Ţara Noastră, februarie 1933 (Anul 11, nr. 239-254)
1933-02-08 / nr. 239
B Inutilitatea acordului cu Geneva Minit sgomot pentru akbám așa a fost. Acordul cu Geneva se dovedește astăzi o afacere complet inutillă și dăunătoare intereselor tării pe cari, contrar tuturor așteptărilor le deserve șe în mod scandalos. Du^ä ^ce^j fost trâmbițat cu revoltatwR.re, amploare de publicitate: după ce toate sperafațele României fuseseră ridicol spânzurate de firul telefonic cu Geneva, după ce amuzantul nostru ministru pe roate, de la industrie, acaparase drumurile între București, Geneva și Paris, astăzi toate aceste anevoioase și constisitoare tratative, concretizate în acordul de care e vorba, se dovedesc zbuciumări zadarnice, măsuri grăbie și nepotrivite, cari vor desminți toate așteptările* ■ Atitudinea această nu e pornită dintr’un exclusiv spirit de opoziție cu orice preț, dimpotrivă, obectivitatea cu care am examinat toate actele guvernului, cum și absența oricărei violente, nejustificate In criticile noastre juste, constcufcue o dovadă a perfectei noastre onestități. Chiar fată de tratativele pentru începerea acordului cu Geneva n’am luat poziție netă atâta vreme cât lucrurile erau în curs. Astăzi însă să ne fie permis ca spunem că guvernul a semnat un act prin care întreaga situație materială a țării e îndrumată într’o direcțiune falsă, în dezacord cu realitățile și încadrată într'un primejdios sistem de soluțiuni. Iartă panstrupe. In raportul înaintat consilituliui de comitetul financiar al Societății Națiunilor se arată limpede spiritul în care a fost concepută colaborarea,Genevei la refacerea României. Experțiii n’au știut să privească latura exclusiv financiară a problemei, dând curs unor măsuri extrem de unilaterale. Se vorbește, au o permanentă de obsesie,de refacerea ftoemicilor țării, de reorganizarea sistemului de percepere a impozitelor, de echilibrarea bugetului prin noul și dureroase amputafi imi la capitolele existente, se insistă asupra unei reforme administrative; într’un cuvânt, toate aspectele maladiei de care suferă România sunt evaziene cu o surprinzătoare competentă, dar numai artat. Nici un cuvânt de situația economică, nici un plan de punere în valoare a bogățiilor țării. Comitetul financiar — spune raportul — este de părere că sforțarea de întreprins treime să aibă în vedere mai ales administrația financiară“ Și mai departe adaugă: „In vreme ce a fost posibil sa se tragă liniile principale și să se stabilească punctele planului de avioare privitor la reorganizarea financiară a Statului, planul de restaurare economică n'a putut fi examinat în mod aprofundat și nici stabilit“. Așadar nici un cuvânt de refacere economică a țării, nici un plan, cât de șubred, nici o grije, nimic, nimic, nimic. Toată chestiunea se învârtește în chin vițios în jurul administrației financiare. Experții uită, sau afectează numai, că situațiia financiară este reflexul stărilor economice, de care depinde exclusiv. Banul reprezintă o bogăție acumulată, nu este el în p sus o bogăție, el n’are valoare decât atâta vreme cât este expresiunea unei valori reale. In acelaș raport stă situația finanț*ciară fată de cea economică. Experții au ținut seamă de acest lucru și planurile lor se preocupă de partea cea mai puțin importantă a problemei. Noi am accentuat de la început acest lucru pentru că ne-am dat seama că o refacere a țării, concepută pe măsuri de laborator, abetraete și fără o legătură cu realitatea economică este o inițiativă deplasată și primejdioasă. Din păcate, așa s’a întâmplat. Acordul cu Geneva nuo conține nici o linie care să vorbească de punerea în valoare a bogățiilor țării, sau de descoperirea unor noui surse de venituri. Totul se mărgineșe la recomandații