Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-01-28 / nr. 9
PDPmmși GR. Asenti Ingnaia esl in folio magtia, ioia si slmblta. Deressele teleggafise se imragtargin bptetine stgaogdinate. Abonamenși se fase inlassi la tote lingăgiite-in inpinghi la somisioneghi. In Vnepgess Ia Cbgagni Ioanidi. Noimăbntii 28. Pemeoușii 56. fghetipi Lagnatsi inire punpani este Iganso 3 galieni, si reșii fani 30 lei. Candal de vissini tiage se rlatesse pnp lep. Santoga gedastiei si a esreditiei este la Tiroggalia Ini Adoif Vegmann stgada Raspgaghi N' 36. p ndți RIPITI, CIPRAHI SI COPPNCII spi ghedastia Ini M. Covașiseant. Sorgesromdintia ragtieșiaga a utelei Dpnătgei. București, 14 Ianuari 1856. „Cea mai puternică dovadă că aceeași inimă bate „în ambele Principate, precumu același sănge curge „și în vinele Moldoveniloru și în vinele Munteniloru, că aceeași sortă așteaptă și pre o țeară „și pre alta, este aspirațiea loru de a se face „unu trupu, unu statu” zice Redactorul Stelei, dîndu dovezi sigure, care constatează ființa lucrului și în princinu și în practică. Zicu în practică, și aceasta se vede netăgăduitu în timpul presentu mai cu osibire, căndu Muntenii cu Moldovenii lucrează conformu pentru reformele sociale, așteptăndu înființarea acelora politice spre consolidare, reforme pe care cineva le cunoaște mai cu seamă și le privește cu atăta mulțemire dîndu se găsește în mijlocul Romăniloru. Eu nu văzu sămu de doi ani de zile aproape Bucureștii. Era atuncea pe timpul acela de tristă memorie, pe căndu toate cele spre bine stau în apaas'mi a remasu în sufletu nici pășterge, în așa scurtu timpu! și cumu se regenerară toate ție, și impresia că acumu nu s'a pututu Chită prefacere ca printr'unu farmecu! Amu fostu văzutu scoalele, în care petrecusămu cănva timpu din lumea mea, prefăcute în așezări de bolnavi și gemete de suferințe materiale, acolo unde se desvoia inteligința fiiloru poporului Romănu. Amu fostu păzutu resorurile mașinei care punea în mișcare trebile țetei, apăsate de unu degetu puternicu, dîndu mașinei acestiea o impuseie cotropitore și îndrăsneață. În sfărșitu lote aduse în estremitate! În acelu timpu de calamitate, Romăniloru îndeobștie nu le remăsăse altă mingtere de cătu speranța în viitoru. Speranță sacră, pe care nimicu n'a fostu în stare să o desființeze, căci Romănii au avutu în partea loru caltea cea dreaptă, care nu se atacă nici odată nepedepsitu. Se înființă negreșitu speranța, și cu dănsa s'a redicatu de pe inima Romăniloru neîncrederea care își muncia: lanțurile care le ținea mănele și piciorele în tortură s'au sfărămatu; și vălul ce acoperisă lușei fața loru, se redică de o mănă făcătore de bine, sprijinită de Provedință și de decretele ei cele vecinice. Romănul astăzi e mîndru, simțindu că'i este iertatu să priviască lumina fără sfieală, și dăndu liberă întindere facultățiloru cu care natura 'sa înzăstratu, se silește cu o putere și o voință nestrămutată să'și însușească totu ce este trebuinciosu și folositoru Patriei lui Vede cineva acumu, de exemplu, junii Romăniei reîntrați în vieața cea adevărată de cetățeni, pătrunși de datoriile loru și lucrăndu cu stăruință și mulțămire să desăvărșiască cursul claselor, pentru că ei au în perspectivă o dreaptă repartiție de datorii dar și de drituri. Patriea negreșita se va servi de mijloacele cele adevărate la trebuințele ei, și ignoranța, ținută de o politică nedreaptă în supremație, prin greutatea auzului sau prin intrigă și prostituiri se va reașeza în condițiea ei cea naturală. Atuncea numai prosperitatea va putea merge statornicu, căci interesele naționale și sociale vor fi sprijinite de oameni de conștiință, luminată și de cunoștințele căpătate prin studiu. Pentru acestu sfărșitu și pentru a lucra conforu cu cererile timpului și a împrejurăriloru, Romănii de dincoace de Milcovu, precîtu amu ocasie să'i cunoscu cu șederea mea între dînșii, lucrează cu sirguință și se pregătescu cu întocmiri de totu felul. Programe noue de școli se înființează. În institutul militaru se formiază cadeți în numeru însemnatu, juni carii au să steie în fruntea liniiloru și carii voru deveni bărbați cu cunoștințe militare și principii însușite prin studii regulate. Ei voru ști negreșitu cumu să întrebuințeze brațul loru; și puterea loru va fi înaită, puterea de artă, puterea de convicție în drepturile