Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-07-24 / nr. 49
STECA DUNAREI. 195 - îndrepta această greșală. Renii n'au fostu și nici nu este cetate, avăndu numai o carantină care au costatu statului 70,000 ruble argingii. La Reni dar nu numai că nu s'au surpatu nimică, dar nici macar s'au văndutu carantina. Cu totul altu feliu este înse la semailudice, după ordinul guvernului, 13 Măpalione din divisiile 14 și 15, pără acuma, au surpatu cetatea și cinci casarmii mari ce erau în lăuntrul ei, fiecare căte cu trii rănduri. După ce le au descoperitu, și li s'au scosu și pardoseala, apoi le au aruncatu în aeru cu pulbere. La fiecare casarmie s'eu întrebuințatu pănă la trii sute de puduri pulbere. Casarmiile cele mici, pănă acumu s'au cruțatu. Casele ofițeriloru de marină, ce erau în cetate, s'au văndutu și se văndu necontenitu, căte 80 pănă la 150 ruble una, și le cumpără totu jidovi. În orașu (Tudor) se află încă știri ca sarmii, spitaluri, închisori (ostrovuri) și alte zidiri publice; aceste voru remăne nedărmate, fiindu că sântu făcute cu cheltueala municipalității și au venitu poruncă că anume numai zidirile A neatinse și poșta și care sântu făcute de Statu să se strice. șa voru remăne rantina, s'au surpatu cu Cetatea Chiliei asemine Mine, ba încă s'au întămplatu și pericolu de s'au vătămatu vr'o cățiva soldați și unu colonelu. De vr'o zece zile s'au văndutu totu materialul de la Tusla (Sarata) unde se face sarea de mare; de la Chilia, și de la Is mailu, luănduse cu unu prețu de daru de cătră neguțitorii Caravasili, Iliadi și alții. Cordoanele de la Prutu și pără la Burna- Sala, aproape de 250, s'au văndutu asemine numai în 200 carboave, să se cumpere de guvernul Moldaviei, fiindu Aceste erau bine că unul din ele face 100 galbini. Guvernul Rusescu, deși se desface de materialu, însă de pămăntu nu se atinge, asemine și de zidirile făcute cu cheltueala municipalității. Cu toate surpările, Ismailul totu va remăne unu orașu frumosu avăndu bulevarde și biserici mai multe, între care se deosebește biserica catedrală (Soborul) și alte zidiri frumoase. Ieri au venitu aice domnul colonelu Steriadi cu posta de la Galați, spre a primi șalupa canonieră a Moldaviei, care, precumu este știutu, s'au fostu luatu de cătră Ruși la retragerea loru din principate. Această șalupă s'au înapoiatu acumulerii, reparată și cu multe înzestrări ce n'au fostu avutu mai înainte. Astăzi au sositu și unu ofițeru de la Galați cu zece soldați moldoveni echipajul șalupei. Ei au venitu pe o barcă străină, fiindu că, dupre însuși zicerea loru, bărcile loru, cu cei mai mulți soldați și sub-ofițeri vechi, se aflau duși pe Prutu la Oancea spre a măcina păpușoiu, în interesul Dlui Steriadi, care este angajați. Lucru care mi s'au asiguratu că se face antreprenorul hranei garnisoanei din șteșie, dar care, auzinduse aice, au făcutu unu foarte reu efectu. Mi se asigură, că astăzi dlui colonelul Steriadi s'ar fi esprimatu că ofițerul Barberi și iuncherul Ciucă,carii au fostu întovărășitu în 1854 șalupa canonieră la Ismailu -n'aru fi să fie primiți în Moldova. Dlui Steriadi uită însă două lucruri, că în anii 1853 și 1854 nu numai D. D. Barberi, care este și străinu, au văditu simpatii rusești, și că sântu și alții carii au făcutu multu mai multu, și al doile, că