de a reduce, de a tăia din buget atâta cât să se realizeze un echilibru. Oricine își dă seama însă că o asemenea socoteală este cu desăvârșire greșită. Bugetul nostru va continua să deia deficite, din ce în ce mai îngrijorătoare, cu toate rețetele recomandate de exiparți. Este neb voe nu de reduceri noui, pe cari le-am făcut și noi, ci de un plan primn care țara să fie refăcută economicește, partea financiară ajustându-se după ea. Acordul cu Geneva nu rezolvă problema. D. Iuliu Maniu-globß trotteurul Avem pe masa, de scris un exemplar, din 5 Februarie, al ziarului budapestan: „Pesti Napló". Publicația este foarte răspândită in Ungaria și orice știre, cât de mică, apărută în coloanele sale, se prezintă sub inventar de seriozitate. Reportajul, îndeosebi, aduce multă garanție de sigure investigații, executate direct la fața locului. Ceea ce ne-a atras deosebita atenție în numărul de față al lui „Pesti Napló", a fost o ciudată (dar precisăl) notă, apărută sub titlul următor, întocmai: „Maniu Becsbel Monte-Carloba ui ar zon" (,,Maniu a plecat de la Viena la Monte-Carlo“) . Urmează apoi aceste enigmatice rânduri: „Maniu și tovărășia lui Leucuția a doctorului bacaveanu și a doamnelor Gabor și Szilagyi, a părăsit Viena ,,plecând spre Monte-Carlo". Stop. Nici un rând mai mult. Se ridică însă obiecțiile și pică destul de serioase. D. Iuliu Maniu, când pleacă in ștrăinătate nu se duce acolo în calitate, de simplu cetățean român, care se poate preia la orice tumbă, la orice atitudine. D-sa a fost de foarte curând președinte al unui consiliu de miniștri în Țara Românească. Are, deci, anumite și certe obligații de a se comporta în așa fel încât să nu provoace svonuri și comentarii, cari ar putea fi dăunătoare prestigiului țării peste frontiere Punem, atunci, întrebarea: ce rostau persoanele din anturajul d-lui Iuliu Maniu, pe cari d.sa le poartă prin străinătăți ca pe o trenă demonstrativă? In definitiv, pot fi persoane foarte de treabă Dar străinătatea nu judecă situațiile astfel Ea știe că d. Iuliu Maniu a dus o lupta terifiantă (nu-i așa?) împotriva unei așa-zise camarile și conclude cu degetul la frunte: „Aha, ați văzut? Iuliu Maniu cere și el camarila sa. Uite duce cu el pe narii bărbați de stat Leucuția și Racolteanu și pe distinsele dame de companie Gabor și Szilagy." Astfel judecă străinătate. Firește, de râs se face nu d. Iuliu Maniu, ci România. Votărp, una din două, sau fostul președinte de cabinet național-țărănist a prins, gust de camarilă sau l-a luat, acum, la bătrânețe un dor de crailâc și însușiri de pașe, pe cari — să mărturisim — nu i le bănuiam. Dar la călătorie costă paralel perspectivă de Monte-Carlo, cu un stare de ruletă, cu atât mai mult. Fără indiscreție: de unde are d. Maniu stmele necesare pentru aceste drumuri de vis și de exuberație? Sau ouat găinile dela Bădăcini, ca niciodată, ouă de aur! Sau tot bietul Romulus Boilă nepotul a fost mai de treabă și a avut grije să pună la o parte ceva și pentru unchiu ? In clipa aceasta îl vedem pe d. Iuliu Maniu la Monte-Carlo, la Cazino. Parcă zărim și două doamne. I gâdilă pe distinsul ex-ministru la tălpi, D. Iuliu Maniu zâmbește. Străinătatea râde: „Quo vadis, Iulius?" Eugen Jerpeleanu ANUL xI No. 239 MIERCURI 8 FEBRUARIE 1933 Fondator: OCTAVIAN GOGA Redacția si Administrația București. Strada Câmpineanu No. 4 TELEPUR Nr. 359—73 Á Abonamentul: 750 lei pe an, pentru preoți și învățători 500 lei CEVERNARE IN AER Nu se poate tăgădui, că guvernul d-lui Ales. Vaida, covârșit de povara propriilor sale îndatoriri,se zbate astăzi in luptă cu maniWeutăți. Ar fi spre norocul țării, dacă ar izbuti să le învingă, ducând la buw sifârșit sarcina pe care și a luat-u Ne-am’bucura noi, cei dintâlnitaia liniștea