Ţara Noastră, februarie 1933 (Anul 11, nr. 239-254)

1933-02-08 / nr. 239

B Inutilitatea acordului cu Geneva Minit sgomot pentru akbám așa a fost. Acordul cu Geneva se do­vedește astăzi o afacere complet inutillă și dăunătoare intereselor tării pe cari, contrar tuturor aș­­teptărilor le deserve șe în mod scandalos. Du^ä ^ce^j fost trâm­bițat cu revoltatwR.re, am­ploa­re de publicitate: după­­ ce toate spe­­rafațele României fuseseră ridicol spânzurate de firul telefonic cu Geneva, d­upă ce amuzantul nos­tru ministru pe roate, de la indus­trie, acaparase drumurile între­­ București, Geneva și Paris, astăzi toate aceste anevoioase și consti­­­sitoare tratative, concretiza­te în acordul de care e vorba, se dove­desc zbuciumări zadarnice, mă­­­su­ri grăbie și nepotrivite, cari vor desminți toate așteptările* ■ Atitudinea această nu e porni­tă dintr’un exclusiv spirit de opo­ziție cu orice preț, dimpotrivă, o­­bectivitatea cu care am examinat toate actele guvernului, cum și ab­sența oricărei­­ violente, nejustifi­­cate In critici­le noastre juste, con­­stcufcue o dovadă a perfectei noas­tre onestități. Chiar fată de tra­tativele pentru începerea acordu­lui cu Geneva n’am luat poziție netă atâta vreme cât lucrurile e­­rau­­ în curs. Astăzi însă să ne fie permis ca spunem că guvernul a semnat un act prin care întreaga situație materială a țării e îndru­mată într’o direcțiune falsă, în de­zacord cu realitățile și încadrată într'un primejdios sistem de so­­luțiuni. Iartă panstrupe. In­ raportul înaintat consilituliui­ de comitetul financiar al Socie­tății Națiunilor se arată limpede spiritul în care a fost concepută colaborarea­­,Genevei la refacerea României. Experțiii n’au știut să privească latura exclusiv finan­ciară a problemei, dând curs unor măsuri extrem de unilaterale. Se vorbește, au o permanentă de ob­sesie,­­de refacerea ftoem­­icilor ță­rii, de reorganizarea sistemului de percepere a impozitelor, de e­­chilibrarea bugetului prin noul și dureroase am­pu­tafi­ imi la capi­tolele existente, se insistă asupra unei reforme administrative; în­­tr’un cuvânt, toate aspectele ma­ladiei de care suferă România sunt evaziene cu o surprinză­toare competentă, dar numai ar­tat. Nici un cuvânt de situația e­­conomică, nici un plan de punere în valoare a bogățiilor țării. Co­m­itetul financiar — spune rapor­tul — este de părere că sforțarea de întreprins treime să aibă în vedere mai ales administrația fi­nanciară“­ Și mai departe adau­gă: „In vreme ce a fost posibil sa se tragă liniile principale și să se stabilească punctele planului de avioare privitor la reorganizarea financiară a Statului, planul de restaurare economică n'a putut fi examinat în mod aprofundat și nici stabilit“. Așa­dar nici un cuvânt de re­facere economică a țării, nici un plan, cât de șubred, nici o grije, nimic, nimic, nimic. Toată ches­tiunea se învârtește în chin vi­­țios în jurul administrației finan­ciare. Experții uită, sau afectează nu­mai, că situațiia financiară este reflexul stărilor economice, de care depinde exclusiv. Banul re­prezintă o bogăție acumulată, nu este el în p sus o bogăție, el n’are valoare decât atâta vreme cât este expres­iunea unei valori reale. In acelaș raport stă situația finanț*­ciară fată de cea economică. Experții au ținut seamă­­ de ace­st lucru și planurile lor se preocupă de partea