Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)

1854-05-08 / nr. 36

Telegrafulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta.­­ Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe afla­­tă la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Sibiiu 8. Maiu Prețiulu prenumerațiunei pentru P Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., iar pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. entru celelalte părți ale­ansilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirulu cu slove mi­l. 1854. Nu 33. viitoria posețiune a principateloru dela Dunăre. Din „Ziurnalulu de Delta.” Renumitulu publicistu St. Marcu Ștarleau într'unu­erticulu ce l'a publicatu în Deba, ea dovetitu înaintea lumei, cum că tre­­buința cere, ca la viitoria încheiare de pace cu Rusia marea ne­­gră să se hotărască a remăne deschisă pentru flota Europei. Pă­­rerea acesta nu numai că n'a aflatu nice o opusețiune seriosă în Anglia și Franția, ci după cum se vezu din o cuvântare ce o ținu principele Napoleone cu ocasiunea unui banchetu în casa cetatei de­­la Marsilia, ea în cercurile cele mai înalte este precumpăni­­Totu acestu scriitoriu 'și continuă idea, ce a fostu în­­ceput'o mai de multu, într'unu nou articulu, și se silește a de­­șustra, că viitoria posețiune a principateloru dela Dunăre stă în cea mai strânsă legătură cu deschiderea mărei negre. Argumen­­tățiunea lui Girarde nu este esecutată cu îndutinata limpezime­ntele de căpeteniă ea va afla puțină contrazicere. Tractatulu de alianță, ce s'a încheiatu între Franția și Anglia, zice Girardeni, legă cu totu dreptulu resboiulu de de­­șertarea principateloru dela Dunăre. Prin urmare se speră cu cuvăntu, că dacă Franția și Anglia voru reeși cu a loru între­­prinsă, în tractatulu ce se va încheia, voru întra și principa­­tele dela Dunăre.­­ Nice o potere nu poate cugeta la aceea, că aru mai fi cu cale, ca principatele să se pună simplu subt eschismvulu protectoratu alu Rusiei, se au subt singura atărnare absolută dela Turcia. Mai bine de șese zeci de ani se bucură principatele de la Dunăre, care formează o parte a Turciei și de care nu este iertatu se află statoritu prin tractatulu anglo-frâncescu din zile­­Moldavo-romănii nice ei formează doue principa­­ele au legile și instituțiunile sele. săntu sudiți rusești nice turcești, te împreunate cu împerăția turcească. Dacă după restaurarea pacei se voru predefige resultatele resvoiului, atunci de locu pășescu învinte următorrele doue în­­trebățiuni atingătorie de reporturile resăritului: Să se pună prin­­cipatele de la Dunăre subt îndoitulu protectoratu alu Rusiei și alu Turciei? Seu să se pună subt obștesculu pro­­tectoratu alu Europei, în locu de a se pune subt protecto­­ratulu ruso-turcescu. Sistema cea dinteiă, adecă restaurarea stărei, cum a fostu ateea înnainte de resboiu în prințipatele dela Dunăre, aru avea incomoditatea, că prin aceea s'aru da ocasiune la toată lumea a zice, că pentru atăta ispravă nu cere trebuința a purta resboiu. Se află, ce e dreptu, esemple în istoriă, unde unu resboiu p'a mij­­locitu nimicu nou și unde omulu după încheiarea aceluia a fostu bunu bucurosu a aduce lucrulu în calea de mai nainte, însă poi, cu toate aceste, așteptămu altu ceva dela resboiulu resăritenu. Acesta s'a întreprinsu cu scopu de resăritului, și noi săntemu convinși, că resultatulu acesta se va ajunte, tocma de aru și cere trebuința, ca resboiulu să se seu după cum zicu ziurnalele englezești, să țină mai multe generațiuni. Întrebarea orientale, care a atărnatu arăta timpu asupra capiteloru noastre, acumi nu se mai pote amăna seu încungiura, ce­ea trebue să și afle a sea