s’ar statornici din nou printre cetățenii necăjiți ai României și dacă, de deasupra tuturor adversităților politice, s’ar putea găsi mijloacele cele mai potrivite pentru ridicarea noastre economică. Năzuința către bine nu ne orbește, însă, până intr’atât, încât să nu vedem realitatea tristă a faptelor. Cu ce însușiri se înfățișează actualii deținători ai puterii, pentru a duce până la capăt misiunea lor? Pe ce forțe materiale se bizuesc? Ce autoritate morală au dreptul să invoace? Pe ce sprijin se reazimă? Ce perspective de izbânda au? Iată o serie de întrebări tulburătoare, cărora nimeni n’are în stare să le dea un răspuns mulțumitor. Să examinăm puțin lucrurile la lumina rece a constatărilor obiective Vom vedea ce fel de cârmuire avem. Guvernul d-lui Alex. Vaida ar trebui în mod firesc să se sprijinească, în primul rând, pe forța politică pe care, de bine, de rău, o reprezintă partidul național-țărănist. Se poate vorbi, însă, despre așa ceva? Nicidecum. Priviți majoritățile parlamentare, răvășite de tendințe contrarii, frământate de indoei și pline de ezitari în rândurile cărora au mai există unitate de vederi decât pe o singură temă, aceea a rămânerii mai departe la putere.. Amintiți-vă ce s’a întâmplat deunăzi, când guvernul d-lui Alex. Vaida, simțind cum îi scapă din mâini frânele autorității, a cerut la Cameră instituirea stării de asediu. Cei mai mulți dintre susținătorii lui firești s’au ridicat cu hotărîre împotrivă. Au combătut măsurile excepționale în numele doctrinei partidului, au strigat că se trădează concepția democrației național-țărăniste, și au declarat, fără să se gândească la consecințe, că vor vota contra legii, pe care președintele de consiliu și ministrul de interne o cereau despera!, ca să restabilească ordinea în țară. A fost nevoie de amenințarea precisă: „Dacă vă împotriviți, opoziția v’așteaptă!“ pen^ca rebelii să se potoleasca,cheiând la iuțeală, lângă [UNK]w. de la bulet, un compromisHontabil intre ideologia de »ijif și privilegiile bugetare,ot cam de stânga și el). Ei bine, câtă vreme se va putea continua o asemenea situație? Cum adică? Se găsește cineva care să creadă, că un guvern, oricare ar fi el, are sorți de viață lungă și se simte capabil să stăpânească o epocă de serioase primejdii (pe cari el însuși le mărturisește), fără să aibă, cu partidul politic din care s’a desprins, o altă legătură decât meschinul interes comun de a nu părăsi avantajele materiale ale puterii? Ce colaborare rodnică pentru țară a răsărit vreodată dintr’o asemenea tovărășie de apetituri? Toată lumea știe astăzi că șeful taberei național-țăraniste, absenteistul d. Iuliu Maniu preconizase retragerea în opoziție, imediat după demisia sa din fruntea guvernului. A cedat, oferind cu un surâs de fiere binecuvântarea sa de prieten fratelui Alexandru, numai fiindcă a înțeles, că partidul nu vrea încă să părăsească puterea. Totuș, sau tocmai de aceea, fericitul exilat de pe Coasta de Azur a plecat lăsând acasă un plan organizat pentru subminarea prestigiului ministerial al nenorocosului său succesor in momentul de față pe când d. Iuliu Maniu își încrearcă norocul la ruleta de la Monte- Carlo. In compania agreabilă a lui Gaborné și SZÜagyné (vezi știrea mondenă din „Pesti Naplo”), in sărmana Românie bântue mizeria și colcăie fenomenele de destrămare socială. Cât despre d. Ion Mihalache, celălalt „leader" al partidului, care cu o șiretenie rurală a reușit să dispară din Capitală atunci când a fost vorba să se pronunțe asupra nevoii de a se proclama starea de asediu, se pregătește acum să ia drumul Genevei, departe, cât mai departe, de înnorocirile cu cari se războiește (Continuare în proff. ua) de AL. HODOȘ nasuri de ordine in Germania O nouă ordonațiile:„de