cea mai puțin importantă a problemei. Noi am accentuat de la început acest lucru pentru că ne-am dat seama că o re­facere a țării, concepută pe mă­suri de laborator, abetraete și fără o legătură cu realitatea eco­nomică este o inițiativă deplasată și primejdioasă. Din păcate, așa s’a întâmplat. Acordul cu Geneva nuo conține nici o linie care să vorbească de punerea în valoare a bogățiilor țării, sau de desco­perirea unor noui surse de veni­turi. Totul se mărgine­șe la re­comandații de a reduce, de a tăia din buget atâta cât să se reali­zeze un echilibru. Oricine își dă seama însă că o asemenea soco­­teală este cu desăvârșire greșită. Bugetul nostru va continua să deia deficite, din ce în ce mai în­grijorătoare, cu toate rețetele re­comandate d­e exiparți. Este neb voe nu de reduceri noui, pe cari le-am făcut și noi, ci de un plan primn care țara să fie refăcută e­­conomicește, partea financiară a­­justându-se după ea. Acordul cu Geneva nu rezolvă problema. D. Iuliu Maniu-globß­ trotteurul Avem pe masa, de scris un exem­plar, din 5 Februarie, al ziarului budapestan: „Pesti Napló". Publicația este foarte răspândită in Ungaria și or­ice știre, cât de mică, apărută în coloanele sale, se prezintă sub inventar de seriozitate. Reportajul, îndeosebi, aduce multă garanție de sigure investigații, exe­cutate direct la fața locului. Ceea ce ne-a atras deosebita atenție în numărul de față al lui „Pesti Na­pló", a fost o ciudată (dar precisăl) notă, apărută sub titlul următor, în­tocmai: „Maniu Becsbel Monte-Car­­loba ui ar zon­" (,,Maniu a plecat de la Viena la Monte-Carlo“) . Urmează apoi acest­e enigmatice rânduri: „Maniu și tovărășia lui Leucuția a doctorului b­acaveanu și a doamne­­lor Gabor și Szilagyi, a părăsit Viena ,,plecând spre Monte-Carlo". Stop. Nici un rând­ mai mult. Se ridică însă obiecțiile și pică destul de serioase. D. Iuliu Maniu, când pleacă in ștră­inătate nu se duce acolo în calitate, de simplu cetățean român, care se poate preia la orice tumbă, la orice atitudine. D-sa a fost de foarte curând pre­ședinte al unui consiliu de miniștri în Țara Românească. Are, deci, anu­mite și certe obligații de a se com­porta în așa fel încât să nu provoa­ce svonuri și comentarii, cari ar pu­tea fi dăunătoare prestigiului țării peste frontiere Punem, atunci, întrebarea: ce rost­au persoanele din anturajul d-lui Iuliu Maniu, pe cari d.sa le poartă prin străinătăți ca pe o trenă demon­strativă? In definitiv, pot fi persoane foarte de treabă Dar străinătatea nu judecă situa­țiile astfel Ea știe că d. Iuliu Maniu a dus o lupta terifiantă (nu-i așa?) împotriva unei așa-zise camarile și conclude cu degetul la frunte: „Aha, ați văzut? Iuliu Maniu cere și el camarila sa. Uite duce cu el pe narii bărbați de stat Leucuția și Ra­­colt­eanu și pe distinsele dame de com­panie Gabor și Szilagy." Astfel judecă străinătate. Firește, de râs se face nu d. Iu­liu Maniu, ci România. Votărp, una din două, sau fostul președinte de cabinet națio­nal-țără­­nist a prins, gust de camarilă sau l-a luat, acum, la bătrânețe un dor de crailâc și însușiri de pașe, pe cari — să mărturisim — nu i le bănuiam. Dar la călătorie costă parale­l perspectivă de Monte-Carlo, cu un sta­re de ruletă, cu atât mai mult. Fără indiscreție: de unde are d. Maniu st­mele necesare pentru aces­te drumuri de vis și de exuberație? Sau