Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)

1857-10-26 / nr. 85

338 mării s'ar putea odihni în asigurarea lui, cănd nu ar strămuta adevărul istoric, și prin aceasta nu ar denega nescai fapte istorice, care deși trăesc numai în memorie și istorie, totuși sănt acele talismane scumpe, și de o urmare însemnată în viața unui popor. Mai încolo apoi e ridiculos, cănd „C. C.” în credința sa falsă își crează niece năluce, care picăiri esistă, și ar voi a face pe ai săi, ca să se teamă și ferească de acele, că le amenință rău! Pănă cănd acum anul întro gazetă pestană, după aceea în cele Clujene un corespondinte din Deaj, altul dintre munții Abrudului și al treilea de pe marginea cămpiei din Târgu-Mureșului, între văierături de moarte strigă în lumea mare, că din părțile acelea elementul unguresc pe zi ce merge pere și se absoarbe de cel romăn și simțemintele maghiare amorțesc de tot: însuși redactorul apucă condeiul în mână, și zugrăvesce nălucirea aceasta și mai spărietoare, că omul cade în ispită ai mărturisi credință! Însă, doară e porecire pentru ei, căci starea adevărată a lucrului ni se pare a fi alta, și adecă fapta lui „C. C.” e numai speculație, spăimăntare politică! Raportul din Deal, carele sau perondat mai în toate gazetele ungare, ascunde fața adevărului în întunereu, cănd corespondintele, ca ceva spghiospm hogghendum aduce înainte și lamăntănd se plănge, vă înprejurul Dealului peste 20 de sate, care mai nainte cu 30-40 de ani a fost curat ungare, și poartă nume unguresc, de tot sau romănizat așa, căt acum nici urmă nu se află, că odinioară aceste să fie fost locuite de maghiari. Îi credem noi corespndintelui, C. C.”, că în satele acele, ba încă în și mai multe alte nu poate afla urme de a ungurismului, căci țermurile Someșului și Almașiului, unde a făcut soartea pe romăni cunoscuți ca unguri, mai nainte da a fi botezate pe ungurie, a fost vatra focului romănilor. Și că cum acolo în tot timpul a fost romăni mai compacți, dovedește din destul istoria. Așa sub regele Matia Corvinul vedem o ceată mare de romăni resculată și concentrată la Alparet lângă Deaj. Aceea, că satele poartă nume unguresc, și totuși sânt romănești, nu 'l supere pe „C., căci ce a fost mai natural în timpurile respective, decăt ca nobilii unguri, carii în urma donațiunilor regale primiră sate întregi pentru prestarea serviciului feudal, acelea leau numit ungurește, apoi are încă tot satul și tot locul nume deosebi romănesc. (Va urma). Francia. „Constituționalul” cuprinde un articol subscris de redactorul seuan șef, care nu este fără însemnătate, deoarece pare a dovedi, că în Paris s'a luat în considerație protestățiile Porții în contra împreunării politice a Principatelor dunărene. În articolul numit mai întăiu se constatează, că împuterniciții congresului de Paris în privința ațintirilor locuitorilor acelor Principate, nu a fost de aceeași părere. Convocarea divanurilor s'a otărăt, spre a cunoaște adevărata opiniune a țerii. Manifestația aceasta însă s'a făcut acum și conferința, ce se va ocupa cu chestia Principatelor dunărene, va avea la consultările ei o basă sigură, care a lipsit congresului de Paris. Afară de aceea se va mai înforma el și prin comisia, care de present lucrează raportul ei despre starea Principatelor. „Noi nici cum nu afirmăm, ca alte jurnale,” zice foaia semioficială, „că întrebarea e deslegată definitiv. Asta ar fi o schimositură a tendințelor congresului, care le ceru întrunirea divanurilor. Eleși vor avea vola lor, și conferința încă a ei. Împuterniciții vor avea de a considera și alte împregiurări, care interesează stabilitatea imperiului turcesc și echilibriul european. Nu se poate nega, că Turcia de și ea la conferință figurează numai ca un membru simplu, totuși ocupă o posiție, ce este de natură cu totul deosebită și merită o examinare serioasă. Dacă se ia privință la ideile pacinice, care totdeuna purtară în congres triumful, atunci