Senae DizsSgarsa alelei prusiei BERLIN, 6 (Rador). — Astăzi s’a decretat o nouă ordonanță excepțională a președintelui Reichului, care în virtutea art 48 din Constituție ia măsuri speciale în interesul Menținerea ordinei publice. Ordonanța prevede că toate publicațiunile periodice cari apar în Germania sau în străinătate, vor putea fi interzise în cazul când ar instiga la nesupunere, la acte de violență sau dacă ar cuprinde insulte la adresa instituțiilor religioase. De asemenea în cazul când vor ațâța la greva generală sau la greve în întreprinderile de primă necesitate. Vor fi interzise publicațiile cari ar cuprinde informațiuni vădit false, care pot compromite interesele vitale ale statului, întrunirile politice publice, și toate reuniunile și cortegiile sub cerul liber vor trebui să fie anunțate cu 48 ore mai înainte poliției locale, indicându-se locul, ora și obiectul discuțiunii. In caz de primejdie pentru siguranța publică, întrunirile și cortegiile vor putea fi interzise sau autorizate numai sub anumite condițiuni. întrunirile și cortegiile vor putea fi disolvate„în caz de nesupunere, precum și în caz de îndemn la acte de violență sau de insulte aduse instituțiilor religioase. Ministrul de Interne al Reichului va putea interzice și toată țara sau parțial întrunirile în aer liber, cortegiile și portul de uniforme politice. Instigația publică la acte de violență va fi pedepsit cu cel puțin trei luni închisoare-In caz de primejdie pentru siguranța publică, poliția va putea închide localurile de unde s’au comis acte de violență politică sau unde s’au făcut publicațiuni interzise. PLENIPOTENȚA LUI VON PAPEN BERLIN. 6 (Rador) _ Ordonanța excepțională dată de președintele Hindenburg, prim care se trec asupra d-lui von Papen, comisar tri^tjichului pentru Prusia, toate puterile deținute până acum de d. Otto Braun, ca șef al guvernului prusian, este însoțită de o expunere de motive. Expunerea de motive arată că este clar că nici o țară nu poate să aibă două guverne și că același funcționar să poată servi doi stăpâni. Situația actuală în care se găsește Germania, cere ca în Reich și în majoritatea statelor germane să subziste o singură voință politică deplin uniformă. Ceva mai mult, și din motive absolut necesare, este imposibil să lase să mai existe două guverne. fv DIZOLVAREA DIETEI PRUSIENE BERLIN, 6 (Rador). Președintele Reichului a dat azi o ordonanță excepțională prin care decretează dizolvarea Dietei Prusiei. Nouie alegeri sunt fixate pentru ziua de 5 Martie, odată cu alegerile de Reichstag. MOTIVELE DIZOLVAREI BERLIN 6 (Rador). — Agenția ,,WolfS“ anunță: Printr’o ordonanță excepțională, președintele Reichului a transferat toate puterile rămase încă primului ministru prusian Braun, conform deciziei tribunalului de Stat din 25 octombrie 1932, asupra comisarului Reichului pentru Prusia și a plenipotențiarilor săi. Prin existenta paralelă a două guvine în Prusia, se perpena o situație insuportabilă, care trebuia sa dea naștere la permanente conflicte. Președintele Reichului, însuflețit de dorința de a crea o voință politică bine definita și, prin aceasta, o situație politică clară, a trebuit să se gândească să elimine această piedică manifestă. De altfel, decizia tribunalului de Stat insista ea însăși asupra necesității colaborării celor două guverne, ca unică bază posibilă pentru normalizarea situației. Dar Dieta prusiană, sub influența pronunțată a primului ministru Braun, refuzând să consimtă la disolvarea ei, anihila posibilitatea formării unui guvern prusian unitar, pe baza unei noui consultări a corpului electoral. Pocăința liberalismului romantic Maurifectul guvernnwimii către țară începe cu aceste cuvinte dramatice: — „O primejdie mare pândește