Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-03-23 / nr. 24
prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe aflafură la dR. pește, cu bani gata, prin uulneori francate, adresate către espeditură; prenumerațiunei pentru stepe anu 7. fl. m. c.; ear . Sibiu e pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciile din Monarhiă pe unu anu 8 fl. ear pe o jumătate de anu 4 fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe j anu 6 f.m. c. -u ese de doe ori pe” septemănă: Mercurea și Sămbăta. D- eE ALM.... telegrafile. tunee 18 Mart. c. n. Prințulu Gorșacon a venitu „în 14 aicea și a mere de locu mai departe la Crimu. Generalulu Anencof ia urmatu în 16 sara. Știrea despre moartea lui Menșicon este falsă. Cavaleriă multă este pe drumu la Crima. Prin. Gorșacon înștiințeze "”S. Petersburgu 26 Mart. că a sositu în 20 Mart. la Sebastopolu. În 14 au eșitu din Eupatoria cavaleriă turcească, au fostu însă respinsă. În 17 au atacatu trei batalioane de zuavi reduta cea nouă, au fostu însă respinse cu mare perdere. Împăratulu Alecsandru I. (capetu). În anulu alu 16-le cănd clironomii de coronă rusești se deciiară de maioreni a depusu amesuratu cu legile ruseti Alecsandru jurămăntulu de credință în măna stăpănitoriului său Suveranu, și aceasta sa făcutu cu mare pompă în Capela curții în pretenția întregei curți, a corpului diplomaticu și a demnitarilor statului. Aceasta sa întămplatu în 22 Aprile 1834. Prin jurămăntulu de subpunere sa făcutu presumtivulu moștenitoriu de coroană celu dintăiu sub insu alu împăratului, pentru că titlu Cesarovic nu dă încă unu dreptu moștenitoriu la demnități și deregătorii ci remăne la plăcerea împăratului ai da de aceste sau alu lăsa în palatu fără distincțiune. Și în faptă Alecsandru P era pe aceea vreme unu obiectu de mare îngrijire pentru tatălu său. O melanholiă adăncă, celu apăsa la amorțitu toată energia caracterului său și la făcutu cu totulu legănătoriu și nehotărătu în întreprinderile sale. Ecsterierulu lui a fostu însă prea recomendabilu, și a desvoltatu aceea imposante formă, ce este de lipsă unui domnitoriu alu imperiului rusescu. Spiritulu lui însă a fostu cuprinsu de o apatiă către toate lucrurile, și era teamă că va căpăta boala ce o numescu englezii splen. Împăratulu a hotărâtu alu trimite în călătorii, ca să'și aleagă o soțiă, a cărei iubire și simțu femeescu să'i căștige iarăși aceea vioiciune, ce îi era atătu de lipsă. Elu a cercetatu curțile germane, intențiunea tatălui său era cunoscută, și se poate cugeta cu ce feliu de entusiasmu a fostu dănsulu întimpinatu pretutindinea. Însă cele mai frumoase flori ale frumseței femeești treceau pe dinaintea ochilor lui fără băgare în samă, se părea că nici una nu a mișcatu inima lui, și așa au venitu la Hesen-Darmstad. Ludvigu alu P avea doe fiice, ambe ideali ai frumseței femeești și ai vituții adorate de tatălu său, căruia erau ele fericirea vieței sale, elu nădăjduia cu tăriă, cum că alegerea moștenitoriului de coroană rusescu va cădea pe una din ele. Elu însă se înșelă. Alegerea a căzutu pe o modestă și retrasă fată, pe a treia fiică a acestui micu prințu. Modestia și nepretențiunea acestei prințese, care mai că nici în cerculu familiei sale nu era bărgată în seamă a fostu obiectulu acelei alegeri. Elu văzu în prițesa Maria ființa, care singură îlu potea face fericitu. Ludovicul și Nicolae binecuvăntă aceasta legătură. Aceasta faptă aruncă o lumină învederată asupra caracterului Alecsandru P. modestu cum este elu, a și alesu. Odată însuratu i sa schimbatu toată ființa, era ca cănd sufletulu lui aru fi avutu lipsă numai de ferbințeala