ouat găinile dela Bădăcini, ca niciodată, ouă de aur! Sau tot bie­tul Romulus Boilă­ nepotul a fost mai de treabă și a avut grije să pună la o parte ceva și pentru unchiu ? In clipa aceasta îl vedem pe d. Iu­liu Maniu la Monte-Carlo, la Cazino. Parcă zărim și două doamne. I­ gâdilă pe distinsul ex-ministru la tălpi, D. Iuliu Maniu zâmbește. Străinătatea râde: „Quo vadis, Iulius?" Eugen Jerpeleanu ANUL­ xI No. 239 MIERCURI 8 FEBRUARI­E 1933 Fondator: OCTAVIAN GOGA Redacția si Administrația­­ București. Strada Câmpineanu No. 4 TELEPUR Nr. 359—73­­ Á Abonamentul: 750 lei pe an, pentru preoți și învățători 500 lei CEVERNARE IN AER Nu se poate tăgădui, că gu­vernul d-lui Ales. Vaida, co­vârșit de povara propriilor sale îndatoriri,se zbate astăzi in luptă cu maniWeutăți. Ar fi spre norocul țării, dacă ar izbuti să le învingă, ducând la bu­w sifârșit sarcina pe care și a luat-u Ne-am­’bucura noi, cei dintâlnitaia liniștea s’ar sta­tornici din nou printre cetățe­nii necăjiți ai României și dacă, de deasupra tuturor ad­versităților politice, s’ar putea găsi mijloacele cele mai potri­vite pentru ridicarea noastre economică. Năzuința către bi­ne nu ne orbește, însă, până intr’atât, încât să nu vedem realitatea tristă a faptelor. Cu ce însușiri se înfățișează actualii deținători ai puterii, pentru a duce până la capăt misiunea lor? Pe ce forțe ma­teriale se bizuesc? Ce autori­tate morală au dreptul să in­­voace? Pe ce sprijin se rea­­zimă? Ce perspective de iz­bânda au? Iată o serie de întrebări tul­burătoare, cărora nimeni n’ar­e în stare să le dea un răs­puns mulțumitor. Să exami­năm puțin lucrurile la lumi­na rece a constatărilor obiec­tive Vom vedea ce fel de câr­muire avem. Guvernul d-lui Alex. Vaida ar trebui în mod firesc să se sprijinească, în primul rând, pe forța politică pe care, de bine, de rău, o reprezintă par­tidul național-țărănist. Se poa­te vorbi, însă, despre așa ceva? Nicidecum. Priviți majorită­țile parlamentare, răvășite de tendințe contrarii, frământate de indoei și pline de ezitari în rândurile cărora au m­ai există unitate de vederi decât pe­ o singură temă, aceea a ră­mânerii mai departe la pute­re.. Amintiți-vă ce s’a întâm­plat deunăzi, când guvernul d-lui Alex. Vaida, simțind cum îi scapă din mâini frânele au­torității, a cerut la Cameră in­stituirea stării de asediu. Cei mai mulți dintre susținătorii lui firești s’au ridicat cu hotă­­rîre împotrivă. Au combătut măsurile excepționale în nu­mele doctrinei partidului, au strigat că se trădează concep­ția democrației național-țără­niste, și­ au declarat, fără să se gândească la consecințe, că vor vota contra legii, pe care președintele de consiliu și ministrul de interne o cereau despera­!, ca să restabilească ordinea în țară. A fost nevoie de amenințarea precisă: „Dacă vă împotriviți, opoziția v’a­­șteaptă!“ pen^ca rebelii să se potoleasca,cheiând la iu­țeală, lângă [UNK]­w. de la bulet, un compromisHon­tabil intre ideologia de »i­jif și privile­giile bugetare­­,ot cam de stânga și el). Ei bine, câtă vreme se va putea continua o asemenea si­tuație? Cum adică? Se găse­­ște cineva care să creadă, că un guvern, oricare ar fi el, are sorți de viață lungă și se sim­te capabil să stăpânească o e­­pocă de serioase primejdii (pe cari el însuși le mărturisește), fără să aibă, cu partidul poli­tic din care s’a desprins, o