Steaoa Dunărei, 1856 (Anul 2, nr. 1-68)
1856-07-31 / nr. 52
in utărva Demnapei o le nei oghire versemina, Magia, Lola si Sambăta. Deressele telegrafise se imragtarghin Valetine Indendinate. Abonagmenici b se fase în Lausi la luie Mugaghite, in maningi Ia somibionegi. In Vnsngesci Ia Șgapni Doanidi. - Rretini Dnsmeciși re pan pnn epnte ve pgei gopbeni, si reșii Mșni 30 lei, rosta fansp. - Vandoi de imbsiinitate se batesse vin len, - Administratia bi esreditia sunt în - - vin. - - r - „ dosni Aspdemiei in spitele gerab. Riofesoguini Sivmapti - Esigne sombrisate anonginin na be riguimeson, Segandap pitoghini pumele sesta geombinea sfinic numai Credasnei. AGASSI, MACTI 31 IVI 1836. ANUI P. n ------------- --- --- --- - - - -- ----- - - Z” - 3 PRPINCIPATELE. IAȘII: 311ULIR. Afinitatea împrejurăriloru din lăuntru de fora politică este așa între Moldova și Valahia este așa mare, și pusetăra de identici, îngătu sartea loru au fostu este, și va fi de a pururea strinsu legată. Capii îmbeloru țeri au pututu de multe ori să urmărească ținte deosebite, să aibă o politică diferită; la urma urmei înse țerile se reaflau iarăși într'o stare deopotrivă. Cele din urmă trei epoce sântu dovezi necontestabile: la 1821, amăndoue țerile redobăndiră Domni păminteni; la 1830 amăndoue avură regulamente organice; la 1848 amăndoue au fostu puse sub regimele tratatului de Balta-limanu; în minutul de față amăndurora li se dădură Caimacami; și amăndoue au să fie reorganisate, șci; și cu toate acum că în cestea nimene nu va pute zice deosebitele acestea epoce țerile au urmatu aceași direcții sau impulsii. Amea mișcarea din Moldova și purtarea Principelui Mihai Sturza au fostu cu totul deosebită de acea din Valahiea și de purtarea principelui Bibescu, cu toate acestea și soarta principiloru și a țeriloru au fostu totu aceeași; la întrarea trupeloru rusești Domnul Ghica ținea o politică cu totul deosebită de acea a Domnului Știrbeiu, dar aceasta n'au împedecatu ca amăndoi să fie siliți a părăsi scaunele, amăndoi să se întoarcă și amăndoi să se ducă iarăși cu totul, fără ca întru cătu de puținu st'și fi schimbatu sau unul eau altul politica sa. Politica Principelui Știrbeiu au contribuitu multu la reîntoarcerea principelui Ghica, și totu politica sa au fostu causa principală de în urmă au trebuitu să se ducă apănci. Aceasta vine de acolo că în lumea diplomatică nu'i vorba de Moldova, sau de Valahia, ci de prin statele pe la Dunărel; și așa, căndu tendințile sau evenemintele iscate întru o țeară, căndu acele din ceealaltă, servescu de motivu diplomației din afară spre a'și da hotăririle sale, în privirea sortei amănduroru țeriloru. Cine nu vede binele ce s'ar naște, dacă capii îmbeleru țeri aru veni la o înțelegere și să urmeze unei singure și aceși g tendințe? Dar, ca prin o fatalite, mai totudeauna s'au întămplatu din contra. Principele Alecsandru D. Ghica, Caimacamul de acumu, cu principele Mihai Sturza și cu foștii antagoniști și antipozi în politică, nu mai puținu decătu principele Grigori Ghica cu principele Știrbeiu. Pentru minutul de față nu știmu ce întorjură voru lua lucrurile dincolo de Milcovu, caracterul și simțimintele M. S. caimacamului Alecsandru Ghica sântu cunoscute romăniloru și ei cu dreptu cuvăntu âși razimă speranțele asupra loru; de Principele Caimacamu, pentru noi, înse, toate căte se petrecu la frații noștri dincolo de Milcovu nu sântu de o mai mică însemnătate de cătu căndu s'ar petrece dar la noi însuși. În N. 50 al Seulei noi amu datu cetitoriloru noștri, după jurnalele de București, actele așezărei căimăcămiei și ceremoniea urmată, iată acumu și luări aminte, care caracterisează în cătu-va pusetura noului guvernămăntu în Valahiea. După cumu voru fi văzutu cetitorii noștri, cuvintele rostite au fostu urmate de strigări entusiastice: să trăiască Principele Alecsandru Ghica și aceleași simpatii i se manifestară de întreaga populație. Firmanele de numirea ambelorii șefi ai administrației provisorie a țeriloru sântu din aceeași dată și purcese din aceeaș autoritate, între ambele acte nu este nici o deosebire, precumu n'au fostu nici în motivele care le au dictatu. Ambele guverne vremelnice sântu eșite din același