des­­legare. Ajurgându odată poterile apusene la aceea, ca să se deșerte principatele dela Dunăre prin poterea armeloru, atunci ele ne­­greșitu că nu le voru reașeza în starea, în care se aflau îna­­inte de rosboiu, căci starea acesta este într'adeveru prea pre­­cariă, ci le voru pune fără de îndoală subt protectoratulu ge­­nerale alu Europei. Acesta va da forte bine în glasu cu princi­­piulu resboiului resăritenu. " Însă care este principiulu acesta? Nice mai multu, pice mai puținu, de cătu că toate întrebățiunile de teritoriu și influință, asupra cărora a decursu certa de mai mulți ani în resăritu, a­­tingu forte de aproape interesele Europei. Rusia a voitu de multă vreme, și chiaru pănă în ziua cea mai din urmă a negoțiațiuniloru să aducă în lucrare o sistemă contrariă la acesta. Ce se în­­tâmplă în resăritu, a zisu Rusia totdeuna, se atinge numai de mi­­ne și de Turcia. Așa­dar între mine și Turcia să fiă certa, de cumva este vr'o certă. Europa n'are să se intereseză nimicu la aceea. La acestă pretinsiune atătu de binevinită pentru am­­bițiunea rusescă s'a înprotivita Europa și pentru acestă cerere portă resboiu acum. Pretinsiunea acesta a denegat'o sărbătore­­de și conferința vienenă. Conferința vieneană costă și s'a con­­chu­mmatu numai pentru aceea, ca să contrazică în gura mare la a­­cestă pretinsiune și să rechiame pentru apusu dreptulu de a fi­ ce se întâmplă în resăritu. De aceea sortea printcipate­­loru dela Dunăre nu se poate jertfi de nou îndoitului protectoratu alu Turciei și Rusiei. Înțelegânduse aceste doue poteri la o­­laltă, aceea atăta va să zică, că Rusia pote face totu ce vrea în Moldavia și Romănia, și că și face. Ear' certănduse atele între sine, aceea va să zică, că Rusia, după ce prin a­cet precumpănitoriă influință­­ și a însușitu sieși ambele priștinate, acum 'și le apropriează și prin ocupațiune, în cătu Rusia tot­­deuna căștigă, fiă pace, fiă certă între ambele curți ocrotito­­rie. Europa apusenă nu o mai poate suferi acesta. Principatele dela Dunăre săntu pentru resăritu a ceea ce au fostu Beliiulu și Olanda pentru apusu. De trei sute de ani încoace ori căndu a voitu cineva a pune măna pe Belgiu și Olanda, s'a născutu resboiu. De aceea Europa la urmă a făcutu din acele unu regatu neutrale și susținerea neutralitatei Belgiului și a Olandei este semnulu celu învederatu pentru susținerea ecuilibriului europeau. Europa tre­­bue să facă totu aceasta și pentru Belgiulu și Olanda resăritului, adecă pentru Moldova-Romănia, va să zică trebue să le luza­­streze și pe aceste cu privilegiulu neutralitatei.­­ Turcia încă are unu dreptu spre acesta, căci a ei neatăr­­nare este de trebuință pentru susținerea ecuilibriului europeau, și ea este în resăritu totu așa unu semnu învederatu și o ipotecă a ecuilibriului precum săntu și Belgiulu cu Olanda pentru Burm­a., Folosulu Belgiului și alu Olandei stă într'aceea, că de se și potu ataca cu ușurință, se potu și apăra totu așa de . Dela slăbirea Turciei în­coace Moldavo-Romănia nu se mai află în aceeași pusețiune favoritorră. Ele săntu aprupe de periculu și ajutoriulu le este îndepărtatu. Însă pentru ele încă se a­­flă, întocma ca și pentru Turcia unu mizlocu securu de a înti­­ndecă deschiderea Bosforului și a marei Prip înciderea pe gre ne pntru flotele Europei apuse pe. bosforului Turcia ce aulă încuiată întrunu cămpu de luntă cu tura pericululu, loună, acestui scriitoru multu lăudatu și este bună speranță, tinge omulu, fără acesta le trecute­, de a îndiupă de mai multe ori, a că în lun­­a se a­­nu vătăma întregitatea portei (principiulu o propriă esistință și de unu guberniu separatu; a se regula împregiurările

Next