Teatrul, 1986 (Anul 31, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 9 - 95
întoarcerea la teatru După o absență de 27 de ani de pe scenă, Jean Paul Beilmondo se întoarce la teatru, întruchiuarându-l pe Kean, marele actor englez de la începutul secolului al XIX-lea, interpret genial al rolurilor din numeroase capodopere shakespeareene, erou titular al piesei adaptate de Sartre după Al. Dumas. Spectacolul, pus în scenă de Robert Hossein la Teatrul Marigny din Paris, s-a bucurat de un succes răsunător, constituindu-se intr-un omagiu pasionat adus teatrului și, cu osebire, artei Actorului. O seară festivă, organizată de întreprinderea Hachette, coproducător al spectacolului, a reunit în sala Teatrului Marigny zeci de actori şi actriţe, care au ovaţionat îndelung, la semnalul pe care l-a dat Alain Delon, din rîndul întîi, ridicindu-se in picioare. Antonio Buero Vallejo In sălile Bibliotecii Naţionale din Madrid a fost deschisă în lunile aprilie şi mai o expoziţie dedicată vieţii şi operei lui Antonio Buero Vallejo, cu prilejul atribuirii premiului Miguel de Cervantes pe anul 1986. Creat în 1976 pentru a încununa operele cele mai valoroase ale scriitorilor de limbă spaniolă din Spania şi din America Latină, premiul Cervantes a fost atribuit acum pentru prima oară unui dramaturg. Printre laureaţii primilor zece ani se numără Jorge Guillen, Alejo Carpentier, Jorge Luis Borges, Rafael Alberti, Ernesto Sabator. Antonio Buero Vallejo este considerat moştenitor al unei tradiţii ce urcă pină în secolul al XIII-lea şi, în acelaşi timp,. ..reprezentant de frunte al unui mod de a înţelege teatrul ca pe conştiinţa societăţii in care se produce, în cursul unei perioade întunecate, el a continuat, fără încetare şi fără şovăire, să menţină vie demnitatea unui teatru în care prevalează, pe lingă valoarea cuvântului ca element primordial al comunicării, preocuparea pentru mediul social şi istoric şi un puternic suflu umanist... Fără Buero Vallejo n-ar putea fi explicat nici teatrul spaniol, nici societatea spaniolă a acestui timp“. Cu acelaşi prilej a avut loc premiera absolută a ultimei piese a lui Buero Vallejo, Lázaro en el labirinto (Lázaro în labirint), un proces de conştiinţă legat de perioada dictaturii fasciste, perioadă în care, după cum se ştie, dramaturgul a fost întemniţat de mai multe ori. Printre fotografiile din expoziţie, reproduse în revista „Información cultural“, se află şi una reprezentindu-i pe Fory Etterle şi Victor Rebengiuc, interpreţi ai spectacolului cu cărţile pe faţă la Teatrul „Bulandra“, şi nu ai Fundaţiei, cum scrie sub imagine. Teatru feminist Primul festival internaţional al teatrului feminist s-a desfăşurat la Madrid între 16 iunie şi 7 iulie. Teatrul feminist este o formă de expresie militantă care îşi are originea în mişcarea feministă a anilor ’60, iniţiată îndeosebi in S.U.A. şi Marea Britanie. Pe măsură ce mişcarea s-a extins, teatrul feminist s-a dezvoltat mai ales în acele ţări în care lupta femeilor a avut un caracter organizat, cu diferenţierile inerente, in funcţie de specificul cultural, nivelul de dezvoltare, influenţa „conştiinţei feministe“ etc. Printre militantele mişcării feministe se numără cunoscutele actriţe de orientare progresistă Jane Fonda, Vanessa Redgrave Glenda Jackson, precum şi Melina Mercouri, în prezent ministrul culturii din Grecia. Grupurile feministe au adoptat multiple forme artistice pentru a exprima şi a denunţa situaţia femeii din ţările lor : pantomima, musicalul, revista, drama, comedia, teatrul de păpuşi. După două decenii de existenţă, teatrul feminist s-a consolidat ca o formă specifică de artă militantă, recunoscută în mediile artistice şi intelectuale din ţările dezvoltate, cu unele începuturi meritorii în ţările în curs de dezvoltare. Printre figurile afirmate in ultima vreme se află şi scriitoarea egipteană Narwal el Sudawi, de profesie medic, ale cărei piese au fost jucate cu succes în Franţa. în cadrul festivalului au avut loc spectacole ale unor trupe din New York, Roma, Santo Domingo, pe lingă cele din Spania, o masă rotundă precum şi o dezbatere intre artiste şi public. Margareta BARBUŢĂ 95