Teatrul azi, 2001 (Anul 2, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 1-2 - 1

lemnl*1 FESTALUL NAȚIONAL­­ DE IE­Rim Ed Ltu 2000 1 Marina CONSTANTINESCU La mijlocul lunii noiembrie, toate drumurile teatrului au dus la București. Această artă nu are centru, ci centre, sau mai exact locuri în care se întâmplă ceva. Fenomenul fiind viu se manifestă previzibil sau nu, încărcând variat spaţiile în care se dezvoltă. De aceea cred că ediţia de anul acesta - a X-a - a Festivalului Naţional de Teatru a fost un eveniment pentru că a ţinut cont de chipul real al spectacolului teatral, în cele mai variate forme de înfăţişare, fără tendinţa periculoasă de a machia ceea ce ar fi putut părea neestetic. Directorul festivalului - criticul de teatrul Alice Georgescu - şi organizatorii (s-a simţit din plin şi eficient implicarea de anul acesta a UNITER-ului) au mai ţinut seama de ceva: lipsa dialogului, a comunicării instalată confortabil în societate şi, implicit, în rândul oamenilor de teatru, încercarea de a-i pune faţă în faţă pe creatori şi comentatori mi s-a părut mai reuşită şi mai animată ca în alţi ani, discuţiile care s-au purtat la sediul Uniunii Teatrale fiind mult mai dezinhibate şi poate mai constructive decât în alte dăţi. Cu două reţineri, din punctul meu de vedere - Mediterana şi Roberto Zucco - selecţia operată de Alice Georgescu a oferit publicului cele mai importante producţii realizate în ultimul an. Călătorind în toată ţara, selecţionerul a descoperit şi nume mai puţin cunoscute (şi mă gândesc în primul rând la regizorul Bocsardi László) care pun în valoare cu profesionalism şi modestie tendinţe, formule noi de expresie teatrală. E drept că anvergura unui festival ţine cu precădere de Mo­cs­y ! Biblioteca Judeţean!­i MURE!)' !

Next