țara noastră. Se încearcă destrămarea ei prin anarhie și violență. Organizați asoume comuniste, lucrează la răsturnarea prin violență a ordinei de Stat‘d Și așa mai departe, întreg manifestuil are un caracter , alarmant, un ton de panică într’o situație care i-a găsit pe autorii kiți, nepregătiți. Faptlul că însăși deținătorii oficiali aii puterii, aceia carii trebuie să dea în permanență iluzia unei relative bune stări, fac asemenea grave afirmații, este foarte semnificativ. Se confirmă astfel în mod public că Statul este aimeniiirțțat, că soarta noastră a intrat pe căile unui destin nesigur și că unica salvare este regimul măsurilor excepționale. Dar nu aceasta este esemțialul:' Primejdia au văzut-o atuții de mutlt, când oameniii de azi ai puterii disprețuiau afirmațiile grave, și prevestirile sumbre ale zilei de mâine. însuși d. Alex. Valida cu spiritul său familiar și optimist,, cu bonomia sa tinerească, ironiza acuim câțiva ani pe aceia cari vedeau cum slăbesc frânele autorității de stat, iar comunismul se întinde. Pe aceea vreme d-sa afirmă că „în România nu există comunism“ și la adăpostul unor sozvici de libertate rău înțeleasă a permis cu naivitate jocul periculos al con Sipdizaiției. A trebuit să vină zguduirea de azi, cu prevestirile ei protiumecate pentru că să se risipeasca floaia siguranței fără pază severă și a orichimei fără autoritate. Esențiale și caracter fetice sunt pauizele cari ne-au adus aici într-un ritm rapid în cursul ultimilor ani In crearea stărilor' de ani de Aler Vaida își pPaili ® recunoaștii o mare parte demină. D-sa a fost rodul unei concepții perimate asupra statului și a libertății. Om al a fo sitracțiiumiilor constituționale, lipsite de conținutull concret al realităților, d-sa a militat în luptă politică pentru principiile de șiri de perimia<e azi ale revoluției de la 1 789. Intr’o vreme în care lozincile acestea, erau prea puțin actuale, partidul de biruință în spiritul public. In numele libertății abstracte și vidle, acest partid a reușit să se impună. Guvernarea unei țări însemna cu totul altceva decât aplicarea unor formule sterpe și fără conținut. Necesitățile de stat iau rațiuni mai urgente și mai tari decât disciplina pe care o poate da formalismul unor dogme perimate. Acest lucru mu l-au înțeles național-țărăniștii în prima lor guvernare câind cu o naivitate puerilă, au slăbit resorturile , autorității de stat în numele unei libertăți rău înțelese. Atârnat a progresat extremismul lăsat de capul lui când mai înainte era încătușat într o severă disciplină. Comunismul care lucra subteran și fără efect a început să activeze la lumina zilei cu curaj și îndrăzneală. In numele abstractei libertăți și constituționalitații , nu se putea nimucni atinge de ei. Azi se răsbună mentalitatea riscată a acestui liberalism perimat, care ne-a dat eflorescenta comunistă. D. Alex. Vaida poate să opună acum cuvinte grave constatând o primejdie- Nu face însă decât să constate falimentul propriilor sale concepții și metode- Realitățile se răsbună întotdeauna. Nici un adversar și nici o doctrină nu l-ar fi putut convinge pe d. Alex. Vaida de Buia perimată pe care se găsea odată. S-a convins lecția dură a realităților.. Conversiunea dlui Alex* Vaia dela concepția absteracțiunilor doctorale, dela libertatea iară auto*uitate la: starea de asediu * și da: măsurile excepționale, este conversiunea dela orice, naivitate daun realism practic și activ. Păcat însă că d* Alex. Vaida se convinge atât de târziu că un stat are nproc în permanență de o mână tare, de un realism aspru în atitudiiinii ,și de o promptă replică în apărarea autorității lui. 3 *Nistos*Tsucu 4* * L * ■ ■ In 11 ... §1 PDCCiC Vi scalar Pdmul noul buget se Voi face noui și importanta reduceri la școli. . Nu știm ce anume reduceri se, mai pot realiza din puținele școli cari au mai rămas.Suntem ,dear ales nedumeriți asupra concepției, tnui in ilustru al Instrucțiuinii care ni-a umplut uediile cu. pojttrru. ca. urii (a fi »leatuitt inî veiurn' scris de alții asupra acestei chestiuni) dar acum reduce școlile. Știm că demagogia e un certificat de existență • poftru-'guvernul naționaiî-țărănesc. Dar credeam că cel puțin în școală domină alte moravuri și altă mentaliftate. D.»