Țara, iulie 1943 (Anul 3, nr. 633-659)

1943-07-23 / nr. 652

/ Vineri 23 Iulie 1943 înscris la Trib. Sibiu, S. N­ Nr. 1470/1941 O O REDACŢIA: Sibiu, Strada Regele Mihai L Mr. TELEFON 746 ADMINISTRAŢIA: Sibiu, Strada Avram Iancu Nr. 29 TELEFON 524 O O ABONAMENTE: La sate: anual 500 Lei; jum. an 250 Lei. — La oraşe: anual 600 Lei; jum. an 300 Lei. — In­stituţii 2000 Lei anual. O O Taxa poștal plătită în numerar conf. ,aprob. Dir. Gen. P. T. T. Nr. 29664/1941 ANUL III. No. 652­5 LEI ­ Transilvania, pământ şi suflet românesc de­ Nicolae Ciucianu In harta politică şi spirituală a ro­mânismului, Transilvania reprezintă a­­devărata „icoană" a pământului româ­nesc. Autenticitatea sufletului româ­nesc se revarsă şi se plămădeşte în ti­pare specifice prin puterea de creaţie şi de ţinută eroică a Transilvaniei «partea cea mai de frunte a pământu­lui românesc", după afirmaţia marelui geograf Gheorghe Vâlsan. Pentru des­tinul politic şi geografie al României, Transilvania este adevărata inimă Statului Român, deoarece mărturii străine şi foarte preţioase ne sunt date asupra acestei icoane de mucenicie ro­mânească, aşa cum spune Ferdinand Lot, profesorul de veritabilă ţinută in­telectuală, atunci când afirmă în lu­crările sale ştiinţifice, că „Transilva­nia este adevărata rădăcină a rasei ro­mâneşti", fiindcă pentru întreg Româ­nismul Transilvania reprezintă lăcaşul de închinare, de preamărire şi de ma­nifestare puternică a forţelor noastre creatoare. Această provincie de înaltă ţinută e­­roică, plămădită cu sângele românesc de veacuri, face pe marele Delavran­­cea, să exclame de pe culmile Carpaţi­­lor că aceşti munţi „nu există ca ho­tar, ci, ca şira spinării unei fiinţe vii care a suferit de goana vremurilor vi­trege", ca mai departe să întărească a­­devărurile de mai sus prin aceste cu­­vinte: „Şi azi se ridică poporul român ca un uriaş scuturându-şi ţărâna din barbă şi de pe braţe lanţurile", şi ast­fel prin graiul înnaripat al lui Dela­­vrancea s’a propovăduit însuşi destinul eroic al Transilvaniei. Semnificaţia românească a acestui ţinut, care s’a botezat în puternica cre­dinţă ce a radiat din bolta luminoasă a altarelor de pe întregul lui cuprins, este astfel înfăţişată de condeiul nemu­ritorului Octavian Goga. „Istoria de veacuri a Ardealului românesc e isto­ria de lacrămi şi de umilinţă a unui popor­ orfan" Dar, în cartea neamului, la capitolul demnităţii eroice, Ardealul s-a înscris cu cea mai bogată contri­buţie a sufletului românesc, deoarece existenţa istorică a acestui ţinut a in­tegrat pentru totdeauna în biserica neamului spiritul de luptă, care se ca­racterizează prin acel mesianism al ori­ginalităţii creatoare. „Din zile stră­vechi, afirmă Octavian Goga, instinc­tul de conservare a fost prins în sân­gele nostru. Aici, în Carpaţi, unde ne-am pitit sub năvălirile barbare, a­­dăpostindu-ne atât de bine după brazi şi stânci încât istoria universală a­­proape o mie de ani ne-a pierdut ur­ma, noi am perpetuat neştirbită con­ştiinţa diferenţierii de rasă. Popor de ciobani şi de plugari, ne-am încleştat de petecul de pământ care a fost leagă­nul nostru traco-romanic. Pesemne, o fărâmitură depărtată din patrimoniul Romei, a păstrat în subconştientul nos­tru o pornire alcătuitoare de Stat." Această originalitate creatoare a dat acestei măreţe provincii însăşi puterea şi dinamismul de stat naţional; chiar spirite străine au propovăduit despre acest colţ de pământ românesc ade­văruri ce s’au făcut cunoscute în toată lumea şi cari arătau şi mărturiseau credinţe pe veci grăitoare „că în Ar­­­­deal poporul românesc reprezintă ade­vărata realitate politică şi singura forţ­­­tă constructivă". Această forţă con­structivă, de care vorbeşte în veacul­­ trecut Otto Folberth, a definit în de­cursul veacurilor, a acelor veacuri , umilinţă şi de speranţe, spaţiul geo­grafic românesc, icoană a patrie adevărate. Transilvania se integrează în con­ştiinţa românească prin aspectul dubli al