principiu, adecă: reorganisarea pe noue temelii a regimelui privilegiatu și naționalu al principateloru, stipulată formalu prin art. 23 al tratatului de Parisu. Principele Caimacamu de Valahia au fostu cu totu dientul aplaudatu pentru chipul cu care s'au rostitu în cuvăntul seu. Elu se simți măgulitu” că M. Sale, Sultanului'iau plăcutu a'l chiema în capul administrației întru o epocă căndu instituțiile țerei, consacrate prin glorioșii antecesori ai Sultanului, au să fie reluczate și resfășurlate. Sântu aproape de patru luni de căndu în sinul congresului de Parisu s'au hotăritu, că Înalta Poartă va prea lua măsurile neapărate și de cuviință spre a împlini scopurile Puteriloru în privirea principateloru, combinăndu, dupre cumu zice anume protocolul seanței din 8 April, libera rostire a dorințiloru Divanuriloru cu menținerea bunei rănduele și a respectului stărei legale. Astfelu, instalarea noului guvernămăntu în ambele principate, sau zicăndu mai bine, dupre epistola marelui Veziru adresată eiprincepelui de Moldavia, așezarea administrației într'unu chipu provizoriu, s'au făcutu numai în vedere de a împlini cugeîa reviziei legiloru și al statuteloru principateloru. Deci prefacerile făcughe aice nu potu ave altu caracteru în orghii postri. Turcia au fostu cerugu și au dobănditu la conferințile de Constantinopole (din 11 Fevruariu 1856) că regulamentele din 1831 să nu mai vie legea fundamentală a princiipateloru, în congresul de Parisu Turcia au fostu nevoită a ceda în punsul acesta. Nouă ne am părea, poate, reu despre aceasta, dar, fiindu că acumu, în locul simplei desființări a regulamenteloru organice, aveau facultatea de tele congresului de Parisu, subsetul a ne rosti dorințele noastre în obiectul reviziei acestoru regulamente, în urma principiului adoptatu de congresul de Parisu, noi felicitămu țeara despre noua pusetură, descăunată atătu de bine în favoarea autonomiei principateloru. Și sântemu pre mulțumiți de a vede pe Turcia recomendăndu noiloru șefi ai administrației, de a se povățui prin principiile statuteloru acumu înființă, pănă în minutul căndu reviziea loru va fi măntuită. Este prin neputință de a afla în ambele firmane cea mai mică deosebire în ceea ce privește înțelesul loru. Diferitele întorseturi ale tălmăcirei francese vinu numai, precătu se pare, de la mai multa sau mai puțina greutate ce s'au întimpinatu la Iași și la București de a traduce stilul cancelariei împărătești de Constantinopoli. De amu voi să mai facemu o alăturare, în ceea ce privește persoanele puse în capul vremelnicei administrații întru o țeară și în ceealaltă, amu aveaumai a pune în vedere pasagere acele, din cuvintele rostite de principele caimacamu de Valahia și E. S. D. Caimacamu de Moldova, în care vorbescu despre chipul cumu cugetă a'și împlini noaele datori nu mele, zice E. S. Caimacamul de Moldova, e”Gravitatea sarcinei dă unu caracteru de sănțenie doat prințeloru ce'mi sântu împuse. Îmi voiu pune toate puterile de a le împlini prin religioasa observare a legiloru, care este baza ordinului și a prosperităței sociale” -„Sarcina mea astăzi, zice principele Caimacamu de Valahia, este mare, o simtu, dar sperezu că, cu terei, voiu pute duce sarcina;voiu întrebuința ajutoriul simpaticu al locuitoriloru tóte mijloacele ca locuitorii Valahiei, fericiți pentru statornicirea dreptățiloru și a binelui loru, să bine-cuvinteze neîncetatu înaltu numele M. Sale Împăratului. Totu odată principele Caimacamu al Valahiei, arătăndu recunoștința sa gloriosului nostru Suzeranu, au mărturisitu vrea recunoștință a Munteniloru cătră auguștii aliați a M. S. Sultanului. În adevăru, acesta este adăncit înrădăcinatul simțimăntu în inima tuturoru Romăniloru, carii de pe acumu sântu plini de recunoștință cătră Europa pentru bineașteaptă după așa de facerile care le multe și așa de crude încercări. Ceremonia cetirei firmanului, și celelalte, s'au petrecutu ca și la poi, afară numai că, dupre cumu spunu jurnalele de București, nici unul din generalii armatei împărătești de ocupare n'au asistatu la acea solemnitate. Mai deunăzi doriamu a auzi unu cuvăntu cu putere respicătoru legăturiloru pă cei de Parisu atingătore de noi; astăzi, măne, o da CĂTEVA