Ţara Noastră, martie 1933 (Anul 11, nr. 258-280)
1933-03-02 / nr. 258
Configurația politică a Europei amenință să fie fundamental schimbată prin atitudinea de dulce prietenie pe care Germania social-democrației o inaugurase și susținuse, după război, până în pragul ultimelor evenimente, față de Rusia Sovietică. Cochetăria între cele două națiuni ajunsese de notorietate publică, se vorbea chiar de o înțelegere netă între guvernele din Moscova și Berlin, în vederea unei ofensive puternice asupra Europei civilizate; tehnica germană dădea eforturilor sovietice sprijinul cel mai larg, schimbul, de toate naturile, de la înlesniri comerciale și financiare, până la împrumuturi de ideologie, se stabilise între cele două țări. Am avut apoi o mistică a ofensivei barbare ruso-teutonice, asupra Europei sleite de energie și lipsită de ideal. S’a creeat chiar un curent de ideologie pe această temă. Spengher și Keyserling, prevesteau prăbușirea apusului european și regenerarea continentului prin supremația sovietismului rusesc, despre care s-a putut crede că e mai vital decât întreaga Europă. Polemica iscată asupra acestui subiect era cândva în mare vogă și „Declinul Occidentului și-a căpătat o ripostă prin „Apărarea Occidentului“. Astfel se punea una din cele mai pasionante probleme a timpurilor noastre. Europa devenise câmpul larg de invazie al tovărășiei social-democrației și comunismului german, cu mistica sovietismului slav, naiv și credul. Germania civilizată făcea primejdiosul joc al mașinațiunilor moscovite. Datorită acestei complicități, comunismul găsise pe teritoriul german un primitor azil, întinzându-și, cu fiecare zi, cuiburile sale revoluționare. Hitler a frânt cursul evenimentelor. Noul cancelar al Germaniei fanatic susținător al principiilor naționaliste, a deschis luptă împotriva comunismului. In fața acestei perspective, comunismul a răspuns prin incendierea Parlamentului german, care trebuia sa însemne începutul acțiunilor revoluționare, pentru răsturnarea ordinei stabilite. Hitler a opus provocărilor comuniste, măsuri energice, prin care speră să nimicească focarele de permanentă primejdie. In această îndârjită bătălie, guvernul german s’a lansat în unele acte, pe cari sforăitoarea noastră democrație, le califică drept barbare, în complect dezacord cu cea mai elementară morală politică Astfel, atacurile împotriva lui Hitler, pretutindeni, sporesc cu o uimitoare rapiditate, o conjurație de presă, întreținută de organe în aparență independente, se organizează împotriva național-socialismului regenerator al națiunei germane. Rosturile care susțin această campanie sunt, ușor de recunoscut, așa că nu mai e nevoe să le indicăm, acțiunea de pasionată calomnie, urzită în jurul persoanei lui Hitler este însă complet deplasată. Oricine, în locul lui, ar lucra la fel, cu atât mai mult comuniștii, a căror intoleranță o cunoaște o lume întreagă, din teroarea Moscovei. Acestea sunt neajunsurile mărunte ale unei lupte pe viață și pe moarte. Ceea ce în adevăr interesează este marea bătălie care se dă între două principii, între două concepții sociale, intre mistica revoluționară prin distrugerea națiunei și mistica revoluționară prin fortificarea națiunei. Hitler personifică în acest moment zidul de apărare al Europei civilizate, împotriva destructivismului comunist. Ranchiunele ce i se poartă și calomnia pe care trebue s’o suporte nu ajung pentru a întuneca sensul acestei bătălii. Europa luptă împotriva comunismului și Hitler e omul său. Trecând peste punctele negre ale politicei sale externe, trebue să recunoaștem că Hitler s’a angajat într’o luptă mare, din