romanităţii şi al eroismului. Este a­cel Ardeal pe care profesorul Vasile Băncilă îl definea printr’o „masivă e­minenţă" etnică, „în aşa măsură încâ nu ne putem înţelege pe noi ca neam dacă nu înţelegem Ardealul." Şi spu­nea mai departe profesorul şi omul de cultură, care este Vasile Băncilă, fi­xând permanenţa Ardealului romă­nesc, pe care o cuprindea în bolta-i pu­ternică de semnificaţie românească cele ce urmează: „înainte de toate Ardealul cuprins de sensul originali­tatii noastre reprezintă o inimă etnică şi o principală coordonată pentru a ne înţelege." Despre acest ţinut, despre a­­ceastă regiune geografică naturală, or­ganică, care cuprinde în conturul ei Statul în permanenţă şi în care se fi­xează, ca o icoană vie, drepturile şi su­ferinţele, înfrângerile şi nădejdiile neamului nostru, însăşi podoaba desti­nului nostru istoric. „Trebue să recu­noaştem Ardealului un destin tragic, spune mai departe de profesor Băncilă, el, dintre toate cuprinsurile româneşti, era cel mai indicat, prin densitatea lui umană şi prin vitalitatea formei pusă în el, să facă istorie. Şcoala Ardeleană e apreciată greşit când e cercetată sub­ unghiul îngust şi filologic. Ea e, de fapt, o mare întreprindere politică prin cultură, fiind, în acest înţeles, una din cele mai fantastice şi mai or­ganizate mişcări pe care le-au produs Românii. Sensul ei adânc e politic, în înţelesul cel mai nobil al creaţiei şi fi­nalităţii politice. Dar Ardealul ne-a dat delegaţii săi în istorie, de la cioba­nul umil până la eroul cultural, menit să întărească sau să complecteze forma noastră primordială de a fi." De­sigur afirmaţiile dlui profesor Vasile Băn­cilă despre acest aspect al Ardealului sunt pe deplin verificate şi pe deplin în­temeiate, deoarece Ardealul reprezintă mai mult decât o conştiinţă morală, re­prezintă o conştiinţă a legăturii veşnice dintre neam şi pământ, căci Ardealul ne întăreşte credinţa în veşnicia şi drepturile imprescriptibile ale neamu­lui. Transilvania este „revelaţia infai­libilă a României Mari", este amvonul de unde se rostesc marile împliniri ale Neamului, amvonul de unde se propo­­vădueşte ideia unităţii neamului. Prin Transilvania şi prin sufletul transil­vănean ne ridicăm în faţa lumii şi în faţa istoriei drepturile cari nii se pot prescrie. Această cetăţuie de energie şi flacără românească, această grădină a rădăcinilor româneşti, cum spune d. profesor Grigore Popa, este geografia sacră a românismului, deoarece TTran­­silvania, prin aşezarea ei în spaţiul comunităţii româneşti reprezintă cele mai puternice bătălii ale spiritului nostru naţional. „Cetate de munţi şi de coline, spune d. profesor Grigore Popa, cu faţa întoarsă de apururi spre Soare-Răsare, pământul nobil şi sfânt al Transilvaniei, n’a fost niciodată ţa­ră de margine, cum o pretinsă istorio­grafie ştiinţifică ar vrea să ne facă s’o credem. Nu! Ardealul a fost totdeauna o tară de centru, pământ de cumpănă şi de început al tuturor izvoarelor de viaţă românească." Ardealul are tra­diţiile lui proprii, cari se reazimă „pe legea decebalică a Sarmisegetuzei, spune undeva d. profesor Grigore Popa, pe cadenţa imperială a legiuni­lor romane şi pe sublimul ethos al credinţei întru nemurire al Thraco- GefHor. Ardealul,­­ măduva istoriei româneşti, Transilvania, — Alcazarul României, vatra graiurilor noastre, pă­mântul izvoarelor de început şi de via­ţă a românismului." Aceasta este Transilvania, provincie ce reprezintă virtuţile creatoare ale neamului, ethos-ul şi mesianismul ro­mânesc de totdeauna. „Busola Transil­vaniei, cum spunea istoricul maghiar Ladislaus Kovary, este fixată cu totul spre răsărit, astfel Ardealul rămânând în cadrele organizaţiei tradiţionale populaţiei autohtone." Pentru sufletul transilvănean temeiul suveranităţii sale în lume îl constituie conştiinţa destinului comun. Pentru poporul tran­silvănean s’a fixat o lege a demnită­ţii şi a tradiţiei, care a fost propovă­duită răspicat ca o lozincă de