Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-04-08 / nr. 28

N Telegrafulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe afla­­tă la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. go 28. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., ear pe o jumătate de anu 3. cl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl.­­ Inseratele se plătescu cu 4. cr. și rulu cu slove mici. r­u. Carpatului, Ministeriu s'a cerutu dimisiunea. Șe­­depeșe telegrafice. Turunu 11 Aprile. O scriere din condeiulu lui Martini se află aici în cerculațiune, în care se arată politica demagogică acestui neodihnitu individu cu o nerușinată temeritate și pronuncie orescoală noă cu cunoscutele sele frase. Corfu­l Aprile, turcești cu 22 de tunuri. La Butrinto stau gata de plecatu 13 gălie Madritu 10 Aprile. dința Cortesiloru sa surpinsu pentru furtunosele ședințe ale Se­­natului. Parisu 12 Aprile R­eșitu uru cerculare prin care se ordi­­nează strănsa priveghiere a concerteloru de cafenele prin depar­­tamente. Parisu 183 Apr. Împeratulu a trimisu o scrisore autogra­­fă către Clarendon, în care îi mulțămește pentru testamentulu lui Napoleone I, ce i­a reîntors eu, și care se va păstra în arhi­­vulu naționale. Dresda 13 Aprile. A eșita o ordinațiune ministeriale în privința armeloru și munițiunei ascunse, ce au se servească pentru scopuri oprite. Delatorele, va căpăta 500 taleri dremu remu­­nerațiune. Parisu 13 Apr. Procesulu ziurnaliștiloru a începutu ert.­­ 11 Apr. u Unu decretu împerătescu ordină instrudarea tuturoru scrisoriloru, ziurnaleloru și reporteloru de Finanțiă franțuzești, ce săntu destinate pentru Australia prin strămtoarea de la Luelu.­­ Altu decretu opresc aspru petrecerea străiniloru fugari în unele departamente. Madrizu 12 Aprile. Dimisiunea ministriloru s'a primitu, și Generalele Lesardi este însărcinatu să compună unu nou ministe- Cortesii au începutu iarăși ședințile. Madritu 11 Aprile. Toți amploiații, carii au votatu pentru Narvael, săntu scoși din slucbă. O faimă vorbește despre o re­­sculare în Catalonia. Neviorgu. 2 Aprile. înttritu. Parisu 14 Apr. Ministrulu de polițiă oprește pe toți fu­­garii politici, carii nu săntu auctorisați, a petrece în Parisu, Di­­jonu, și în vecinătatea graniței patrie loru. Tractatulu consulare cu Franția este Călătoria. (Urmare.­ u­ A trea și a patra zi. În dimineța mai de aproape ne hotărărămu, de­șine amenința iarăși vremea, să mai facemu o cercare a ne mai sus la culme. Acuma merserămu în tovărășiă către vărtopu, ce este unu colțiu de stăncă de ardeziă mic să încă nemesuratu în înălțime de 7-8000 piciore la granița cea mai de către sudu a valei Arpa­­șiului despre Țera Romănescă. Amu fostu mai norocoși ca în zioa trecută. Ceța se redică în susu, unu văntu recorosu trăgea din susu, se rupse surulu acoperișiu și soarele luci, și lumină ne­­grele stănce, împestrițitele pașt­ti, și păraele ce se prefăcea în spume albe. Fieștecare urcătoriu de munți știe, cum că văile înalte se estindu treptatu. Păretele trepteloru este prepastiosu, îngustu, în partea din giosu dumbrăvosu, în cea din susu stăncosu seu cre­­scutu cu iarbă, terenulu trepteloru se lărgește, și pre elu stau colibele de vară a munteniloru. Văile curmezișe nordice ase­menea structură, și în deosebi valea Arpașiului are trei astfel ru­­de trepte. După ce soarele a învinsu ceța, amu fostu ajunsu toc­­mai pe terenulu treptei a doile. Din păreții treptei a treile, ce se rădică