Teatrul, 1986 (Anul 31, nr. 1-12)

Numerele paginilor - nr. 9 - 95

întoarcerea la teatru După o absență de 27 de ani de pe sce­nă, Jean Paul Beilmondo se întoarce la teatru, întruchiuarându-l pe Kean, ma­rele actor englez de la începutul seco­lului al XIX-lea, interpret genial al ro­lurilor din numeroase capodopere shake­­speareene, erou titular al piesei adaptate de Sartre după Al. Dumas. Spectacolul, pus în scenă de Robert Hossein la Tea­trul Marigny din Paris, s-a bucurat de un succes răsunător, constituindu-se in­­tr-un omagiu pasionat adus teatrului și, cu osebire, artei Actorului. O seară festivă, organizată de între­prinderea Hachette, coproducător al spectacolului, a reunit în sala Teatrului Marigny zeci de actori şi actriţe, care au ovaţionat îndelung, la semnalul pe care l-a dat Alain Delon, din rîndul întîi, rid­icindu-se in picioare. Antonio Buero Vallejo In sălile Bibliotecii Naţionale din Ma­drid a fost deschisă în lunile aprilie şi mai o expoziţie dedicată vieţii şi operei lui Antonio Buero Vallejo, cu prilejul atribuirii premiului Miguel de Cervantes pe anul 1986. Creat în 1976 pentru a încununa ope­rele cele mai valoroase ale scriitorilor de limbă spaniolă din Spania şi din America Latină, premiul Cervantes a fost atri­buit acum pentru prima oară unui dra­maturg. Printre laureaţii primilor zece ani se numără Jorge Guillen, Alejo Car­­pentier, Jorge Luis Borges, Rafael Al­berti, Ernesto Sabator. Antonio Buero Vallejo este conside­rat moştenitor al unei tradiţii ce urcă pină în secolul al XIII-lea şi,­ în acelaşi ti­mp,. ..reprezentant de frunte al unui mod de a înţelege teatrul ca pe conşti­inţa societăţii in care se produce, în cursul unei perioade întunecate, el a con­tinuat, fără încetare şi fără şovăire, să menţină vie demnitatea unui teatru în care prevalează, pe lingă valoarea cuvân­tului ca element primordial al comuni­cării, preocuparea pentru mediul social şi istoric şi un puternic suflu umanist... Fără Buero Vallejo n-ar putea fi expli­cat nici teatrul spaniol, nici societatea spaniolă a acestui timp“. Cu acelaşi prilej a avut loc premiera absolută a ultimei piese a lui Buero Vallejo, Lázaro en el labirinto (Lázaro în labirint), un proces de conştiinţă le­gat de perioada dictaturii fasciste, peri­oadă în care, după cum se ştie, drama­turgul a fost întemniţat de mai multe ori. Printre fotografiile din expoziţie, re­produse în revista „Información cultu­ral“, se află şi una reprezentindu-i pe Fory Etterle şi Victor Rebengiuc, inter­preţi ai spectacolului cu cărţile pe faţă la Teatrul „Bulandra“, şi nu ai Funda­ţiei, cum scrie sub imagine. Teatru feminist Primul festival internaţional al teatru­lui feminist s-a desfăşurat la Madrid în­tre 16 iunie şi 7 iulie. Teatrul feminist este o formă de ex­presie militantă care îşi are originea în mişcarea feministă a anilor ’60, iniţiată îndeosebi in S.U.A. şi Marea Britanie. Pe măsură ce mişcarea s-a extins, teatrul feminist s-a dezvoltat mai ales în acele ţări în care lupta femeilor a avut un caracter organizat, cu diferenţierile ine­rente, in funcţie de specificul cultural, nivelul de dezvoltare, influenţa „conşti­inţei feministe“ etc. Printre militantele mişcării feministe se numără cunoscutele actriţe de orien­tare progresistă Jane Fonda, Vanessa Redgrave Glenda Jackson, precum şi Melina Mercouri, în prezent ministrul culturii din Grecia. Grupurile feministe au adoptat multi­ple forme artistice pentru a exprima şi a denunţa situaţia femeii din ţările lor : pantomima, musicalul, revista, drama, comedia, teatrul de păpuşi. După două decenii de existenţă, teatrul feminist s-a consolidat ca o formă specifică de artă militantă, recunoscută în mediile artis­tice şi intelectuale din ţările dezvoltate, cu unele începuturi meritorii în ţările în curs de dezvoltare. Printre figurile afirmate in ultima vreme se află şi scrii­toarea egipteană Narwal el Sudawi, de profesie medic, ale cărei piese au fost jucate cu succes în Franţa. în cadrul festivalului au avut loc spec­tacole ale unor trupe din New York, Roma, Santo Domingo, pe lingă cele din Spania, o masă rotundă precum şi o dez­batere intre artiste şi public. Margareta BARBUŢĂ 95

Next