Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-09-26 / nr. 76

­ămbiulaespeditura foiei; pe afla­­­­­telegrafulu­ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în prețiusu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transi­­lvanii și pentru proviniiele din Monaruiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele șirulu se plătescu cu 4, cr. cu slove mici. Dă la C. R. voșelu, bani gata, prin­­ 2” francate, adresate către espeditură. Depeșe telegrafice. Cracovia 3 Octom. c. n. Maiestatea Sea c.r. apostolică a sotitu astă dimineță la 9 ore 57 minute în Sracova, și după o petrecere de 15 minute a continuatu preînalta călătorie către Varșovia. Parisu­l Oct. După știrile din Londona, a plecatu o par­­te a flotei canalului din Corc precum se zice către marea medi­­teraneă. Madridu 27 Sept. Narvael este propusu de vice președinte.­­ schimbăciunea Franției. Cine va fi cititu cu luare aminte pasagere din istoria Franției nu mai departe de cătu de șesezeci ani încoace; cine va fi băgatu de semă pe căte popore nefericite le au adusu la marginea perizei acești franțozi lăudăroși cu făgăduințe și momele, că le voru da mănă de ajutoriu în bani, în ostași și în politică și apoi în minutulu căndu aveau trebuință reaperată de unele ca acele, le lăsară în tină, acela nu se va scăndăli de locu în titululu de schimbățiune, ce­lu dederămu noi franțoziloru în fruntea acestui articulu. De șesezeci de ani încace împregiurările frănției, de­și luate din deosebite punte de vedere, după cum au statu partidele acolo, într'o privință au fostu judecate totu întrunu chipu de că­­tre toate partidele, adecă în aceea s'au învoitu cu totele, cum că „trebele pu voru remăne așia, după cum mergu ele astăzi”. Ni­­micu a fostu în stare a prinde rădăcină în aceea țeră de cătu ne­­statornicia ei. Nimicu s'a pututu întemeia acolo perdurătoriu, de cătu schimbarea și eră și schimbarea. Nimicu este populariu în Fran­­ția, de cătu ce este nou. Timpulu de față acolo n'are viitoriu nice odată, și viitoriulu este în Franția numai alu acelora, carii n'au presente. Viiața unui omu individuale, ori și că nu este ea de scurtă în asemănare cu alte lucruri și așezăminte, ce se bu­­cură de o viiață mai îndelungată, numai în Franția se pare a fi foarte lungă. Și într'adeveru ea este nemărginita de lungă, căci ea în decursulu seu ajunge a veche dinastie, republice, monarhiă subt deosebite forme: liberale, restrâ­nsă, în urmă și absolută, ea ajunge a vede lucruri de acele, care în alte țere și pe la alte popoare se măsură cu vecuri și cu mii de ani. Nu-i pasă fran­­țezului că va fi astăzi Napoleone pe tronu sau contele de Samborn, au contele de Parisu, elu știe că ceea ce este, nu va remănea, chiaru și numai pentru aceea că este. Cu tote aceste să nu cădemu în desperațiune zice în privința Franției, căci pote cu timpu se va vindeca și ea de acesta elăbi­­ciune. Istoria omenirei ne arată pilde învederate, cum că căte o țeră a fostu zguduită și cutrierată de către partide mai multe zecimi de ani, ca și căndu fundamentulu ei aru fi constatu totu din aceea materiă, ca și cela alu munțiloru vărsători de focu, ear' la urmă ea totu își aulă multu dorita­tea odihnă și ființe. Revoluțiunile nu se facu totu­deuna prin revoluționari, și simțe­­mintele conservative nu priescu numai în țerele care n'au fostu­nice odată cutrierate de resculări politice. Învățeturele cele acre despre o mărginire de sine și prin sine, despre păzirea cumpătului află trecere forte bună, căndu nevoia cea aspră se face dăscăliță. Aplecarea către lucrurile și așezămintele cele statornice, anti­­patia către