care noi avem tot interesul să fie învingător Mai mult decât pe alții, primejdia comunistă ne pândește și pe noi. lini împotriva toțiisiiumărați-vă mai repede...i • ■ [UNK] i — Mare gălăgie se face la rubrica reportajului politic al tuturor gazetelor din Capitală, în jurul declarațiilor d-lui V. Tilea, subsecretarul de încredere al d-lui Alex. Vaida, președintele consiliului D. V. Tilea, prin greutatea specifică a începătoarei sale personalități, n’ar fi stârnit, desigur, atâta vâlvă, dacă nu ar exista presupunerea, absolut îndreptățită, că nu-i altceva decât un „haut-parteur“ prin care vorbește de la distanță șeful guvernului actual. După cum, tot astfel, nimeni n’ar fi semnalat cu vre-un tâlc deosebit articolul fulminant de deunăzi al d-lui Zaharia Boilă, directorul „Patriei“ oficioase, dacă n’ar fi fost vorba de propriul nepot al d-lui Iuliu Maniu, presupus, în mod logic, drept purtător de cuvânt al unchiului aflat în vilegiatură pe Coasta de Azur. Va să zică, vorba poetului: — „Oștile stau fată în față“... Deocamdată nu-i, după cum se vede, decât o luptă de avangardă. Au luat contact detașamentele de cavalerie ușoară, inchinându-se în fuga calului cu câteva împunsături de lance, ca o prevestire a marei încăerări care va urma. D. Zaharia Boilă, purtând cu oblânc blazonul familiar de la Bădăcini, a denunțat „complotul“ urzit împotriva d-lui Iuliu Maniu, punându-se din vreme în poziție de ripostă. I. V.Tilea, călare pe o comodă șea , guvernamentală, se saltă in scări, să străpungă pe „singuratecele persoane**, cari sabiotează actele echipei ministeriale a d-lui Alex. Vaida. Ciocnirea sa ar părea că-i inevitabilă. O singură nedumerire persistă. Nu suntem încă informați asupra raportului de forță a iiterilor protivnice. Acum câteva săptămâni, când d. Iuliu Maniu, intri unul, din acele accese de hotărîre care țin la dumnealui atât de puțin, își anunțase sosirea în țară, lansase o lozincă amenințătoare, prevestitoare de răfueli definitive: — „Vin acasă, să ne numărăm“... Din partea noastră, salutasem această ieșire vitejească a d-lui președinte, cu deplină satisfacție, fiindcă noua ne-au displăcut totdeauna situațiile echivoce și-am preferat, în orice împrejurare, jocul cu cărțile pe față. E singurul mijloc de a împiedica pe măsluitorii politicei, să trișeze. Am regretat, prin urmare, foarte sincer, că supăratul martir’ al Calvarului dela Beau- Soleil s-a răspândit atunci amânând pentru mai târziu, cum le-a amânat pe toate, mobilizarea credincioșilor săi din partidul național-țărănist La rândul sau, d. Alex. Vaida prin glasul mai volubil al d-lui V. Tilea, pomenește despre necesitatea unei numărători, prevestindu-ne din vreme, că d. Iuliu Maniu nu va rămânea decât cu cel mult 5% din totalul deputaților și senatorilor guvernamentali. Că telegrama de solidaritate trimisă d-lui Iuliu Maniu ca din partea parlamentarilor ardeleni, a fost ticluită la Cluj de câțiva conspiratori aleși pe sprânceană. Că d. Iuliu Maniu, retrăgânduse deja putere pe chestiunea demiterii prefectului de poliție al Capitalei, a ales un pretext neserios și ridicol. Că, la sfârșit, d. Iuliu Maniu a pretins ca întreg partidul să-l urmeze in opoziție, dar a rămas în minoritate, dintre toți miniștrii aflători în funcțiune la acea dată, numai doi declarându-se alături de supărarea sa. Aceste precizări ale d-lui V. Tilea, având girul tacit al d-lui Alex. Vaida (căci, în caz contrar, imprudentul subsecretar ar fi fost silit să demisioneze imediat), aruncă o lumină nouă asupra recentei ședințe a comitetului executiv, în care fruntașii național-țărăniști au decis să susțină mai departe guvernul actual. Abia acum înțelegem pentru ce moțiunea votată cu acea ocazie nu pomenește nici un cuvintel despre soarta d-lui Iuliu Maniu, care, (Continuare în pag. II-a) , ar litime de AL. HODOȘ „O felea pentru domnul profesor !...