copile, o stea frumnosă, Ce strălucește la răsfăritu. Ea spune o soartă prea glorioasă A unui principu multu de doritu. Vezi înpregiuru-i între mulțime, O stea mai mică abea clipindu. Ea te învață din înălțime, Ai ferice, pe omu iubindu. Vezi colo, colo o stea măreață. Aei lumină ne încetatu Arată oameni cari-n vieață, Iubire numai au învățatu. .. Săntu alte stele, ce răutatea Și egoismul spunu pe pămîntu; Să știi, copile, că bunătatea E mai aproape de ochiul sfăntu. Tu fii în pace cu toată lume, La toți să bine că tu vei putea; Atunce crede, că altău nume, A ta steluță nu va cădea. Vezi colo stepa care se stănge, Ca o candelă pe la sfărșitu, Înavuțitul murindu se plănge, Că nici unu bine n'a săvărșitu. Dar iată steaoa unui părinte, Pe care fiii îl fericescu; El pentru dănșii la ceru ferbinte naltă rugă, ei îl iubescu! Vezi apoi steva ce din ochi pere, Ea spune soarta unui sgărcitu. Pe ceea lume nu bea avere, dar în vieață rău a trăitu. De astă dată însă îmi pare, Destului... -„Moșnege! fii bunișoru, vădu o stea măndră ce-acumu răsare Ca unu luceafăru luminătoru?..” -o) asta-i Steaa acelii stele, Care mincăntă a ți lămuri. (După dorința simțirei mele) că Romănica va înflori, A. D. §ăiber an întărită rectorul Aste ofistale. Buletinul N 102 cuprinde anaforaoa Inaltu și Vornicu Anastasie Panu propune o măsură bine chibzuită și reglementelă, adecă ca desființinduse §. .. 37 și 38 Domnu în urma anaforalei Logofeției din 1847, N 429, după care judecătoriile ținutale erau îndatorite să trimită de juristul departamentului, au desvăluut numai și apoi să se trimită tribunalului criminalu,urmare care prelungire Regulamentu se cuprinde, fără a mai trece prin acestu departamentu și prin observațiile jurisconsultului. „Cu această rănduială, sfărșește D. Iassu I. Ianpaghi 1850. Stepa Dunării, cu începutul trimestrului al doile al esistinții sale, întră în anul 1856, anu nou, anu misteriosu, anu, pentru Romăni mai alesu, plinu de frici și de speranțe, căci în vălurile sale elu poartă soarta patriei noastre! Pentru ce nu ne este ertatu să împresurămu de pe acumu asupra viitorului, să deschidemu cartea destinului, și așa dreptu urare de anu nou, să vestimu Romăniloru Evangelia ce inima fiecăruia o dorește, o așteaptă de atăta timpu și cu atăta ardoarecipateloru, unirea politică a prin Statornicirea autonomă a principateloru! Fie ca anul 1856, asupra căruia ochii intregului neamu ominescu săntu țintiți, să adivereze speranțele pre care anul 1855 pu le au pututu realisa. Puie unu capituliuriloru de sănge ce se varsă! Aducăne o pace măntuitoare, întemeiată pe legile eternii dreptăți, pe libertatea Europii, pe respectul naționalitățiloru, pe binele comunul O asemine pace va asigura viitorul Romăniloru, dăndule o patrie autonomă, liberă, dreaptă pentru toți fiii sei, respectată în de afară totu atătu de multu cătu va fi și iubită în lăuntrul ei! Ca să ajungemu însă la acestu țălu supremu al dorințiloru noastre, să ne înălțămu ochii cătră acea mare Putere, de care adrnă toate puterile pămăntului. Speranța noastră să fie mai alesu în Dumnezeu. Să învocămu numele seu în ajutoru; elu singuru ne va feri de rivalitățile, de cursele, de precugetările ominești! În mijlocul catastrofeloru, in care de trii ani se aui Europa, în mijlocul resbelului, a fometei, a boieloru, elu ne au certatu, dar totu ne au păstratu. Servitorii credincioși se ceartă, însă nu se uită. Să avemu credință în Domnul, să ne facemu popurul seu după inima sa, și atunce să fimu siguri, că între noi va domni nu numai numele seu, dar și binecuvăntarea sa. El va lumina inima împărațiloru pămăntului, el de va însufla simtimente de dreptate și de generositate, el va stinge toată ura, totu înteresul, toată prigonirea, și patriea noastră, pre care a totu puternicul seu brațu au păstratu cinci seculi, la viitoarea pace va e și mai tănără, mai sdravănă și mai liberă de cătu totudeauna! Cu începerea trimestrului al doile, este trebuință ca Stepa Dunării să'și mai facă profesie a sa de credință? Este trebuință să mai spunemu ce voimu, și unde țintimu? Trecutul nu este celu mai bunu programu pentru viitoru? În mijlocul greutățiloru timpului și a împregiurăriloru critice prin care amu avutu a trece, publicul ne va da dreptate de a recunoaște, că ne amu ținutu departe de ori ce altă partidă de cătu acea a binelui și a propășirii patriei, că atătu în laudele cătu și în criticile noastre încătu aceste ne au fostu învoite nu neamu povățuitu de cătu de marele principii care facu temelia a”ori ce societăți în desvoltare. Ori ce faptă generoasă și nobilă, ori din a departamentului Dechemvir 1855, N9819, „proceseloru criminale, „ta acestoru nenorociți „deplinirea atîtoru „ce Înaltu veți bine instrucțiile parlamentul se urmeze ca „lungirile „neresitate „soartu loru, re crări, recrare „care criminale, cesele criminale, pentru ca să prin în viitoru trimetereatră judecătorie „Vornicul Panu, mai înainte dreptății prin care de punerea Înălțimea ce se ați compătimitu întărite dreptății actele a disposiției și de la închiare și osîndire a restanțiloru din acteleru urmează în reforme romăne ca să voi.” pline în și de moralisare din 20 D. Difostul prin deîn propn luînchisode căîn lavoastră de gefavoarea din se observecercetarea la tribunalul criminalu, să se va prescurta multu pre1847, precumu și cu deosăbire la sparați poroncitu înhogăriți aceia .