al­tă legătură decât meschinul interes comun de a nu părăsi avantajele materiale ale pute­rii? Ce colaborare rodnică pen­tru țară a răsărit vreodată dintr’o asemenea tovărășie de apetituri? Toată lumea știe astăzi că șeful taberei național-țărani­­ste, absenteistul d. Iuliu Ma­­niu preconizase retragerea în opoziție, imediat după demisia sa din fruntea guvernului. A cedat, oferind cu un surâs de fiere binecuvântarea sa de prieten fratelui Alexandru, numai fiindcă a înțeles, că partidul nu vrea încă să pă­răsească puterea. Totuș, sau tocmai de aceea, fericitul exi­lat de pe Coasta de Azur a plecat lăsând acasă un plan organizat pentru subminarea prestigiului ministerial al ne­­norocosului său succesor in momentul de față pe când d. Iuliu Maniu își încrearcă no­­rocul la ruleta de la Monte- C­arlo. In compania agreabilă a lui Gaborné și SZÜagyné (vezi știrea mondenă din „Pe­sti Naplo­”), in sărmana Româ­nie bântue mizeria și colcăie fenomenele de destrămare so­cială. Cât despre d. Ion Miha­­lache, celălalt „leader" al par­tidului, care cu o șiretenie ru­rală a reușit să dispară din Capitală atunci când a fost vorba să se pronunțe asupra nevoii de a se proclama starea de asediu, se pregătește acum să ia drumul Genevei, depar­te, cât mai departe, de înno­­rocirile cu cari se războiește (Continuare în proff. u­­a) de AL. HODOȘ nasuri de ordine in Germania O nouă ordon­ațiil­e:„de Sena­e DizsSgarsa alelei prusiei BERLIN, 6 (Rador). — As­tăzi s’a decretat o nouă ordo­nanță excepțională a președin­telui Reichului, care în virtutea art­ 48 din Constituție ia mă­suri speciale în interesul Menți­nerea ordinei publice. Ordonanța prevede că toate publicațiunile periodice cari a­­par în Germania sau în străină­tate, vor putea fi interzise în cazul când ar instiga la nesu­punere, la acte de violență sau dacă ar cuprinde insulte la a­­dresa instituțiilor religioase. De asemenea în cazul când vor ațâța la greva generală sau la greve în întreprinderile de primă necesitate. Vor fi inter­zise publicațiile cari ar cuprin­de informațiuni vădit false, ca­re pot compromite interesele vitale ale statului, întrunirile politice publice, și toate reuniunile și cortegiile sub cerul liber vor trebui să fie a­­nunțate cu 48 ore mai înainte poliției locale, indicându-se lo­cul, ora și obiectul discuțiunii. In caz de primejdie pentru si­guranța publică, întrunirile și cortegiile vor putea fi interzise sau autorizate numai sub anu­mite condițiuni. întrunirile și cortegiile vor putea fi disolvate„în caz de ne­supunere, precum și în caz de îndemn la acte de violență sau de insulte aduse instituțiilor re­ligioase. Ministrul de Interne al Rei­­chului va putea interzice și toa­tă țara sau parțial întrunirile în aer liber, cortegiile și portul de uniforme politice. Instigația publică la acte de violență va fi pedepsit cu cel puțin trei luni închisoare-In caz de primejdie pentru siguranța publică, poliția va pu­­tea închide localurile de unde s’au comis acte de violență po­litică sau unde s’au făcut pu­­blicațiuni interzise. PLENIPOTENȚA LUI VON PAPEN BERLIN. 