luptă a Ardealului românesc prin cuvântul de foc al Dr-ului Raţiu, care a spus că „drepturile unui neam nu se discută, ele se afirmă". Şi drepturile neamului românesc în Ardeal s’au afirmat prin credinţă şi duh panroliânesc. Credinţa în destinul major al neamului este lupta de veacuri a acestui popor pe a­­cestea meleaguri, pe aceste pământuri sfinţite de jertfa totală a sângelui ro­mânesc. In Ardeal a crescut şi s’a des­­voltat „legea românească" de care vor­beşte de asistent universitar Şerban Lungu în studiul „Naţiunea ca princi­piu de cultură şi educaţie". Etnicitatea Transilvaniei este acope­rită şi propovăduită de popor, a cărei expresie politică este şi care se inte­grează cu perfecţiune în blocul comu­nităţii româneşti, ţăranul ardelean stăpânind astfel funcţiunea istorică şi permanenţa continuităţii. Sufletul Ar­dealului este jarul credinţa străbune, este luceafărul şi bolta de sprijin a României. Ardelenii sunt acele con­ştiinţe cari frământă cu sufletul lor viaţa românească şi destinul major al Patriei, sunt focarele eternităţii ro­mâneşti. „Voi sunteţi, se adresa arde­lenilor la 1848, Eliade Rădulescu, care ne-aţi semănat câmpiile cu sămânţa libertăţii, voi ne-aţi trimis apostolii cari ne-au pregătit mântuirea noastră, ’ dela voi avem o limbă mai corectă, de­ la voi istoria şi filosofia." Aceasta est© Transilvania, pământ şi suflet româ­nesc, care cu veacurile stă mărturie a romanităţii, a forţei noastre, a tăriei rasei noastre, puternică sinteză a co­munităţii de viaţă. Ca o imprescripti­bilă dovadă de vechimea noastră pe a­­cest pământ, pe această Transilvanie, pământ şi suflet românesc, e mărturia poporului german, care în însăşi poe­zia populară, în acea înnobilare a sufle­tului viu, în acea icoană a patriei, „Niebelungenlied" pomeneşte de duce­le Vlachilor care a venit la Viena pen­tru nunta Krimhildei care lua pe Etel, regele Hunilor, căci spune epopeia ger­mană în splendorile ei: „Da war des Herzog Ramung aus dem Walachen- Land, mit siebenhundert Männer er vor sie gerannt, den wilden Vögeln ähnlich, sah man einher sie fahren". Puterea sufletului românesc se ju­decă şi după întinderea pământului căci, „un stat trebue să se întindă în spaţiu atât cât se întinde neamul sau Poporul a cărui expresie politică el este." " Expresie politică a romanităţii în Vest este Transilvania, provincie stăpânită de sufletul românesc, a că­rei semnificaţie românească o dove­deşte pământul, destinul şi veacurile de istorie şi de puternică legătură a destinului romanic în acest arc carpa­tic." De numele acestor ţări, — a nea­mului ţărilor acestora numele drept şi vechiu este roman, — adică Râmlean dela Roma. Acest nume, dela descăle­catul lor de Traian se trage; şi cât au trăit dela pustiirea satelor pe aceste locuri, şi cât au trăit în munţi, în Ma­ramureş şi pe Olt, tot acest nume au ţinut şi ţin până azi. Stă numele cel vechiu ca un temeiu neclintit, IAR CEL CE ESTE RĂDĂCINĂ NU SE MUTA." Iată adevărurile testamentu­lui românesc pe care le exprimă clar şi româneşte Miron Costin, marele istoriograf şi cronicar al neamului, care prin scrisul şi viaţa sa a dovedit vrednicia şi mucenicia românismului pe pământul românesc. Transilvania este pământ şi suflet românesc pentru­­că este suflet şi pământ din sufletul şi pământul neamului, a cărei semnifi­caţie românească au dovedit-o şi o do­vedesc pentru toate timpurile, trecutul, prezentul şi viitorul. Transilvania este oglinda neamului, este lupta de veacuri a poporului românesc, este simbioza pământului şi a naţiunii, este vigoarea rasei româneşti, deoarece Transilvania face parte integrantă din „unitatea etnică a neamului" şi con­stituie împreună cu întreg pământul ro­mânesc acel „corp uman", cum frumos se exprimă Jacques Ancel, este, după observația dlui Ion Conea, inima et­nografică și politică de totdeauna a Daciei, este rădăcina neamului, este „nu­mele cel vechin, temeiu neclintit, IAR CEL CE ESTE RĂDĂCINĂ NU SE MUTA."

Next