! P. Gusti activează D. Dimitrie Gustti, abia intors, deci Roma, a ți început vasta-i propagandă culturală. Deocamdată a vizitat expoziția de arte zăpăcite a asociației „Cretinion”." Al doilea. Va lua parte 1« un torbiT chiolhan preparat de scriptorii români și apoi va ține o conferință la Pitești, despre organizarea culturii naționale. Este o serioasă activitate, în fața căreia aec, mai înverșunații adversari, rămân complect dezarmați. Cine.a spus că d. D. Gusti, mi activează? Este poate unul dintre cei noi agitați miniștri pe care i-a avut Instirucția publică. Vizitează neobosit, încasează mereu. Știți dictonul latinesc: „Garpe diwu!“ .. .CLJ Miffalach*î lace- Delegația noastră periferu Comfe. ■runța dezarmăriii și-a amânat plecarea pentru azi. In acelaș timp ziarele au anunțat că d. Ion Malache ;a luat mai d tt. N. Tittlescu. Chestinunea este indit mnd complicată de cum vor să ne-o transmită gazetele . Ion Mihallache vizitează pe d. N. Titulescu, pentru a învăța diuipă nredie câteva cuvinte franțuzești cu către se va putu ti-iercomanda la Geneva — „Je sui Mihalaș grand peizan de Topoloveni avec nădragi dan mon pei, te își avec sacou. Vii sare, par plezir de voti comesans, fraților, că mi-a venit acreală de țară de câtva timp, că a și tot voiața. Un peu la Londra, un peu la Athena, ■ uneu isi se vu ia Geneva așa par plezir că odăiță vede nașii știți la firi de fipă-sa. Me le desarinaman etre dificil pur nu Vu sare la frontier ruse Ies boșevic« seti un grand peril purtot l’Europa. P’ooartea mea!1, • • Numai dacă nu și ar uita par drum maigistra în canvanitare d* Io*': Mihai Vcche până să ajungă la ' Geneva Politica economică a Cehoslovaciei Coordonarea intereselor agricole și industriale Situația generală, a economiei 1932, când a culminat prin crearea radmdiale și descreșterea activității economice, ale căror repercursiuni s-au manifestat în Cehoslovacia în special în 1932, impune căutarea de nouă metode în politica economică.în această direcție a tins și ultima cuvântare a primului ministru cehoslovac Malypetru ‘ în comisiunea financiară a parlamentului cehoslovac. In fond primul ministru a constatat că situația incumbă înlocuirea politicei protecționiste i de până acum prin o nouă politică economică mai activăîncă în 1931 situația comerțului internațional a silit Cehoslovacia ca să treacă la diferite măsuri de apărare. In mod și mai expresiv s’a manifestat această politică în comisiunii devizelor cu ajutorul căreia s-a reglementat cu severitate importul cehoslovac. Această politică a fost determinată de o întreagă serie de motive. Unele grupe ale populației și-au închipuit că îngrădirea importului va aduce foloase, deoarece aceasta ar duce la o viață mai modestii în interiorul statului, corespunzător nivelului economic. Alții au salutat această politică ca un mijloc de a menține întreaga forță de cumpărare a populației exclusiv pentru produsele interne. Pentru multe ramuri industriale această politică a promis o reînnoire a producției și o desvoltare a proporțiilor ei. In sfârșit cercurile agricole au văzut în măsurile de îngrădire, singura salvare și reînoirea rentabilității economiei sale. In primul moment toate aceste scopuri au fost mai mult sau mai puțin