lucrurile c­ele schimbățio se se înrădăcineză mai adăncit în inimele acelei generațiuni, ai cărei naintași nemizluțiți avură a suferi grele daune și stricăciuni în turbata vâltore Franția de astăzi în urmarea deseloru resturnăture de statu acum s'a alesu cu o partidă conservativă, care într'adeveru merită a­­cestu nume. Partida aceasta conservativă nu este o grupă pasivă, care dorește a păstra pacea și liniștea, însă nu pune umorulu spre păstrarea acelora, resolută și inimoasă, care are și putere și la timpii de trebuință­­ și va pune și în lu­­cru de aceasta putere. Partida acesta conservativă, care tocma în glotele poporu­­lui, în plasa cea mai numeroasă a terapilor,­­și află ai sei apă­­rători mai calzi, va readuce Franției pacea și liniștea publică, după care ea arăta înseteză. Însă cu carea din dinastiele ce pretindu astăzi tronulu Franției va ținea partida acesta conser­­vativă, urma va alege.­­ E de prisosu­a face speculațiuni în privința acesta. Flăcarea din dinastiele franțuzești'și are pro­­priele sele pretensiuni. Burbonii se razimă în vechimea viței loru, în așia numita legitimitate, din care causă partida ce ține cu a­­cesta se și numește pe scurta legitimitică. Orleaniștii se razimă pe nedejdea, că în scurtu timpu 'și voru căștiga ei acestă legi­­timitate, și mai alesu pe partida cea mare din sinulu clasei de mijlocu seu a cetățeniloru, care este alipită de această dinastiă. În urmă napoleonizii se razimă în stăpănirea ce o au la mănă și în fantele loru, care au datu Franției fisionomia de astăzi. Gepiulu celu mare alu napoleoniziloru a știutu misteriulu cum trebue să se întemează o dinastiă. Cine voiește să aibă viitoriu, trebue să se știe în grigi pentru acela. Unu monarhu, care do­­rește a ave viitoriu pentru a­cea familiă, trebue să sădească ma­­elipi, să semene stăjeari, ca nemurile viitorie să poată gusta din fructele acelora și să se poată recori subt umbra stăjeriloru plăntați de mănile lui. Nice o viță, din căte au domnitu căndu­va pe tronuri, se păre, că apune asia fără de speranță ca fa­­milia napo­leoniziloru, însă și lumea nu s'a înșelatu pice odată așta de cumplitu ca tocma cu familia acesta. Numai după ce Na­­poleone de astăzi apucă cărma domniței amănă, atunci 'și veni lumea în fire și coprinse cum­­'a pututu întâmpla aceea minune. Franția întregă 'și păstră fisionomia sea napoleonică de la 1815 pănă la 1848. Legile, împărțirea țerei, organisațiunea civile, organisațiunea militare, ele rennaseră toate în colorea, în care se croise Napoleone celu mare. Semnulu care l'a întipăritu acela odată pe unu lucru, nu s'a mai pututu șterge nice odată. Dușmanii lui se încercară alu faleifica pe acela, însă de nimicitu nu­ lu potură nimici nice odată. Ei potură zugrăvi o liică în loculu, unde mai nainte se afla zugrăvită o albină, ei potură lua portretulu din ordinele lui, și în loculu acestuia a pune pe alu lui Enricu alu patrulea, însă mai de­parte nu se întinse poterea loru. Orleanii, unu ramu alu burboniloru, n'au fostu în stare a păstra ordinii în­­temeeați de către burboni, însă nice a nimici ordinele fundatu de către Napoleone celu mare. Încă și la unu lucru de giosu, ne­­însemnătoriu, ce de obște se înființeză prin unu singuru cuvântu și­ prin unu asemene cuvântu se pote și desființa pentru totu­deuna și pe care adeseori îlu poate produce o mediocritate, unu talentu de răndu, ia știutu da Napoleone celu faimosu unu caractere de trăiniciă. n) Trebue să recunoaștemu, că o parte din acestu daru agătu de raru a­remasu de proprietate în familia acesta. Împeratulu fran­­ci este o masă activă, a anarhiei. 1Op

Next