“ Prin ultima măsură distructivă a guvernului, — se știe — va fi desființat un număr foarte important de școli secundare, lănsâdu-se pe drumuri 100 (o mie și o sută) de profesori titulari. Am rezervat, nu de mult, tot în acest loc, un articol acestei probleme gravă fără îndoială. Am atras lucirea aminte celor în drept că timpurile actuale sunt extrem de neprielnice nouii ghilotinări a unei părți din corpul didactic. Că toate sutele de profesori lăsați fără catedre vor reacționa în anarhie, atașând un nou contingent de nemulțumiți rândurilor revoltate împotriva ordinei sociale, care le sugrumă. Afară de aceasta, guvernul calcă și legea, care garantează stabilitatea membrilor corpului didactic. Candoarea d-lui Virgil Madgearu nu a putut fi tulburată. D-sa este deștept și știe ce face! Știți ce a dispus d-sa în ceea ce privește plasarea cărturarilor aruncați din școli în stradă? — ,,Ii voiu numi pe câți s’o putea agenți fiscali. Să bată tobele și să nu caseze de toate: și bani și pumni!“ Mentalittatea d.lui Virgil Madgearu este foarte simplă și — mai ales— foarte nostimă. Pentru școli este nevoie de localuri Localurile trebuiesc îngrijite. Și in acest scop, paralele formează o condiție „sine qua non“. Pe când, ca să fii perceptor o tobă este de ajuns. Plasarea profesorilor în posturile de agenți fiscali este, așadar — își închipue d-sa — motivată. Vom vedea, de acum înainte, prin grația marelui nostru financiar, pe luminătorii de minți legat la gât cu o tobă ca un clopot, dând larna în casele oamenilor, luându-le vacile din bătătură și ajungând să facă odios profesoratul. Pentru că judecata omului dela țară « fără multe spirale, fără întortochieri. El nu se gândește că profesorul ajuns perceptorii își exercită noua meserie de plăcere, ci deoarece altfel ar muri de foame. Țăranul va confunda pe membrii corpului didactic, transformați din nenorocire (și din prostia guvernului) în agenți fiscali, cu ceilalți colegi ai lor, rămași mai departe pe catedre. Și — atunci — se va învăța să urască școala, care furnizează toboșari mizeriei Logica este clară. Imbricarea corpului didactic, de către național-țărăniști, in blană de lupi executori ai nepriceperii guvernului, nu poate ajunge fapt împlinit. Prestigiul profesorilor contează mai mult decât calculele unui ministru dezorientat și de operetă! Eugen Jebeleanu f SC deslanțuirea plănuise revoluției comuniste in Germania nasurile luate de guvernul Miner pentru apararea armiei BERLIN,28 (Radar).— (Agenția Wolfsbuer o anunță: După documentele descoperite la casa,Karl Liebknecht sediul partidului comunist. incendiul de la Reichstag trebuia să fie însoțit de incendii provocate la toate clădirile oficiale, la muzee, la palatul imperial și la marile întreprinderi cu caracter vital. Descoperirea acestor documente a împiedecat izbucnirea unei revoluții comuniste care era proectată. Focul la palatul Reichstagului trebuia să fie semnalul revoluției, care avea să înceapă azi dimineață cu jafuri, acte teroriste și război civil. MASURI EXCEPȚIONALE Consiliul de miniștri a ținut ședință toată după amiaza discutând decretul măsurilor excepționale ce urmează să fie pus în vigoare în urma ultimelor evenimente. Deocamdată nu s’a proedat proclamarea stării de asediu, însă guvernul va lua măsuri care echivalează cu introducerea unei situațiuni excepționale, în care însă puterea executivă nu este lăsată în