Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-01-28 / nr. 8
3r țele de pace ale Europei. Asemenea ca și cabinetul dela Viena încuragiat prin semnele, că negoțiațiele se potează și începe pe baza celor patru puncturi, așa precum au fost ele formulate la conferințele dela Viena, s'a hotărăt Maiestatea sa Împăratul astfeliu încăt a aflat potrivit, a da acelui din cele patru puncturi, care a causat rumperea conferințelor din Viena, o deslegare îndestulitoare. Prin aceasta hotărăre îndeplinește cabinetul împărătesc acele garanții, care sănt de lipsă pentru o pace viitoare și adevărată, și asigurează Europa cu totul asupra reîntoarcerei încurcăturei cei tănguitoare de acum. A fost dată temeiu destul pentru nădejdi, că cabinetul vienez, căruia neam grăbit ar împărtăși, îl va lua în considerație, ca întrebările preliminare, care se precedează negoțiațielor definitive, să se simplifice. Aceasta nădejde nu sa adeverit cu totul. Împăratul, al nostru înălțat stăpăn, a văzut aceasta cu părere de rău; cu toate aceste însă vrea el să dea o dovadă nouă despre intențiile sale pacinice, călcănd pe drumul, care se va părea Austriei potrivit pentru o împăcare. După o cumpănire matură a împărtășirilor, ce i sau făcut, și după ce sa ostenit ale aduce în conglăsuire cu referințele poliției momentane, se grăbește cabinetul împărătesc a aduce hotărărea sa la cunoștința Ecserenției Voastre, provocăndură a le împărtăși fără zăbavă gubernului austriac. Noi ne rugăm de curtea vieneză, ca să se convingă serios despre aceea, cum că cumpănirile care noi săntem în porneală de a le desvolta, sănt însuflate de cea mai sinceră dorință de a ocoli stăncele, de care au lovit cele de pre urmă conferințe. Nimic nu ne zace mai tare la inimă, decăt a vedea primite ale noastre observări cu acele simțiminte de cuviință, cu care sănt ele date, și cu dorința, a conlucra serios la ajungerea năzuitei ținte. Mai nainte de ce vom întra în ecaminarea detașată a hărtielor vieneze avem de făcut doe observări obștești. Una din ele răsare din cuprinsul punctului al cincilea al proposițiilor acelora. După ce noi am cetit documentul, ne am întrebat, oare pot ele adeveri nădejdile de pace prin un princip propus întrun cuprins așa nehotărăt, care deschide ușa negoțiațielor cu totul noue, și atunci cănd ne am fi înțeles deplin despre celelalte puncturi. Aceasta teamă caută ministrul austriac din afară să o întimpine prin aceea, că el în depeșa sa zice, că el va ecsprima curților din Paris și Londra încrederea cel învie, ca ele să facă din dreptul a cere eventual la negoțiați deosebite condiții, întrebuințare numai în interesul europenesc și întro măsură, ca așa restaurarea păcii să nu se împedece serios. Aceste încredințări nu sunt însă în sine și pentru sine destul de hotărăte, ca să înfrăngă protectul redicat de noi la o posiție așa serioasă, precum este aceea, în care se află Europa, și nesiguranța care sa stărnit prin aceasta reținere poate ecserva numai o influență păgubitoare, în cătea primitelor și subscriselor preliminarii ia caracterul stipulațielor definitive. Deacă dacă poi stăm pe lăngă lăpădarea articului 5 atunci aceasta se face în bine înțelesul interes al păcii, și adecă cu atăt mai mult, cu căt interesul european, care se vede că'l are în privire, încurcă mai tare fără folos o întrebare și altfel cu foarte grea, și la care după natura sa nu este destul numai hotărârea părților împărtășite la lupta de față, ci hotărărea unui congres european, unicului arbitru al transacțielor stătătoare. Cabinetul vienez va ști fără îndoială să prețuiască aceasta cumpănire și să o pună în valor la poterile apusene în interesul păcii. A doa obștească obiecție, care avem să o rădicăm asupra hărtielor austriace, stă într'aceea, căci în contra ideei ce zăcea de fundament la programa celor patru puncturi, și în orient vrea să zidiască o sistemă politică pe baza unei depline egalități între amăndoi vecinii mărginași, acele de Austriacul cabinet așezate principii numai dela Rusia, nu însă și deja poartă cer garanții materiale. Oare nu este de temut, cum că