fără D. Barberi, D. colonelul nici în barcă nu s'ar pute sui, și mai alesu astăzi căndu D. D. Barberi și Ciucă au profitatu de totu timpul petrecerii loru în Ismailu spre a se forma la școala (ucenia) marinei. Rușii, celu puținu fățișu, se arată cu mare simpatie cătră Romăni, și aru ave chiar bucurie de a le înapoi această parte de pămăntu. (1) Comisia hotarului se află de o bucată de vreme la Achermann (Cetatea Albă), și se zice că comisarii în curăndu au a merge și la Odesa. Pănă și Rușii laudă spiritul și activitatea lui Muhlis Pașa (Beizade Grigori Sturza) care este sufletul comisiei, și apără cu energie interesele Moldaviei la tragerea hotarului. Domnul meu! Nepărtinitoriul din zi în zi se face mai îndrăznețit și mai aprigu la luptă. Polemica cleștată cu alții începe a degenera foarte în cuvinte vulture și în espresii triviale. Putere neavăndu a lupta în asemine chipu cu DD. din Nepărtinitoriu, găsescu mai cu cale a încheie șirul acestoru scrisori, pe care în numărul 3 foi le titluește ”ca scrise din provinție” Fiindu că totu în acestu număru, și chiar îndată după această norocită espresie mai zice ”apoi niște stihuri a D. Prezidentului de Focșani Dăscălescu fostul Sami și la Isprăvnicia de Iași prin care defaimă pe cei cu posturile,' amu găsitu de a mea datorie, acumu căndu încheiu șirul acestoru scrisori, a trage pe redactorul acestei foi la judecată înaintea publicului pe următoarele temeiuri: 1. Că Clui nu are nici o delicateță, căci în vreme ce eu totdeauna amu scrisu despre principii și despre generalități, pe Clui îl vădu că se abate la personalități. 2. Că Dlui este lipsitu de dreapta cugetare, precumu și de cea mai mică cătime de înțelegre, de vreme ce în poesia mea: ”Muzu e vreme... Dlui au găsitu o defaimare pentru cei cu posturile, în vreme ce totu publicul se poate încredința că nui u'nu cuvăntu macar despre aceasta. 3. Că după ce pana ce redigează pe Nepărtinitoriu este incapabilă, apoi se și abate sonalități de vreme ce, căndu citează nume proprii, nu știe păzi nici cele mai simple legi de convenință și de delicateță. Iicăndu aceste de mai sus, nu doară că amu luatu în serioasă considerație pe Democritul redactoru al acestui Jurnal. Nu eu știu bine cine'i instigatoriel, eu știu vine cine'l inspirează, precumu cunoscu forte bine a cui este veninul ce curge în coloanele Nepărtinitoriului. Cu toate aceste, cu totu către D. redactoru mă adresezu, și'i zicu. De vreme ce ai datu afară unu articolu neiscălitu, Dta trebuie să'i suferi consecuințele, și deci Dle ați voiu spune: că ești lipsitu de orice delicateță, de vreme ce te cerci a difaima persone ce n'au nici o vină către Dta; că ești lipsitu de facultatea chiar copilărească de a înțălege, de vreme ce ai găsitu în poesia mea lucruri ce nici odată n'au fostu, că ești saracu de or-ce cunoștință de a trăi în lume, de vreme ce pe antagoniștiilemu ei îndrăsneala ca să'i numești curatu pe nume. Apoi încă tu privește ponegrirea ce vrei să'mi faci, zicăndu că amu fostu, și chiar astăzi sântu la per în slujbă, ați voiu spune totule, că aceasta este foarte adevăratu, însă că nu posturile degradează pe omu, ci chipul de a le ocupa, și totu odată că cunoscu persoane care au ocupatu multu mai multe posturi de cătu mine. ȘiSfărșescu însă Domnul meu remăie cu Domnul Neportinitoriul și ai sei; ei s'au ținutu de programa loru, eu însă care sântu în slujbă, și prin urmare sântu omu fără caracteru, eu care sântu după părerea floru sale omu a ocărmuirei, și prin urmare nu potu avea voință și nici iniciativă, sfărșescu această de pe urmă scrisorea mea cu o mică lecție. Orcătu fie umbra copaciului de plăcută și de recoritare, nu'mi mai place căndu sântu legatu de dănsul. Ați înțălesu Domniloru? Iuli 9. 