mâinile comandamentelor militare ci este păstrată de guvern și de autoritățile sale civile. In cursul după amiezii guvernele din Oldenburg, Braunschweig, Saxonia și Meklenburg- Schwerin, au luat măsuri identice cu cele luate de către guvernul din Prusia. La Hanovra au fost arestați 140 de funcționari comuniști. Casele sindicatelor muncitorești și tipografiile în care se imprimau ziare și publicațiuni comuniste și social-democrate au fost închise . La enlte au fost arestate 130 de persoane între cari și scriitori celebri cu nume international ca liricii Mahzam, Egoin Ervin Ete, Remm celebrul autor al romanului anti-războinic „Măcelul“. Autost arestați mulți deputaț comunniștri, toți redactorii ziarului „Rotbe Fahne“Mai multe ziare susțin că din documentele pe care le ar fi descoperit ministerul de interne din Prusie, planul revoluției comuniste despre care se vorbește, ar fi fost elaborat de către deputatul Mürenberg, principalul editor de ziare ri pluteaumai de stânga și care ar fi dispărut de aseară. Prefectul poliției dto Börke a obligat toate localurile publice să închidă la ora 12 noaptea. Toate localurile în cari se adunau de obicei membrii ai partidului comunist au fost închtee. APARAREA NAȚIUNEI GERMANE Consiliul de miniștri a pregătit astăzi o ordonanță destinată „să apere națiunea împotriva primejdiei comuniste". Ordonanța va fi promulgată astă seară Ea va cuprinde restrângeri considerabile ale libertății individuale O notă oficioasă subliniază că presa va trebui să fie îndeosebi atentă, dat fiind caracterul grav al măsurilor luate Arestarea ti masa a comuniștilor Ordonanța dată de ministerul de interne al Prusiei continuă să fie executată cu ult*ma severitate. Până azi la amieză au fost arestate 130 persoane. Intre cei arestați sunt deputat** comuniști Toer ■gier și Remelo, scriitorul Ludwig Renn, profesorii Lehmann și Rus’ sakt, dte Liga drepturilor omulu sunt arestați deasememea tot* membri* comitetului executiv comunist. In statele Braunseweig, Mecklemburg ,Schwerin și Oldenburg s’au luat aceleași măsuri ca și în Prusia cu privire la interdicțienile relative la presă, demonstrat** și propaganda comunistă-Actiunea polițtei se desfășoară cu cea mai mare intensitate. Din oră în oră comunicatele ofte*ale aduc noui amănunte despre planurile teroriste ale comuniștilor- Astfel se anunță că în cursul perchezițiilor făcute la sediul partidului comunist, după evacuarea acestuiia, s’au găsit documente care expun un plan de otrăvire a isvoa ■relor și a produselor alimentare. Deputatul comunist Muenzenberg, care ar fi autorul planului n’a putut fi arestați până astă seară . ■> S’au lansat mandate de arestare (Continuare in pagina II-a) S! ANUL XI No. 258, JOI 2 MARTIE 1933 ronda«»-: OCTAVIAN QOGA j ? i; ‘j'î'-f ! ’ î■ •' r I ( ‘ ! rv* • I , -i is ;J. j: ! 1 : Redacția yl Administrația i București, Strada Câmpineanu No. 4 ' TELEFON Nr. 35973 f IiI« • i ' I ț v ^ ! i * t ■ ’ ' • l • Abonamentul I 750 lei pe an, pentru preoții învățători 500 le! Epidemia fraudelor Fraudele descoperite recent la „Monitorul Oficial“ nu sunt izolate și întâmplătoare. Dimpotrivă. In viața noastră publică, fraudele au o tradiție mai veche, pe care nepăsarea și lipsa de sancțiuni drastice au prelungit-o mereu. In jurul ideii de fraudă s’a constituit chiar o mentalitate periculoasă, legată de conștiința că ele nu sunt penalizate suficient, iar cercetarea lor e neutralizată de anumite intervenții politice influente. Societatea românească nu mai reacționează cu violență față de defraudatori, fiindcă toate dezideratele ei în legătură cu aplicarea sancțiunilor au rămas fără