6 (Rador) _ Ordo­nanța excepțională dată de pre­ședintele Hindenburg, prim ca­re se trec asupra d-lui von Pa­pen, comisar tri^tjichului pen­tru Prusia, toate puterile deți­nute până acum de d. Otto Braun, ca șef al guvernului pru­sian, este însoțită de o expune­re de motive. Expunerea de motive arată că este clar că nici o țară nu poate să aibă două guverne și că același funcționar să poată servi doi stăpâni. Situația actu­ală în care se găsește Germa­nia, cere ca în Reich și în ma­joritatea statelor germane să subziste o singură voință poli­tică deplin uniformă. Ceva mai mult, și din motive absolut necesare, este imposibil să lase să mai existe două gu­verne. fv DIZOLVAREA DIETEI PRU­SIENE BERLIN, 6 (Rador).­­ Președintele Reichului a dat azi o ordonanță ex­cepțională prin care de­cretează dizolvarea Die­tei Prusiei. Noui­e alegeri sunt fi­xate­­ pentru ziua de 5 Martie, odată cu alegerile de Reichstag. MOTIVELE DIZOLVAREI BERLIN 6 (Rador). — Agenția ,,WolfS“ anunță: Printr’o ordonanță excepțională, președintele Reichului a transferat toate puterile rămase încă primu­lui ministru prusian Braun, con­form deciziei tribunalului de Stat din 25 octombrie 1932, asupra co­misarului Reichului pentru Prusia și a plenipotențiarilor săi. Prin existenta paralelă a două guvine în Prusia, se perpe­na o situație insuportabilă, care trebuia sa dea naștere la permanente con­flicte. Președintele Reichului, însu­­flețit de dorința de a crea o voin­ță politică bine definita și, prin a­­ceasta, o situație politică clară, a trebuit să se gândească să elimi­ne această piedică manifestă. De altfel, decizia tribunalului de Stat insista ea însăși asupra nece­sității colaborării celor două gu­verne, ca unică bază posibilă pen­tru normalizarea situației. Dar Dieta prusiană, sub influența pro­nunțată a primului ministru Braun, refuzând să consimtă la disolva­­rea ei, anihila posibilitatea formă­rii unui guvern prusian unitar, pe baza unei noui consultări a corpu­lui electoral. Pocăința liberalismului romantic Maurifectul guvernnwimii către ța­ră începe cu aceste cuvinte dra­matice: — „O primejdie mare pândește țara noastră. Se încearcă destră­marea ei prin anarhie și violență. Organizați asoume comuniste, lucrează la răsturnarea prin violență a ordinei de Stat‘d Și­ așa mai departe, întreg ma­­ni­festuil a­re un caracter , alar­mant, un ton de panică într’o si­­tuație care i-a găsit pe autorii kiți, nepregătiți. Faptlul că însăși deținătorii oficiali aii puterii, a­­ceia carii trebuie să dea în perma­nență iluzia unei relative bune stări, fac asemenea grave afirma­ții, este foarte semnificativ. Se confirmă astfel în mod public că Statul este aimenii­irțțat, că soarta noastră a intrat pe­­ căile unui destin nesigur și că unica salvare este regimul măsurilor excepțio­nale. Dar nu aceasta este esemțialul:' Primejdia au­ văzut-o atuții de mutlt, când oameniii de azi ai pu­terii disprețuiau afirmațiile grave, și prevestirile sumbre ale zilei de mâine. însuși d. Alex. Valida cu spiritul său familiar și optimist,, cu bonomia sa tinerească, ironi­za acuim câțiva ani pe aceia cari vedeau cum slăbesc frânele auto­rității de stat, iar comunismul se întinde. Pe aceea­ vreme d-sa afir­mă că „în România nu există co­­munism“ și la adăpostul unor sozvici de libertate rău înțeleasă a permis cu­ naivitate jocul peri­culos al con­ Sipdizaiției. A trebuit să vină zguduirea de azi, cu preves­tirile ei protiumecate pentru că să­ se risipeasca floaia siguranței fără pază severă ș­i a orichimei fără au­toritate. Esențiale și caracter­ fet­i­­ce sunt pauizele cari ne-au adus aici într-un