Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-09-26 / nr. 76
șe tașiiii - binleilee- telegraculu ese a, doe ori pe N. septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Siciu la espeditura foiei, pe afoară la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.). ear Sibiiu 20. Septemvrie 1850, pe o jumătate de an 3. fl. 80. cr. - Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 8. al. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu an 12 f. pe. an 6 f. m. c. Cu începutul lui Octomvrie se începe o nouă abonare la „Telegraful Romlin” Prenumerația pentru țerile de coroană dela începutul lui Octomvrie pănă la sfirșitul lui Dechemvrie e 2 f. m. c. eară pentru țerile din l. 3 f. m. C. Depemă telegrafică. *Smirna 26 Septemvrie. Guvernatorul de aici Soleiman Pașa s'a strămutat la Damasc. Tâlharii pe aici și continuă iarăși vechile lor blăstămșții. Despre destinația femeilor. V. Chiemarea educativă a femeilor. Să ne întoarcem de pe cămpiile cele largi ale artei, științei și politicei, pe care femeile sănt numai ca niște oaspeți nimeriți, la sfera cea mai strâmtă și adevărată a activității femeiești, în liniștitele spațiuri ale casei, și vom afla aci un cămp de lucrare pentru femei, de la oarele cele dintăiu ale vieții lui, pănă cărui cultivare cu iubire, îngrijire și apoi și cu rodul dorit despăgubește pre muiere pentru toate relele mai înalte ale vieței, ba de multe ori o face a și uita cu totul de acelea. Aceasta e chemarea creșterei, a desvoltărei trupești, spirituale și morale a generației următoare. Activitatea muierilor pe cămpul acesta și în zilele noastre încă poate fi foarte rodoasă și îndestulătoare, deacă va năzui cătră ținta cea adevărată, dară totuși se mai poate desăvârși și nobilisa. Ce urmări nespus de bune are numai grija cea bine chipzuită trupească cănd ese a pruncului, de sub grija casei părintești, pentru norocirea vieței viitoare întregi, pentru bunăstarea lui trupească, pentru fericirea inimei lui, pentru cuviincioasa desvoltare a puterilor lui sufletești și așa pentru positrea și activitatea lui în lume! Și grija aceasta, după firea lucrului, e încredințată mai cu seamă, ba mai numai mănilor femeiești și înțeleptei lor cărmuiri. Ce se atinge de cultura spirituală a pruncului, și muierea, având voință bună, silință și destulă cultură, poate lua parte mare la dănsa. Ei după îndemnul firei i se cuvine întăia dăscălire a pruncului, carea e mai mult după împrejurări, decăt sistematică, mai mult îndemnătoare, decăt conțiitoare, mai mult se extinde în lat, decăt în adănc. Aici e la loc ușoara mobilitate a spiritului femeiesc, darul lor cel fin de a observa cele mai de aproape și mai mărunte, mintea lor cea practică și iubirea lor de ordine. Prin necontenita conversare cu pruncul, care în vărsta sa cea dintăiu se alipește mai cu seamă de mumă seau de vre o altă ființă femeească, poate înbogăți muierea cultă, îm mijlocul altor valuri, spiritul pruncesc cu o mulțime de încipuiri potrivite și roditoare, l îl poate conduce cătră propria cugetare și observare. Făcând aceasta, mai nu'i trebuește altceva, decăt ca să îndestuleze și să conducă fireasca curiositate și sete de știință a pruncului, să respundă la neobositele lui întrebări cu aceeași neobosință, dar în mod potrivit, nici prea mult, nici prea puțin, ci mai cu seamă așa, încăt să priceapă pruncul pe deplin, ce i se spune, și ca să nu i să spună nimica, ce poate afla el singur prin cugetare și aducere aminte. Și la începerea învățăturei sistematice științifice, fiind destul de procopsite, ar putea ai apte femeile, și fără îndoială ar fi o propășire frumoasă, fă, în modul acesta un ram al învățăturei s'ar străplănta din școala publică în casa părintească, de carea acuma s'au prea înstreinat. În America, se zice, că ar conduce mumele învățătura nu numai a băietelor, ci și a băieților, în vreo cățiva rani de știință, precum în matematică și științele naturei. Pe la noi încă nici ce este al femeilor, nu li s'au dat, precă nici învățarea fetițelor nu s'au încredințat femeilor. .. s'au făcut aceasta cu resultat foarte norocos. Nesocotită de mare e îndurința, ce o are inima femeească asupra desvoltării caracterului și a întregei vieți spirituale a tinerimei ei încredințate. De fetițe se înțelege de sine, că cultura inimei și a caracterului lor e cea mai mare parte resultatul îndurinței mumești sau și al alteia femeiești. Dar aceea face întipărire și în tinerimea de genul bărbătesc. De cumva e adevărat și esperința ne arată, că e așa, că impresiile cele dintăiu sănt cele mai puternice și mai statornice, atunci lesne se va înțelege, că semănța, ce se seamănă în timpul acesta de mările femeieți, rodește pentru toată viața, bine rău, după natura ei. Cu dreptul sau zic, că muierile sînt mai aproape de prunci după firea lor. Drept aceea și căștigă muierile mai cu înlesnire încrederea, iubirea și alipirea pruncilor. Muierile cunosc, mai bine ca bărbații, natura pruncească, și se pricep mai bine, cum trebue sprijinite virtuțile și smulse relele din tr'ănsa. Ce este pentru floarea ce se desvoaltă, aerul și lumina, aceea e pentru inima copilărească căldura iubitei mumești, a puterei ceai mai înalte, mai sfințite și mai binecuvăntate a întregei vieți omenești. Ea spiritului celui tare tineresc e elementul alinătoriu și liniștitoriu, celui moale și sfiicioe întăritoriu și înfocătoriu, celui turbure și necunoscut cu sine însuși cel curățitoriu și lășuritoriu, iar tuturor geniul cel scănt, care se petrece, aprope și departe, văzut și nevăzut, ca o sfințenie prin toată viața. De am cunoaște tinerețele tuturor acelora, carii se retăcesc mai tărziu pe căi stricăcioase, am vedea, că acelora tocmai în timpul, cănd erau mai primitivi, leau lipsit acel foc soănt al iubitei mumești, iar pe de alta parte neam convinge, că între aceia, carii se arată în lume cu caracter solid și nobil, puțini săni, carii să nu mulțămească elemintele acestuia influinței mumești. De multe ori și cu dreptul o au băgat de seamă, că bărbații cei mari s'au diotine prin pietate și iubire cătră mumele lor, precum și aceea, că desvoltarea caracterului lor arată o inclinare mai mare cătră mumă. La cea dintăiupe e dovadă o întămplare încă din istoria veche, Coriolan, pre care nimic alta decăt lacrămile mumei îl putură face să părăsească Roma, ce o încungiurase ca dușman și mai bine să sufere răzbunarea aliaților săi. În istoria nouă exemplul cel mai viu de iubirea și venerarea mamei e marele Împărat Iosie P., carele și în vărsta bărbătească, ba chiar și după suirea pe tronul Germaniei, în trebile țărilor sale erezite austriace se supunea voinței mamei sale, macar că aceasta de multe ori disarmonisa de tot cu ten- sau