în forma unei căldări, se prevălea unu șiroiu limpede, ce se umflase de ploile, care căzuseră în zilele din urmă, și a­­cesta era încongiuratu de sute de văne de apă albe, ce întrerum­­peu în luciterie albe vărgi covorulu de flori. Terenulu treptei a treile era mai aspru, acolo încă nu era topită de totu neapa, dare înflorea ici colo căte o soldanelă, și leneșile pete de neapă dădea singurătatei unu coloritu ernaticu. De acolo începu acuma urcarea la vărtopu cu greutate, în­­să mai la totu paștulu resplătită cu plante noue. După ce ajunse­­rămu la tăișiulu muntelui, trebuirămu a ne urca dea lungulu lui unulu după altulu. Pe culme iarăși ne ascunsă ceța toată nreve­­derea, neputință, și a aștepta pănă la unu timpu mai tărziu alu zilei era cu Și așia ne cățerarămu de partea sudului la o albiă de Elu începusă a se desghieța, și țermii lui erau încongiu­­stănci, ce era pe pămăntuiu romănescu, și o umplea unu lacu micu­­rați de nepă. Subt coasta lui prănziceau, și apoi ne suirămu iute preste unu forte prăpăstiosu părete de munte, pe care crește gintera rece, înderăptu la partea nordică transilvanică. Puținu după aceea, și iarăși ne aflarămu în alta nouă albiă, unde erau îm afunzime mai multe lacuri în lucrare metalică verde și alba­­stră, încongiurate de unu brău desu de roze alpestri înfloritoarie. Aceea în Alpi asia comune roză alpestre în fața ruginei, încă pu­s'a aflatu în Ardelu. În loculu acestei trăiește aci cea miru­țoe, cu cea din fără aprope rudită, însă totuși nu numai prin singularile părți ale florei, ci și prin portu, și alte legi de extin­­dere de ea deosebită. Unde se pirnicește roza alpestre în fața ru­­ginei pentru pre marea înălțime, acolo numai începe viața întrea­­gă a celei miritioe. La precipisele celoru mai înalte căldări de stănci între 6 și 7000 piciore se desvoltă ea în nespusa podoabă de flori, astfel iu cătu ochiulu într'o întindere îndelungată nu vede nimicu, decătu numai sclipirea de purpurulu rozeloru. Tul­­pina ei nu e așta de mare ca aceea de rododendru ferugineu (roză alpestră în fața rușginei) statulu ei este mai grosu, și totu mai bine lucratu, elu are și acelu semnu de eleganță, ce nu este stră­­inu istoriei naturale descriptive. Lott și Coci a publicatu nu de multu a loru descrieri ed­entipice în Gazeta de Botanică din Ber­­linu (1851 fața 17.) Baumgartner a descrisu acesta specie în a­cea „Enomegatio” ca rododendru ferugineu, și numai Coci a fă­­cutu atenți pe botanicii Ardelului, la tesaurulu celu posedu în planta ce o numeau pănă acuma, rododendru ferugineu. Începăndu dela aceea căldare ne amu țimnutu totu de trac­­tulu munțiloru, ce mărginescu partea de către resăritu a valei Arpașiului. Tăiștulu ei se făcu odată așia îngustu, și prăpăstiosu, în cătu me prinse amețela, însă nu aceea ce învărte capulu, ci aceea, care căștună simțiulu, tere, cărei nu te poți împrotivi, ca cănd oarece necunoscutu cu o pu­ Pusețiunea mea­ nu era de pizmuitu, aru trage piciorele în prepastiă, ea nu era cu atăta mai puținu, cu cătu nimine nu'mi pote ajuta, căci tăișiulu era așia de îngustu,­­cătu numai cu cea mai mare nevoe omu după omu putu trece podulu înfiorătoriu. Pericolulu trecu norocosu, și de locu se schimbă măcinata și rupta crestă a muntelui în cele mai vesele și puținu costișiate pașiști. Era însă și timpulu a ajunge capătulu acestei Căci dabe dobăndirămu iarăși terenulu securu ce desparte Transilvania de Romănia, au tocmai ase­­pericolose pasage.

Next