ritm rapid în cursul ultimilor ani In crearea stărilor' de ani de Aler Vaida își pPaili ®­ recuno­aștii o mare parte de­mină. D-sa a fost­ rodul unei concepții perimate asupra sta­tului și a libertății. Om al a fo sitracțiiumiilor constituționale, lipsite de conținutu­ll concret al realităților, d-sa a­­ militat în lup­tă politică pentru principiile de ș­iri de perimia<e azi­ ale revoluției de la 1­ 789. Intr’o vreme în care lozincile acestea, erau prea puțin actuale, partidul de biruință în spiritul public. In numele liber­tății abstracte și vidle, acest par­tid a reușit­ să se impună. Guver­narea unei țări însemna cu totul altceva decât aplicarea unor for­mule sterpe și fără conținut. Ne­cesită­ți­le de stat iau rațiuni mai urgente și mai tari decât discipli­na pe care o poate da formalis­mul unor dogme perimate. Acest lucru mu l-au înțeles național-ță­răniști­i în­­ prima lor guvernare câind cu o nai­vita­te puerilă, au­­ slăbit resorturile , autorității de stat în numele unei libertăți rău înțelese. Atârnat a progresat ex­tremismul lăsat de capul lui câ­nd mai înainte era încătușat într o severă disciplină. Comunismul care lucra subteran și fără e­­fect a început să activeze la lumi­na zilei cu curaj și îndrăzneală. In numele abstractei libertăți și constituțional­itații , nu se putea nimucni atinge de ei. Azi se răsbună mentalitatea riscată a acestui liberalism peri­mat, care ne-a dat eflorescenta co­munistă. D. Alex. Vaida poate să opună acum cuvinte grave cons­tatând o primejdie- Nu­­ face însă decât să constate falimentul pro­priilor sale concepții și metode- Realitățile se răsbună întotdeau­na. Nici un adversar și nici o doc­­trină nu l-ar fi putut convinge pe d. Alex. Vaida de Buia peri­mată pe care se găsea odată. S-a convins lecția dură a realităților.. Conversiunea dlui Ale­x* Vaia dela concepția absteracțiun­ilor doc­­­torale, dela libertatea iară auto*­­uitate la: starea de asediu * și da: măsurile excepționale, este con­versiunea dela orice, naivitate da­un realism practic și activ. Păcat însă că d* Alex. Vaida se convinge­ atât de târziu că un stat are np­­roc în permanență de o mână tare, de un realism aspru în­­ ati­­tudiiinii ,și­ de o promptă replică în apărarea autorității­ lui. 3 *Nistos*Tsucu 4* * L * ■ ■ I­n 11 ... §1 PDCCiC Vi scalar Pdmul noul buget se Voi face noui și importanta reduceri la școli. . Nu știm ce anume­­­ reducer­i se, mai pot reali­za din puținele școli cari au mai­ rămas.­­Suntem ,dear ales nedu­meriți asupra concepției, t­­n­ui in ilus­tru al Instrucțiu­in­ii care ni-a­­ um­plut u­ediile cu. pojttrru. ca. urii (a fi »leatuitt inî veiurn' scris de alții asupra acestei chestiuni) dar acum­ reduce școlile. Știm că demagog­ia e un certificat de existență • pof­tru-'gu­­­vernul naționaiî-țărănesc. Dar­­ cre­deam că cel puțin în­­ școală domină alte moravuri și altă ment­alifta­te. D.»! P. Gusti activează D. Dimitri­e Gustti, abia intors, deci­ Roma, a ț­i început vasta-i propa­gandă culturală. Deocamdată a vizi­tat expoziția de arte zăpăcite a a­­sociației „Cretinion”­." Al doilea. Va lua parte 1« un tor­biT chiolhan pre­parat de scriptorii români și apoi va ține o conferință la Pitești, despre organizarea culturii naționale. Este o serioasă activitate, în fața­­ căreia aec, mai înverșunații adve­rsari, rămân complect dezarmați. Cine.a spus că d. D. Gusti, mi ac­tivează? Este poate un­ul dintre cei noi agi­tați miniștri pe care i-a avut Ins­­tirucția publ­ică. Vizitează neobosit, încasează mereu. Știți dictonul lati­­nesc: „Garpe diwu!