1856. D. Dăscălescu. înacestei v SCRISORI ÎN ȚEARĂ. N. I. Parisu 5 Iuli 1856. Se zicu multe lucruri bune; se zice că chiar domnii și împărații au cășunatu pe noi să ne împle de bunătăți, că chiar țarul și regele Prusiei ne sântu cei mai buni amici. Ori, dar scepticismul meu politicu nu mă lasă să prădu încă așa aproape eșirea purgatoriului. Ce vădu mai limpede este unu bunu peticu din Besarabiea redobănditu, o bancă națională, și o lege să bucuru de toate acestea ca Romănu, iar de cea din urmă, și de tiparu într'o parte a Romăniei, ca meseriașu. Căci e crudă viața în răstămpuriu merge în întunerecu, a nu ști ce te așteaptă, a nu ști ce și anarhia, ori de unde voru veni, se pare bine și ce se pare reu celoru la putere, ce poți zice și ce nu poți zice, a trăi gratisu și fără ospățu dinainte, subt sabia lui Damocles, a fi fatalistu fără voe, și a zice la totu pasul: Cumu oru fi instrucțiile de astăzi? sau, mila Măriei Sale, este mai crudu de cătu a trăi subt legile cele mai aspre. Aveți carghe domniloru Moldoveni, siliți, căci nu Împodobiți paginile istoriei dumnevoastră cu iniciative onoraputemu respunde de ziua de măine, bile și folositoare, desrobiți vă pămăntul cotropitu de călugări, liberați țiganii, fondați școli, porniți tineri cu grămada în Parisu, faceți vă legi de tiparu, bance naționale, sprijiniți drepturile Patriei de față,ce vă pasă! Grație Înălțimei Sale Prințului G. A. Ghica H. dumnevoastră priimiți, în jurul unui banchetu, cele ce noi muntenii n'amu pututu dobăndi, rozăndune carnea prin temnițe și eșile. Ați găsitu pe Negul, de Domnul să găsiți și pe Mihai în principele dumnevoastră! e că tare nearu plăce dragă domnule să himu cu toții la olaltă!", Șapoi fie acestu nou Mihai din București sau din leși, puținu m'ași găndi la acasta. Toată gălceava a fostu, docamdată pentru dumnevoastră: De ce miliarde de lei și o sută de mii aliați s'au prăpăditu ca să vă scoață leagănul străbuniloru de subt labele ursului. Călcați acumu liberu pe pămăntul ce n'ați văzutu de patruzeci de ani? Treceți, retreceți Prutul, căndu, vă place, fără pasportu? Vă îmbrățișați frații, mai uitați, fără teamă? vă mai cunoscuți? Mai puteți vorbi cu dănșii romănește? Doue generații subt Muscali nu iau degeneratu încă? Bine o fi viindu bardului d-tră să se plimbe fără teamă pe țermurile unde Iason stătu ca să'și vază mai bine pe Medeea, și să adune acumu liniștitu latele remase din lăna de auru. To fi plăcăndu să calce locurile unde desbarcară Dioscurii și'și luară numele de Ziorilă și Murgilă, de unde Hercule, Făt-frumosu, porni să ia merele de auru din grădina aceloru trei fete de împăratu păzite de balauru, și să prindă capra sau cerborea cu piciorele de aramă și cu coarnele de auru. Bine va fi viindu să ste pe petrile Ahilei, să se scalde în apa în care Tetis își afundă copilul divinu, și de unde ăl învită să se puie în