Patriei loru. Teatrul naționalu, prin întrupirea trupeloru a pusu capătu partiziloru, adunăndu publicul totu spectatoru scenei pe care joacă odată cu D. Caragiali, și D. Milo, pănă căndu cei de dincolo de Milcovu voru reclama pe acesta din urmă, care astăzi este desertatu și lipsitu de mulțumirea de a îndeplini datoriea de cetățeanu al Moldaviei, Opera Italiană, Vodevilul și Dramele Francese, precum și celelalte petreceri publice, frecantate cu plăcere, dovedescu că Romănii iubescu a se vedea între dînșii și a se împărtăși de acele plăceri a inteliginții, neapăratu trebuitoare în vieața unei nații menită pentru propășire. Ceia ce se constatiază mai cu osăbire, și prin întocmirea clubului care făgăduește multu societății. Într'adevăru clubul din București merită atenție mai deosebită. Întocmitu la începutu ca unu puntu de adunare pentru ca cei abonați să die scutiți de a se pune în contactu cu oameni de reputație echivocă și vieață neregulată, mai în urmă cerură mulți să fie admiși; și pentru ca să nu se întîmple eroare în ceia ce se stabilisă, se întocmi unu comitetu de doisprezece membrii cu Presidentul și Vice-Presidentul loru, cărora li s'a datu de societate prerogativa de a vota pe celu ce trebue să fie propusu de trei din cei ce compunu adunarea. Odată admisu în felul acesta cu majoritate, elu are liberă întrare în clubu, unde petrece timpul cu cetirea deosebiteloru jurnale, între care amu văzutu figurăndu acumu și Stepa Dunării propusă de D. Poenară, directorul școaleloru în trecutu. în urmă începu între vorbirile și discuțiile prin care se comunică ideile, și timpul trece pe nesimțitu făcăndu relațiile dintre Romăni mai ușoare și mai statornice. Simte cineva o mulțumire deosebită să vază alăturea cu părul înălbitu de esperianță, junimea ce se pregătește pentru o epocă și o carieră nouă, alăturea cu somitățile din Romăniea și consulii puteriloru străine se vede șăzăndu junele modestu a căruia blazonu sîntu patru lustrii poate de osteneli și sirguințe ca să'și cultiveze inteligința, meritul adevăratu al unui cetățeanu. Romănii de aici mai au încă și o adunare de literați, compusă din douăzeci de bărbați, unde fiecare e ținutu să supuie deliberației și criticei cîte ceva din lucrările lui. Negreșitu adunarea aceasta va redigia fără întîrziere și unu jurnalu, mai alesu că Romănii sîntu lipsiți cu totul acumu de jurnale. Pictori, artiști, doctori de legi și de filosofie nu le lipsescu Romăniloru, și străinismul care ocupa limea cea dintăi a lăsatu locul Romăniloru carii, scoborînduse de pe catedre, mergu să îndeplinească datoriile loru și în alte funcții publice ce li s'a încredințatu. Poeții cîntă Romăniea și facu apelu la vieața nouă, propagăndu unirea Romăniloru și stabilirea în drepturile loru cele naturale. Unirea Principateloru într'adevăru este dorința scumpă a fiecăruia Romănu, și toți respundu cu mulțemire la apelul ce li se face de frații de dincolo de Milcovu. Să sperămu dar în realizarea acestei dorinți frumoase și lucrîndu conformu cu frații noștrii de aici să ne pregătimu pentru trebuințe, căci ceia ce dorește mulțimea întreagă a unui populu de mai multe milioane, curîndu sau mai tîrziu trebue să se îndepliniască. Transilvaniea. St. Sicleanu. Prumul de fer prin Timișoară și Brașov la Brăilă. Subt aceasta rubrică înpărtășesc mai toate gazetele următoriul articol: Un semn al duhului trezit mai copt de întreprinderi, al periodlului de trecere la plina de splendoare desfășurare a industriei și a esploatației tuturor puterilor țerei a fost în toate țările clădirea drumurilor de fer. Ea este cea mai grabnică legătuință a locurilor între sine, și înmulțirea mijloacelor de comunicație a pus la popoarele cele mai fircumepece temeiul la toată activitatea industrială mai mare. Anglia mulțămește negoțul cel încungiurător de lume nu puțin mrejei dese a drumurilor ferecate, ea lapădă ca și Belgius ferul său, cărbunii săi, tortul său în toate piațele de consumție și în toate porturile, unde trebuința le caută. Germania și Franția se întrec cu succes a urmări pe Anglia, firele șinelor de fer sănt și pănă acuma la Rin așa cruciș și curmeziș așezate, în căt băile de cărbuni și ustrinele de fer d abia mai sănt despărțite prin vreo îndepărtare, și tot feliul de întreprindere industrială în floare pe la marginile drumurilor de fer și pășește înainte.