“ .. .CLJ Miffalach*î la­ce- Delegația noastră periferu­­ Comfe. ■­runța dezarmăriii și-a amânat plecarea­­ pentru azi. In acelaș timp ziarele au anunțat că d. Ion M­alache ;a luat ma­i d­ tt.­ N. Tittlescu. Chestinunea este­­ indit mnd complicată de cum vor să ne-o trans­­mită gazetele . Ion Mihallache vizi­­tează pe d. N. Titulescu, pentru­­ a învăța diuipă nredie câteva cuvinte franțuzești cu către se va putu ti-i­er­comanda la Geneva — „Je sui Mihalaș gran­d peizan de Topoloveni avec nădragi dan mon pei, t­e își avec sacou. Vii sare, par plezir de voti comesans, fraților, că mi-a venit acreală de țară de câtva timp, că a­ și tot voiața. Un peu la Londra, un peu la Athena, ■ un­­­eu isi se vu ia Geneva așa par­ plezir că odăiță vede nașii știți la firi de fipă-sa. Me le desarinaman e­tre di­ficil pur nu Vu sare la frontier rus­e Ies boșevic« seti un grand peril pur­­tot l’Europa. P’ooartea mea!1, • • Numai dacă nu și­ ar uita par drum maigistra în canvanitare d* Io*': Mihai V­­cche până să ajungă la ' Geneva Politica economică a Cehoslovaciei Coordonarea intereselor agricole și industriale Situația generală, a economiei 1932, când a culminat prin crearea radmdiale și descreșterea activității economice, ale căror repercursiuni s-au manifestat în Cehoslovacia în special în 1932, impune căutarea de nouă meto­de în politica economică.­­în această direcție a tins și ultima cuvântare a primului ministru ce­hoslovac Malypetru ‘ în comisiunea financiară a parlamentului cehoslo­vac. In fond primul ministru a constatat că situația incumbă în­­locuirea politicei protecționiste i de până acum prin o nouă politică e­­conomică mai activă­­încă în 1931 situația comerțului internațional a silit Cehoslovacia ca să treacă la diferite măsuri de apărare. In mod și mai expresiv s’a manifestat această politică în comisiunii devizelor cu ajutorul că­­reia s-a reglementat cu severitate importul cehoslovac. Această politi­că a fost determinată de o întrea­gă serie de motive. Unele grupe ale populației­­ și-au închipuit că îngră­­direa importului va­ aduce foloase, deoarece aceasta ar duce la o viață mai modestii în­­ interiorul statului, corespunzător nivelului economic. Alții au salutat această politică ca un mijloc de a menține întreaga forță de cumpărare a populației ex­clusiv pentru produsele interne. Pentru multe ramuri industriale a­­ceastă politică a promis o reînnoire a producției și o desvoltare a pro­porțiilor ei. In sfârșit cercurile agri­cole au văzut în măsurile de în­grădire, singura salvare și reînoi­­rea rentabilității economiei sale. In primul moment toate­­ aceste scopuri au fo­st mai mult sau mai puțin­­ tiîn­se. Cehoslovacia a mo­derat importul de care era covâr­șită, și-a asigurat astfel o balanță comercială echilibrată și și-a men­ținut stabilitatea valutei. Aceasta nu a durat însă mult. In curând Ce­hoslovacia a simțit că industria in­­ternă de export suferă în mod neo­bișnuit de pe urma măsurilor ana­­loage ale celorlalte state. Stulemen­­tul Comercial extern cehoslovac a scăzut rapid, ceea ce a lovit­ toate cercurile interesate în exporti care cercuri­i formează, unor­ test evaluat, un sfert din populația statul­u­i. De altă parte politica protecționis­­tă putea aduce economiei agricole cehoslovace, un efect real, numai în acele ramuri,, a căror producție n’a acoperit complect cererile interne.