Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-10-26 / nr. 85
558 - ților. Un corespondent din Paris zice în privința aceasta: noi putem adeveri cu hotărăre deplină, cum că împăratul franțozilor este aplecat a da măna sa spre o dezlegare pactică a certei. Franțezii vreau pacea, poporul tocmai așa ca regentul, și acesta este încă și acuma gata a o încheia pe bazul celor patru puncturi oamenii încă să o umilească, însă detorința puterilor apusene este a îngriji ca tendința de cucerirea lumească (?) a Rusiei să încete. Apoi arată ce ar căștiga și Rusia în privința desvoltării sale din lentru. Mai departe zice tot acel corespondent, că și însuși Frenția are causă destulă ca să facă pace. Căci greutățile materiale, care are de ale primi pre sine, iar deslega mai simplu și mai ușor, întrebarea despre mijloacele vieții, care așa de tare bate încă de acuma la ușa Franției va perde prin încheierea păcii mult din cănd deocamdată remăne stăpănirei putința le din alta parte. Ea a avut causă a lucra de amăndoe părțile. În Normandia se adună trupe de oameni, carii noaptea umblă dela sat la sat, ceru măncare, și în sfărșit iau bani în loc de bucate. Cum că trebue îngrijit ca acest rău să se nădușască în simbure este lucru pipăit. Însă numai puțin au cercat și vănzătorii de bucate ca să se opună, și pănerii au cercat ici colea a înceta cu coacerea pănei, și sau pedepsit pentru legăturița nenoi atinseserăm bine în numerul trecut, a ținut destul, că nici poterile apusene nu umblă pe cărări cu flori. Nordul are subt titlul „tine vrea lungirea resboiului?” un articol, care arată la pace și zice: Resboiul popoarele dorescu ramul de maslin al păcii, ele nu mai au mai mult simpatie pentru resboiu, a cărui motivuri astăzi nu mai stau. Stricarea Sebastopolului, cu arsenalul lui, cu provisia lui, precum și nimicirea flotei rusești ar fi de dreptate să urmeze cuvinte de pace și de împăcare. Franția și Anglia nu aflară cuvinte a pronuncia astfeliu de vorbe și resboiul se continuă, și iață cu starea lucrului nu pregetă „Nordul” să declare că resboiul este o crimă de lesa maiestate cătră omenire și viitorul poate că va dovedi prea tărziu, cum că el afost și o greșală mare politică. Corespondința prusiană oficioasă deminte știrea corespondentului din Paris despre pace în Gazeta austriacă, că adecă inițiativa ar fi venit dela Prusia. Constituționalul are încă subt rubrica „scrisorilor din Viena” un articol lung despre pace, în care laudă înțelepciunea Comitelui Neselrode, și aplecarea inimei cei bune a Împărătesei, și ai Împărătesei Marie. Ne place însă mai cu seamă un articol din Viena în Gazeta austriacă din?”, Octomvrie, care vorbește în modul următor: Resboiul legănător au început cu încredințarea iubirei de pace mai strănse din toate părțile, și cu căt mai tare se rădica flacăra resboiului, cu atăt mai sonor se încredința, că se lucră numai despre o pace vărtoasă. Opinia publică cerea însă din contră un resboiu bun, un resboiu vărtos. Opinia publică a timpului nostru care este crescut în pace, nu a ștut ce este resboiul, însă administratorii budgetului public, cărora milioanele de loc la pregătirea resboiului le trecură pintre degete, au aflat de bine a lăpăda de la sine de loc la început respinsătatea pentru urmări. Urmările de atunci sau făcut elementul înecător al presentului, toată lumea stă acuma în unde pănă în grumaz. Orientul este uitat pe lăngă muncitoarele reflecții ale crizei sale asupra apusului. Opiniei publice încă este rușine a pronuncia cuvăntul pace, ea vrea numai să schepe de urmările resboiului. Aci zace puțină logică, însă este un simț, și adecă un simț atăta de apăsător, încăt ușor se poate muta în pasie. Spre norocire este trebuința îngustitoare după o strămutare a posiției lucrurilor în amăndoe tabările de asemenea mărime, și de aceea noi și credem știrilor atăt din răsărit căt și din apus, că sau făcut proiecturi de pace și nu se vor lăpăda. Cu peîncungiuratele trebuințe de pace are și convingerea valoare, că fără conlucrarea sfaturilor Europei mijlocie condițiile de pace pe lăngă cea mai bună voință nu vor lua caracterul, care ar putea duce în adevăr la sfărșit cearta. Și este interesant cum aceasta convippere se arată în Franția