urmări. * 1 ' Opinia publică a fost sesizată adeseori cu mult zgomot de furturile comise în dauna Statului. S'au făcut unele cercetări cari trebuiau să creieze o anumită atmosferă pentru cei interesați, apoi lucrurile erau lăsate baltă. Acum vreo câțiva ani s’a făcut mare caz în jurul unor mari fraude petrolifere. Au fost lungi cercetări și unele arestări preventive. Atât. Numai sancțiunile au lipsit. Azi nu Se mai vorbește nimic de aceste fraude, fiind definitiv îngropate în cartoanele dosarelor judecătorești. In 1930 au fost la ordinea zilei fraudele cu pădurile din Ciuc. Nici aici nu lipsit zgomotul, nici o arestare de rigoare. In afacere era amestecat și un subsecretar de stat care a trebuit să demisioneze. Dar sancțiuni n’au fost. Dosarele s’au purtat prin cabinetele de instrucțe, au avut loc confruntări și interogări, de cari azi nu se mai pomenește nimic Toate au fost înmormântate in tăcere, vinovații preumblându-se , liberi, iar statul rămânând păgubit. Dar nu numai pentru acestea, ci pentru șirul nesfârșit de fraude nepedepsite s’a dat un impuls apreiciabil incorectitudinilor. Cel mai mare stimulent al fraudelor n’a fost atât lipsa de control serios ,n averea publică, ci lipsa completă fi* sancțiuni. La noi ideea dip fraudă nu este legată cu ideia unei drastice pedepse și cu desființarea civilă a fraudatorului. Dimpotrivă, oamenii cari s’au îmbogățit peste noapte, cari dintr’o leafă minusculă și-au clădit case, sunt încurajați de o stimă unanimă. Indivizi de acest fel sunt mulți și cunoscuți. Nu reacționează nimeni față de prezența lor în societate. Statul însuși nu se scutură de parazitistu lor, prin faptul că nu-și apără drepturile, ci tolerează jaful în propria lui avere. De ce să fie intimidat un fraudator când în întreaga presă s’a publicat lista averii d-lui Romulus Boilă, agonisită după ce partidul său a fost la guvern ? Ca cercetări s’au făcut în afacerea suspectă a minei dela Arieș a d-lui Iuliu Maniu . Sub ochii publicului ,e îngroapă în tăcere afaceri necurate, fraude dovedite. Să ne mai mirăm atunci de ce sistemul fraudei continuă, iar statul sărăcit este jefuit mereu ? Frauda în societatea noastră este semnul unei corupții întinse. O situație asemănătoare era în Rusia țaristă unde funcționau servicii inexistente, cazărmi fictive cu personal imaginar dar cu lefuri plătite regulat. Fără îndoială, corupția nu este atât de mare la noi, dar totuși este o anumită asemănare în lipsa de sancțiuni severe pentru fraudatori. Destinul societății rusești a fost tragic fiindcă i-a lipsit suportul moral. Fraudele de la „Monitorul Oficial“ trebue să fie cel puțin acum un avertisment de situația în care ne-a adus lipsa de sancțiuni reale a fraudatorilor. Batjocorirea sărăci ie țării prin mânuirea necinstită a bi»nului public trebue pedepsită aspru mai ales că fraudele sunt comise nu de funcționari mici ci de cei ant puși în scara vieții sociale. Epurația și exemplul trebue â pornească de aici cu asprime. Dim. Bogdan Utili ...și plancfc um grant-onul Comunismul german a devenit agresiv la culmea A pus foc Reichstagului, voind să dea prin aceasta semnalul revoluției generale. După ce metodele violente, comploturi, asasinate și atentate au fost eliminate din tactica revoluționară este cel puțin surprinzător noul procedeu al comuniștilor germani. Singurul rezultat real al tentativei lor va fi înăsprirea măsurilor împotriva lor începutul s-a și făcut. Comunismul nu este numai o doctrină de stânga, dar și pășește cu stângul . Tel eapgirssgj e tie «»nit^teante Intre d Al Vaida actualul președinte de consiliu și pacienții de la Monte Carlo, a fost în ultimul