tiînse. Cehoslovacia a moderat importul de care era covârșită, și-a asigurat astfel o balanță comercială echilibrată și și-a menținut stabilitatea valutei. Aceasta nu a durat însă mult. In curând Cehoslovacia a simțit că industria internă de export suferă în mod neobișnuit de pe urma măsurilor analoage ale celorlalte state. Stulementul Comercial extern cehoslovac a scăzut rapid, ceea ce a lovit toate cercurile interesate în exporti care cercurii formează, unor test evaluat, un sfert din populația statului. De altă parte politica protecționistă putea aduce economiei agricole cehoslovace, un efect real, numai în acele ramuri,, a căror producție n’a acoperit complect cererile interne. Aceasta s’a referit în special la grâu și la unele grăsimi. In acele domenii Unde producția e destinată nu numai satisfacerii pieței interne, dar și exportului, regularea importului, nu putea avea rezultate. Toate aceste împrejurări silesc cercurile economice și politice din Cehoslovacia ca să-și revizuiască politica lor economică. Experiențe analoage au câștigat și alte state europene și de aceea se aude azi aproape pretutindeni voci pentru părăsirea politicei protecționiste și întoarcerea la forme mai liberale în schimbul extern de mărfuri. Factorii cehoslovaci sunt azi conștienți, că descreșterea imrementului este pricinuit în special de descreșterea forței de cumpărare a populației. Aceasta formează și piscina principală a crizei actuale. De aceea o regulare severă și o îngrădire intenționată a importului nu poate aduce foloase. Politica îngrădirii importului și-ar avea rostul a. .mai atunci, chiar ar exista surplusuri de forță de cumpărare, așa cum s’a observat la începutul anului trecut,, care, să, poată fi întrebuințate pentru a se cumpăra produse interne în locul celor străine. Or, se constată că situația e departe de a prezenta surplusuri de forță de cumpărare. De aceea sistemul îngrădirilor nu poate înlesni în mod esențial piața internă. Singura cale justă pare azi o politică activă, tinzând la ridicarea forței de cumpărare a populției. Cea mai mare piedică în această direcție a format până în prezent marasmul psihologic care a domnit nu numai în Cehoslovacia, dar și ta întreaga economie mondială. Acest fenomen a început însă în ultimele luni să-și piardă tot mai mult din forța sa și a intervenit un suflu optimist fără de care nu e posibilă o întoarcere a conjuncturii. In ce privește industria cehoslovacă, problema principală a guvernului este înlesnirea desfacerii în străinătate a produselor întreprinderilor de export. Aceasta este ,însă posibil numai atunci când, celelalte State vor inaugura o ■,politică mai liberală sau, se vor întoarce la sistemul tratatelor de comerț. Unele state ca de ex. Austria, au și început să-și manifeste dorința, de a se sete că tratativele ce au înrouul. necurând cu unele state în această privință, vor duce la bune rezultate. Nu poate fi îndoială că e necesar a se ține seamă de nevoia de apărare.a agriculturii interne.Tușă această apărare trebue practicată in așa fel, încât să nu formeze: o, piedică ■ a .■ desvoHăi’ii. exportu 111 i industrial cehoslovace. Problema etei mai principală a Cehoslovaciei, formează în prezent inaugurarea' unto politici economice active, și âiducerea la concordanță a intereselor agricole, cu cele industriale, prin găsirea. i ‘unei linii mijlocii în politca comeratistă. Chestiunile in legătură, cu punerea în aplicare a nouilor directive sunt foarte grele și necesită un timp îndelungat. Insă,, realitatea că guvernul cehoslovac a formulat clar necesitatea și importanța pentru Stat a unei astfel de politici active, formează primul mare pas spre eșirea din criza in care se sbate de doi ani viața economică a statului