iubirei, ca să se trăiască în elu toate nobilele însușiri, ce dormitau pănă aci în trăpeulu; elu respundea tuturor așteptărilor ce se nădăj în adănca cultură germană, ce ia pobilisatu inima, pănă acuma de la elu. Însă rola unui prințu rusescu, ce o juca cu atăta gravitate, nu la lăsatu să se înstreineze de elementulu germanu, mumăsa este o princeză germană, ea a apusu în elu simburile pentru cultura și civilisațiunea germană, subt conducerea ei sa desvoltatu spiritulu lui, educatorii lui au fostu germani, soția lui pre care elu o iubește așa de frageda este o fiică de prințu germană de o adăncă cultură și fragedu duhu, subt conducerea ei la desvoltatu cerculu ideilor lui, și la inițiatu Îndestulitulu tată a fostu învățătoriulu fiului său în ființa despre administrațiune, elu la inițiatu în toate tainele. Pusu de tatăsău în fruntea regementelor de gardă, a fostu elu cu aceasta însărcinare foarte neîndestulitu, elu cugeta că chrămarea unui motenitoriu de tronu presumtivu este mai înaltă, decăt a comenda trupe pe cămpulu de ecsercițiu. Elu vrea să vadă fiitorii săi supuși și să cunoască lipsele lor, să'și mărească cerculu vederei prin propria privire a acelui imperiu, a cărui suveranu era elu să fiă odată, și în aceasta îmbulzire călători elu prin toată țara și în Sibiria. Ce felu de dureri și de stropșiri au simțitu sufletulu lui la vederea acelei ticăloșie sfășiitoare de nimi a atător nefericiți în acestu pămăntu, despre aceasta nu a vorbitu elu nice a dată, cine însă cunoaște bunătatea inimei lui Alecsandru, acela poate presimți. În anulu 1850 a călătoritu elu prin provinciele dela amenzi ale Rusiei pănă la Caucasia, elu sa luptatu aicea în fruntea unui corpu de trupe asupra lui Șamil și buletinii se enunciară prea cu laudă despre vitejia lui, onoarea zilei se adeciie lui, și împăratulu îlu dărui cu decorațiunea ordinului S. Gheorghie clasa patra, de care distincțiune se poate împărtăși numai ofițerii cari se distincvă în bătaiă, pentru aceea aceasta disticțiune este atăt de stimată în Rusia, încăt Potermchin se poată deveni la acestu ordinu, a mișcatu pe împărăteasa Catarina a înflăcăra unu resboiu. Împăratulu Nicolae nu la portatu pentru că nu i sa concesu, și Maiestatea sa cavalerulu împăratu alu Austriei are mare plăcere a porta aceasta decorațiune, ce i sa concesu. Împăratulu Alecsandru este înaltu mai bine de 5 palme și subțire de statu. Corpulenția, ce o critiza Eustine în elu cănd era de 20 ani, a peritu. O blăndă simetriă a mădulărilor îlu distinge de reposatulu său tată, elu are unu umbletu trufașu și o ținere măreață, în care însă nu se observă nimicu înponcitoriu. Ochiulu său celu chiaru, focosu, glinda blăndețelor sale și a bunețelor inimei. Coloarea feții lui este o cheșă părulu care'lu poartă tăiatu scurtu e blondu, mustețele totu așa, dese. Glasulu lui este prea bine sunătoriu, capace atăt pentru o comandă strănsă căt și pentru conversațiuni soțiali. Mai cu plăcere poartă elu uniforma trcasiană, ce ti stă foarte bine mai cu seamă casca, care se înfățoșază ca unu turbanu, și îi dă o vază resboioasă. Virtutele casnice înfrumsețiază pe tinărulu împăratu și elu trăiește prea fericitu cu soția sa, la care consumă elu, ca la unu obiectu alu liberei sale alegeri toată frăgezimea, inima lui este cucernică, însă elu ocolește toată ostentațiunea religioasă (?) și nu îi va fi așa de ușoru ca și tatălui său a juca rola ortodocșului tată alu bisericei (ba mai ușoru). Și în punctulu acesta este elu contrastulu fratelui său Constantinu, care de zelulu focosu este gata în totu minutulu a aprinde fanatismulu cu flacără. albastru este o-