se poate presupune, că va succede totuși puterilor, care au tendințe deosebite asupra acestei întrebări, o deslegare pacinică, cruțănd cuviincios tote interesele ce se ating aici.” Pâinile marelui Apocuc, generalul Imperatorului Andronic, erau Căt de puțin avu Francia scopuri egoistice la năzuințele ei, de a realisa împreunarea Principatelor, prin cercurile oficioase se adeverează din următoarea întâmplare. O deputațiă romănească s'a dus la D. de Taleirand în București, spre ai împărtăși, că o mare parte a populației are de scop a cere de candidat pentru tronul Principatelor împreunate pre un principe franțuzesc. Deputației acelei sa re spune, că guvernul Împăratului leapădă de la sine din cause cuvioase orice candidatură a unui principe franțuzesc, lea Turcia. „Pais” are raportul următoriu: „Dela Constantinopol ni se scrie, că baronul Procheș, internundul austriac, a părăsit cetatea pe vaporul „Prinț Eugen,” spre a face o escursie știențifică. În 16 Octomvrie n. se afla el pe muntele Atos.” Reșid pașa a primit plenipotințe, ce nici cănd încă nu mai avut un bărbat de stat. Sultanul l-a împuternicit a lucra cu totul netermurit, încăt vor concede aceasta interesele statului; el, Sultanul, convine fiind că în mânile lui Reșid se mărie mai bine cărmanul statului, nu'i va pune contraziceri, și în cât timp se va lupta ca păn acum numai pentru interesele statului, să nu de în stare nici o putere a pămăntului a'l mai scoate din postul său. Ce se va întămpla acuma cu expertul Mustafa pașa Rușdi și cu omul de merite Vassiu, de aceasta pănă'n oara de acum nu sună nimica. Pentru că nimeni nu poate crede, că bărbații aceștia vor fi căzut în disgrație, din contră în terminul cel mai scurt se va afla, că ei pot fi deplin asecurați despre favorul domnului lor. Dacă de altmintrea așa mult iubitul Ali pașa își va mai ținea portretul sau ba, este la îndoială, de nu cumva în timp scurt va urma „retragerea lui de bună voie.” cu învățatul Mehemed bună dorinței guvernului. Rusia. Se asigurează, că ucașul, care să reguleze relațiile șerbilor în Rusia, precum și regulamentul, după care împărțirea pămăntului între țereni nu urmează în arendă, ci ca proprieterria eși în 18 Dechemvrie anului acestia, ca în ziua nașterii Împăratului Nicolae. Sub presidiul mare principelui Constantin se va forma în St. Petroburg un comitet, care să veghieze și conducă trebile desfacerii și aranjamentele de contract între țereni și domni. Unii domni de pămănt mai mari preveniră de voie Principatele dela Dunăre. În „Gaz. Nu citim, că divanul Ad-hoc urmează regulat a sale seanțe, un Buletin special, din partea sa, va publica rezultatul lucrărilor sale. Biserica Ortod. și mai ales atea a Moldovei, celebrează astăzi (14 Oct.) serbarea patronală a S. Parasceva seau S. Vinere, a căria relicvii sunt depuse în monastirea numită a Trei-Sănii. În agiunul acestei zile, și în cursul poptei întregi, biserica era plină de oameni evlavioși, carii se adună chiar și de la țară din pregur, spre a asista la rugăciuni ce se făceau de cătră Înaltul cler. Astă biserică, care și în privirea arhitecturei sale bizantine este o podoabă a Capitaliei, s'au zidit de Prințul Vasilie, supranumit Lupul, a căruia istorie este legată și cu acea a relicviilor acestei Sănte. Între enizoadele domniei sale de 20 ani ale acestui Domn, mai ales să însamnă a lui însoțire cu o frumoasă prințesă Cercasiană de credință mahomedană, lucru care nu'l recomendasă de bun Creștin, spre a șterge din opiniea locuitorilor asemene idee vătămătoare, Vasile VV, au hotărăt a da o publică mărturisire a evlaviei sale și a spori meritul fondației monastirei prin băruirea relicviilor Săntei Paraschive. Astă damă de origine Romănă era născută în Moldova în satul Evivat. Martirologhiul bisericesc istoriază despre evlaviea sa pentru legea Creștină a căria ea se făcu martiră în epoca persecuțiilor (prigonirilor). Relicviile sale transportate dupre or