Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-12-07 / nr. 97

N Telegrafulu ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. 07. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori aruncate, adresate către espeditură. Preținlu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., car MVMIII pe o jumătate de anu 3. al. 30. cr. - Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. earuși.- pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe 7, anu 6 a. m. c.- Depeșe telegrafice. fstriieest 10 Dechem. e. n. Vaporul împărătesc de resboiu Elisaveta a plecat cu c. r. internunciueri după ameazi la Constantinopol. De la Erzerum se înștiințează, că stăpănirea rusească a declarat toate mărfile franțezo-englezești de la Erzerum la Persia prin cordoanele rusești de prise bune. Oamenii se tăngue și despre nesigura ecspediție a scrisorilor dela Persia la Erzerum. ”London 12 Dechem. „Morning Post” însemnează știrea despre predarea Carsului ca autentică. Cmeti să fie însă scăpat. O privire asupra propășirei culturei sciințelor îndeobște, și îndeosebi a filosofiei și a pricinilor acelora, care o împedecă, ajută pașterea, rangul, cele din afară, banii patronii cei puternici și cu măiestrie țesutele viclenii, unde în sfârșit, cățigul, comerciul, înaintarea binelui de obște și creșterea în tot tipul sânt împiedecate, acolo sciiițele niciodată nu pot înflori, cercetările scientifice a înainta, acolo aripile spiritului năzuitoare cătră o cultură mai înaltă se paralisează, și indiferentismul (nepăsarea) lenea și neghiobia fac toată înaintarea cu neputință. - Deșartă e aici limțea, deșartă părăsire armelor, deșarte chiar și darurile Mamonei, pentru că seiiițele sânt astofelia de flori, care se desfac și prosperează singur numai în cercul și subt aerul libertății. Însă să nu gândească cineva, că prin cuvântul acesta libertate ne am învoi a înțălege acea neînfrânată libertate (iacobină), carea restoarnă tot rândul bun, și voește ași înălța schiptrul pe dărămăturile constituției sociale cele colorate cu sânge, nici aceea, care sub larva domnirei poporului suveran ascunde cea mai sălbatecă tirănie, nu Doamne ferește! - ci aceea, care Deacă vom judeca toate aceste date istorice, și încă și altele mai multe, pre care ale enunera nu ne cartă scopul prospre trezirea vredniciei omenești, spre deșteptarea puterilor, pus fără contrazicere va eși la lumină, că spre înaintarea și înflorirea șciințelor îndeobște, și deosebi a filosofiei sânt de neapărată lipsă următoarele condiții: 1-a Libertatea civilă, fără de care spiritul nu se poate înălța pre contemplări filosofice, și fără de care toată silința oricării nații spre ajunge la o mărime mai înaltă nu este altceva, decât o opintire neînțeleaptă, și o osteneală zadarnică, care ar face neștire voind aprinde umbra - împreunarea acelora împrejurări favoritoare, însă deosebit acele raze a libertății, prin care se desface tot aceea, ce numim, frumos și mare, au produs pre aceii vestiți și nemuritori bărbați ai lumei rece, și deacă sânt aceste condiții - atunci atât ajutorul cât și mnimarea din partea statului sau a domnitoriului nu se văd a fi asta neapărat de lipsă. În strălucita acea epocă pe când Atena subt ocârmuirea cea înțeleaptă a lui Pericle ajunsese la culmea cea mai înnaltă a fericirii, acei ingenioși Contemporani ai dânslui Anasasagora și Tucidid, Hipocrat, Leuchip, Sofrocle, Euripid, Gorghia Herodic și mai pre urmă Socrat și fără de Pericle putea fi oameni mari, pentru că pre dânșii desfacerea cea minunată a jur stărilor subt ceriul libertății iau produs și iau făcut nemuritori. Numai singur aceștiea se poate însuși, deacă Atmenii se lăudară, că dintre toate neamurile Eline numai chiar dânșii aflară calea cătră cereasca înțelepciune și fericire (în filosofia lui Socrat). Libertatea simțirii și a gândirii e clară aceea, care desvoaltă ingeniul, și fără de care nici că poate fi vorbă de filosofie, după cum aceasta o mărturisesc mai multe capete ingenioase. Acolo, unde toate declarările ingeniului se privesc de protivnice, unde tot cuvântul, tot rândul trebue să fie amăsurat prescriselor reguli, unde nu acela se prețuește și se remunerează, carele prin estindările înflăcăratului său ingeniu, deosebinduse pre sine strălucește asupra altora, fiindcă aceste estindări trec marginile impuse după placul unora unde cu cea mai mare îngrijire se îndepărtează, și se apasă toate acele institute ce deșteaptă și trezesc puterile spirituale, unde învățătura și crescerea atârnă dela regulele compuse după volnicia unora, unde nu aceia se prețuesc, carii cu facultățile spirituale stau mai presus decât alții, ci din protivă, aceia, pre cari îi spirituale, și spre înaintarea culturei schițelor cu un sbor mai înalt este neapărat de lipsă, și a cării trăsuri de căpetenie, ce o caracterisează fupt: libertatea individuală, asigurarea proprietății și autoritatea opiniei publice. Aceasta într'adevăr cumpătată și într'un înțeles mai înalt adevărată, libertate, de a cărui simțuri fură inimați eroii culturei sciințifice, și pe care a desbătut'o așa filosoficește un Machiavel eroul cel cu spirit înalt al veacurilor întunecate, și fără de care nici odată un Plato și Aristotel, Cicero și Tacit, Dante, Petrarca și Bocacio, Șackespeare și Milton, Loche și Hume, Descarte și Montechieo, Laibnit, Cant și un Crug p'ar fi putut să fie compustorii acelor opuri nemuritoare, care fiește cărui om cult, bine gânditoriu și cu spirit nobil îi va fi, ca o stea conducătoare în veci, și care harmoniază cu oricare formă a ocărmuirei. Și aceasta e clată pricina, că la Greci, Romani și Italieni și după ce sa schimbat forma ocârmuirei, pănă când libertatea civilă rămasă neatinsă, artele și sciiițele nu încetară a înflori, și că subt Ludovic al 14-lea literatura franceză se ridică la acel grad înalt și strălucit. Nu numai asupra șciințelor ci și asupra desvoltării, și perfecționării artelor frumoase are o înfluință decesivă libertatea civilă. Acolo, unde aceasta fericește pre locuitori, toate aplecările spiritulale se desfac întrun chip liber și puternic. Prin iubirea cunoștințelor scientifice se trezesc acuși iubirea și admirarea productelor artistice. Cultivarea puterilor spirituale dă prlej spre desvoltarea și îmbunătățirea gustului estetic. De aici e clară, că iubitorii de șciințe mai totdeuna au cele mai profunde și mai calde simțiri și că lucrurile produse prin arte, literaturei e împreunat mai totdeauna cu cel artistic. - Prin lățirea gustului se mărește prețul și vaza lucrurilor artistice. - Cetățenii cei mai avuți publică premii și remunerații, prin care apoi leneșii se ațâță spre lucrare, și nobilul gust al 2-lea Bunăstarea, averea (economia) și tăria națională. Precum semânata semânță fără de ploie timpurie și fără de căldura binefăcătoarelor raze solare s'au piere de tot, s'au stă înpetrită fără de a produce roadă, tocmai așa e și cu scim p păne ------.