și Anglia într'o diferință carasteristică. Presa englezească amenință staturilor germane cu eschiderea de la negociații, dacă nu se vor grăbi a subscrie actiele. Din contra în Franția mergu oamenii mai practice la lucru, fiindcă se dă dustriei dreptul său deplin spre apăsare la cumpănă, și însuși către Prusia sau luat un ton mai plăcut. Călătoria D. Burchener prin Berlin la Viena se ține de o faptă legată de acest scop. Aceasta întoarcere a lucrurilor sa putut mai nainte a se avea maieftină, și nu lipseau persoanele, care au închlat cu oracolul sibilic despre însemnătatea Europei mijlocii, pănă ce încă nu se făcuse așa scump. Lupta între Rusia și puterile apusene era tocmai se procupă, cănd un glas sa auzit asupra poziției Germaniei în următorul mod: Germania este o combinație politică care este cu greu a o înpreuna într'un cuget, și mai greu însă se poate ea înflăcăra de una și aceea patimă. Dacă mădularii acestui mare trup sunt înpreunați, atunci aduce Germania fără îndoială în trebile Europei nu numai o putere hotărătoare, ci și moderată, complicația roatelor și feluritele roaderei face din aceasta mașină o stavilă pentru toată politica viforoasă și apucătoare. Deacă însă Germania se desghină, atunci aduce la tulburarea obștească și haosul anarhiei sale din lentru. Deacă Germania împreunată poate toate regula poate și destinata Germanie încurca toate. Deacă împreunata Germanie poate străbate prin toate crizele, atunci Germania desghinată le va omorî, încurca, în veci, și atunci se întămală de Germania se face vatra acelor marine resboie, care învăluesc toată Europa și le dă pămăntul său spre bătaie pe septe, zece, treizeci de ani ș. a. vreau ponderositatea legiuită, cărora și că nu vreau să înguste pe Rusia în sa, a încuraja spre ajutor numai din fapte mari care ar o parte, comuna, și nu vreau să se supună taciei, trebuuo stăpănirea fi făcut destul posesia sa, nru și a doboră ecsceseși alte multe nevoi. Măcelarii de la Paris nu sănt mai puțin în ceartă să le găsească leacul, și ecsigenției și de aceea vrăjmășești după fapte de așa mare însemnătate ar fi trebuit cu cu piese. Îmntămplări de zi. Duminecă în 23 Octomvrie a fost în onorul zilei onomastice a Serenitatei Sale Domnului Gubernator civil și militar general de artilerie prinț Carol de Swartenberg la Ecselenția Sa D. Episcop Baron de Șaguna prănz mare, la care au luat parte înalta generalitate, toți prezidenții, și viceprezidenții, consilierii de curte și mai mulți consilieri de locuuiință și tribunal adjutanții Serenitatei Sale și alte persoane militare. În decursul prănzului banda militară a regimentului Șivcovic a esecutat naintea reședinței Ecselenției Sale cele mai frumoase Timpul favoritor și musica frumoasă au atras o mulțime de privitori. Ecselenția sa D. Episcop a rădicat un toast în sănătatea Serenitatei sale. „Constituționalul” laudă pe Omer pașa întrun articul lung că se apropie de Care, zice însă că după ce acolo timpul a înaintat, și pe la ținuturile acele începe să ningă de vreme, nu ar fi fără putință ca Omer pașa să rămănde cu ofensiva, și că rușii folosinduse de aceasta ipoteză, continuă blocarea și după perderea ce a pătimit'o subt marii Carsului. Tare frumos știe argumenta „Constituționalul” Timesul vorbește despre canalul de la Suez tare nefavoritor. După scrieori din Stoholm se zice că regele sau hotărăt, că și pe lăngă periculul să se desbine de puterile apusene, nu va îngădui flotei aliaților să erneze în vreun port al țerei sale. Un corespondent din Caliș zice că nu este nici un semn, care să arete întracolo, că rușii vor deșerta Crimul, căci de ar vrea ei să facă aceasta de voe bună, atuncea nu se poate pricepe, de ce ar fi adus ei gazdele grenatirilor acolo, foile americane au vorbit deunăzi mult despre o simpatie vie a bărbaților de stat americani, țară mai vărtos a prezidentului pentru Rusia, și aceasta simpatie atinge pe englezi foarte neplăcut. Gazetele franțuzești vorbesc despre misia lui Canrobert la Stohalm, ca să înpăciuiască opoziția ce o arată gubernul Suediei pentru orearea flotelor aliate în vreun port de ale ei. Ministrul lucrului public în Rusia general Clemnmichel și a dat demisia și sa primit cu toată ușorătatea fiindcă acest băr L.