timp uin liric schimb de telegrame. • Al Vaida transmitea prin cablu, senti, meritele profunde și solidaritatea perfectă a partidului pentru reumaticii porniți spre Golgota. Ca răspuns, dermatioșii opriți o clipă la ruleta de la Monte Carlo au răspuns foarte satisfăcuți, de solidaritatea ,„perfectă“ a partidului Numai că satisfacția lor este puțin cam galbenă , pe margini puțim vânătă Fără- fără- fără... " In urma măsurii guvernului tt&si cap) de a desființa cu ghiotura școalele, au rămas fără catedră o mie cinci sute de profesori De altfel acest minus se agață, -i o râie de toate lucrurile. Băncile sunt fără depunători Depunători fără parale . . . Paralele fără circulație •• Teatrele fără spectatori (numai spectatorii cu migrenă!) Guvernul fără program Pretutindeni eticheta fără continu kJ Efizinonului Kratoa NEW-YORK, 28 (Rador). Se anunță că marele vulcan Kracatoa a intrat din nou în activivitate. Locuitorii din regiunea înconjurătoare și-au părăsit locuințele, temându-se de o erupție puternică a vulcanului. Greva funcționarilor comunali ai Varșviei VARȘOVIA, 28 (Rador). Funcționarii municipali din Varșovia au hotărît pentru mâine o grevă de o jumătate de zi, în semn de protestare contra reducerii salariilor și contra măsurii prin care se prevede asigurarea obligatorie pentru caz de boală. Funcționarii serviciilor de utilitate publică, nu vor participa la această grevă. Continuare in pag. II-a Sighișoara de HORIA TECULESCU Nimic nu e mai greu decât să risipești o prejudecată. A înlocui o credință veche e așa de greu, încât, cei mai mulți, renunță la plăcerea certitridanii a pestei imnetal devăr cu care s’-a obișrnuit — Sighișoara este un burg săsesc“, iartă comentarul, scurit, pe care-l face, orice călător în goana trenului sau a mașine, fără a-și lua osteneala să controleze această afirmație A vorbi și despre o Sighișoara românească ar părea o îndrăzneală, chiar și pe mitra Români. Și totuș, în această seară, vă voia, vorbi, pe lângă soarta burgului săsesc, și despre amtarturile daco-romanțe și românești în legătură cu acest oraș. Căci, hotar, nu era să afle numai Sașii, colonizați, frumusețile acestui colț de pământ, pe lângă care au trecut artâtea neamuri idei la facerea lumii. Și, într- adevăr, ochiul ager și practic al Romanelor a’nțeles c’aci este un punct bun de stăpânire a văii Târnavelor de aceea au așezat aci un castru, alături de drumul croit de spiritul lor constituictiv, fără pereche. Tresare de adâncă mândrie sufletul nostru când, alături de cetatea săsească, săpăturile ne dau la iveală cărămizi cu inscripția: Legiunea a XIII Gemina . Avem, dar un burg săsesc, pe urmele calibrului romani, și o nouă viață românească, în apropierea acestor ziduri, pe cari le roade, încet și tainic, iedera veșnic verde ca un simbol al unei vieți proaspete Călătorul pornit de la Brașov, unde stau înmormântate atâtea mari amintiri ale neamului nostru străbate țara Bârsei trecând pe la cetatea Feldioarei, locul de splendidă biruință a oștilor lui Petru Rareș, conduse de Vornicul Grozav. Zărește în dreapta cetatea Rupea amintind, în construcția, cele mai vechi vremi ale neamului nostru, apoi, în stânga cetatea Saschizului, cu farmecul melancolic al minelor Cândochirii încântat de variatele aspecte ale naturii pare că-și găsește odihnă în monostomia șesului - un colț de pădure, oprind o clipă privirea, însă spre largă admirație a sufletului o priveliște, fără egal în care creațiunea lui Dumnezeu se’nfrățește cu ce-a făptuit mâinile omului E Sighișoara.., S’ar osteni zadarnic mintea să descifreze, ce-i lăsat dela Dumnezeu și ce-i făcut, de mâna omului? E