înmulțind obligațiile ce zac pe una parte, în contrazicere cu scopul propus se pune mugurul la încurcături nouă? Respunderea la aceasta întrebare o lăsăm judecatei nepărtinitoare a cabinetului vienez și ecsperinții lui îndelungate în absința ocasielor orientului. Redicănd noi însă acest protect obștesc asupra ideei ce zace întregului act ca fondament, nu vrem a propune la nici o reținere, nici a eși din drumul discuțiilor detaiului. Hotărările noastre sănt făcute. Noi le depunem aicea ecaminănd în șir deosebiții articoli ai actului austriac. Art. I. Nu a dat îndemn la obiecții în cei patru dintăiu ai săi paragrafi, însă cabinetul împărătesc nu a putut primi a cincilea paragraf. În vreme ce el, ca aplicabil la posiția de față a puterilor purtătoare de resboiu, îngădite, că depărtarea fortărețelor și părților ocupate pe pămăntul rusesc de aliați poate urma din partea Rusiei prin mijlocirea unui schimb de pămănt, nu se vede în stare a se declara înțeles cu modul, cum să se chipsuiască acesta schimb. Darea afară a unei părți ponderoase care se cere subt numele de rectioicația graniței, ni se pare cu atăt mai puțin justificată, cu căt Rusia a ocupat de la Turcia un pămănt și o fortăreață și o ține în mări, care prin posiție și însemnătate sănt potrivite a sluji ca obiecte de schimb. Noi dacă am suprimat cu totul atărnătorul paragraf, și făcănd altul în arătatul înțeles lam așezat în locul lui. O finală înțelegere despre acest punct ar putea însă să se rețină pentru înputerniciții însărcinați cu negoțiațiele definitive. Prin articulul P, atingător de Dunăre nu se întră într'o obligație spețială. Cabinetul împărătesc este dară gata a contribui la înaintarea prințipilor ce sau pronunciat în el. Art. Ș. Este întru tot numai o reproducție a proiectului, ce au eșit din cabinetul împărătesc, care ați fost Eeselenția Voastră însărcinată al împărtăși gubernului austriac. Noi îl primim și ne învoim în aceea, ca convenția ce se va încheia între Rusia și poarta, să primească mai nainte învoirea poterilor care o vor subscrie. Noi însă avem să proiectăm numai doi varianți. Unul din ele nu are alt scop, decăt să facă înțelesul mai lămurit, ca să se încungiure orice neînțelegere. Celalalt adauge numai un cuvănt ce are o deosebită privință la mijloacele de inghiare, care sănt pentru noi la marginea răsăritului a marei negre neapărat de lipsă, ca să împedecăm comerțul cu sclavi, care pănă acuma ne au succes. Ce ține de al IV punct, Împăratul așeaptă momentul unde el în comunitate cu celelalte puteri europene va putea să ridice glasul său în favorul coreligionarilor săi, consultări, prin care sudiților creștini ai sultanului să se asigureze drepturile lor politice și religioase. Aceasta prințule, este priceperea noastră în privința proiectelor austriace. Aceste în premise desvoltate cumpăniri vor căștiga negreșit întrare convingerei, asemăna unei refulări, că respunsul nostru departe de aceea a se este sinceră și liberă încercare a păși pe calea, de care Austria cugetă, că poate duce la restaurarea păcii. Ba și mai mult, noi bucuroși primim credința, că deacă aliații se vor învoi cu simțemintele noastre de pace, atunci varianții proiectați de noi la idea cabinetului de la Viena vor contribui esențial a schimba lucrurile lui pregătitoare în practice, serioase și active preliminari de pace. Însă de sar întămpla orice, pe gubernul îmăratenă, după ce el a îndeplinit conscincios partea lui la puternica problemă, care a căzut pe puterile cuprinse în luptă, nu poate cădea nici o respinsetate pentru serioasele urmări, care ar răsări de la neînființarea lucrului de pace. El o lapădă de la sine învinte cu toată tăria, care ie dă conectința dreptului său. gu. Primiți ș. a. Redacția rusească. Pe lăngă reîntoarcerea ocupatelor de trupele aliate fortăreațe și părți teritoriale se învoește Rusia în aceea, a reîntoarce porții otomanice ocupatele fortăreațe și părți teritoriale de armatele sale. Redacția austriacă. Pe lăngă reîntoarcerea ocupatelor fortăreațe și părți teritoriale se învoește Rusia în rectificarea graniței sale, și să ia parte la