­­ Aceasta s’a referit în special la grâu și la unele grăsimi. In acele dome­­­nii Unde producția e destinată nu numai satisfacerii pieței interne, dar și exportului, regularea impor­tului, nu putea avea rezultate. Toate aceste împrejurări silesc cercurile economice și politice din Cehoslovacia ca să-și revizuiască politica lor economică. Experiențe analoage au câștigat și alte state europene și de aceea se aude azi aproape pretutindeni voci pentru părăsirea politicei protecțio­niste și întoarcerea la forme mai liberale în schimbul extern de mărfuri. Factorii cehoslovaci­ sunt azi con­știenți, că descreșterea imrementu­­lui este pricinuit în special de des­creșterea forței de cumpărare a po­pulației. Aceasta formează și pis­­­cina principală a crizei­ actuale. De aceea o regulare severă și o îngră­dire intenționată a importului nu poate aduce foloase. Politica îngră­dirii importului și-ar avea­ rostul a. .mai atunci, chiar ar exista surplu­suri­ d­e forță de cumpărare, așa cum s’a observat la începutul anu­lui trecut,, care, să, poată fi între­buințate pentru a se cumpăra pro­duse interne în locul celor­ străine. Or, se constată că situația e­ de­parte de a prezenta surplusuri de forță de cumpărare. De aceea sis­temul îngrădirilor nu poate înlesni în mod esențial piața internă. Singura cale justă pare azi o po­­litică activă, tinzând la ridicarea forței de cumpărare a populției. Cea mai mare piedică în această direc­ție a format până în prezent ma­rasmul psihologic care a domnit nu numai în Cehoslovacia, dar și ta întreaga economie mondială. Acest fenomen a început însă în ultimele luni să-și­ piardă tot mai mult din forța­ sa și a intervenit un suflu optimist fără de care nu e posibilă o întoarcere a conjuncturii. In ce privește industria cehoslo­vacă, problema­ principală a guver­nului este înlesnirea desfacerii în străinătate a produselor întreprinde­rilor de export. Aceasta este ,însă posibil numai atunci când, celelalte State vor inaugura o ■,politică mai liberală sau, se vor întoarce la­­ sis­temul tratatelor de comerț. Unele state ca de ex. Austria, au și înce­put să-și manifeste dorința, de a se sete că tratativele ce au înrouul. n­e­­curând cu unele state în­ această privință, vor duce la bune rezulta­­te. Nu poate fi îndoială că e­ nece­sar a se ține seamă de nevoia de apărare.a agriculturii interne­­­.Tușă această apărare trebue practicată in așa fel, încât să nu formeze: o, pie­dică ■ a .■ desvoHăi’ii. exportu 111 i in­­dus­trial cehoslovace. Problema etei m­ai principală a Cehoslovaciei, form­ează în prezent inaugurarea' unto poli­tici­­ economice active, și­ âiducerea­ la concordanță a intereselor agricole­, cu cele industriale, prin gă­si­rea. i ‘unei linii­ mijlocii în politca com­eratistă. Chestiunile in legătură, cu­­ pune­rea în aplicare a nouilor­ directive sunt foarte grele și necesită un timp îndelungat. Insă,, realitatea că gu­vernul cehoslovac a formulat clar necesitatea și importanța pentru Stat a unei astfel de politici active, formează­­ primul mare pas spre e­­șirea din criza in care se sbate de doi ani viața economică a statului

Next