o vedere ce pare a fi creată de imaginație Deaceea, probabil cei mai mulți, călători au spus că,această . perlă a Târnavelor“’ e o cetate din basme . Intr’adevăr Sighișoara e un oraș în care vremea s’a oprit și timpul a trecut alăturea de ziduri . Sbuciumul sufletesc încrețește fruntea noastră, iar furtunile vremii ruinează cetățile Dar cetatea Sighioarei a rămas neatinsă de vre>mi, zidurile ei n^au farmecul ruinelor. Deși au trecut pe aci, nesfârșite valuri de oameni de atâtea ori, s’au îndreptat spre «a priviri la come, totuș, ziduirille ei sunt întregi. Stăpânitorii lor de veacuri au j art fst orice pentru păstrarea lor Cronica însemnează, lămuriți, în repetate rânduiri că înaintând, dușmanul a fost oprit cu daruri la marginea cetății. Se pare că un goran nevăzut a stârnit în gândul de-a păstra, vremurilor de acum, chipul frumos al unei cetăți de altădată. Dar, să străbatem trecutul, profitând de cercetările marelui răscolitor al pământului Daciei, V. Pârvan, care, în agonie, corecta monumentala, ca operă „Getica“. Acest dar făcut culturii românești — a spune în treacăt — are puțini admiratori. Căc i cine se încumetă azi în epoca de nebunie a vitezei, să răsfoiască măcar o carte de aproape 1000 de pagini când apar romane, de 16 pagini în stil telegrafic? Pârvan găsește străvechi urme de așezare omeneacă în aceste părți. Sighișoara e pomenită de 73 de ori în opera sa, cum nu aftei o localitate d.n.,țară. Dovadă că aci. a pulsat, o imtensă viață, din cele mai vechi timpuri In lumea getică a fost unul dintre cele mai importante centre . , S’au găsit urare încă din epoca bronzului, astfel o masă de sanctuar din pământ ars, împodobită deosebit de artistic cu motivul spiral ®* Apoi, prețioase ornamente și obiecte din vârsta fierului arme, unelte, vase, urne de o eleganță deosebită, fapt care a determinat pe savanți să se numiască „urne ‘ tip Sighișoara“ și ceramică p’ictată ceraclică, cum nu s’a mai găsit nicăierî în Dacia/ In apropierea orașului se găsesc urmele a două cetăți dacice și ale unui castru roman. Din plămădeala Dacilor cu Romanii s’a format un neam nou, care a rămas până azi ,înfipt și nesmuls“ pe marginile Târnavei. In secolul al XII regele Ungariei a așezat pe aceste locuri un popor german înzestrându-l cu toate privilegiile Sașii au adus cu ei un nou sistem de clădire și au ridicat cetatea, pentru vremuri de primejdiie, eiî 16 turnulețe svelte, dintre cari 7 sunt năruite Au trecut pe sub aceste ziduri. Tătarii, Turcii, oștile lui Șt. Batthori și ale lui Sigismundi apoi trapela lui Gh. Basta și M. Lacului, iar în timpul frământărilor dintre imperiali și principii ardeleni, oștile lui Radu Șerban, conduse de Gh. Raț, au stăpânit Sighișoara în vara anului 1605, chemate de Sași, pentru apărare. E bine că se știe dar, că oștile lui Radu Șerban, au trecut în Ardeal, pe urmele proaspete ale lui Mihai, și au pus atunci vremelnic stăpânire pe aceste plaiuri cari au ajuns acum statornicește libere. A trecut pe sub acesta ziduri. Gh Rákóczi, care aci a fost ales principe al Ardealului, apoi Apafi și alții, dar, la 1848, oștile lui Kossuth au fost înfrânte de Ruși, lăsând pe câmpul de luptă, în apropierea orașului cadavrul celui mai mare poet maghiar, Petőfi a vrednic de amintit că mormântul lui e îngrijit pe socoteala statului român, iar statuia din fața prefecturii a fost dusă de Maghiari, în 1918, la Budapesta șisóidul ei un grup de Români insuflețdini intenți yneiază să ave*® statuia lu M Eminescu. Va surprinde, pe cei mai mulți, adevăruil istoric, că aci la Sighișoara a fost pe la mijlocul secolului *XV, monetăria Țării Românești, și Vlad Dra