Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)
1857-07-31 / nr. 60
rtele grad fusese de doi ori pe” septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerația se face în Sibiu la espeditura foiei, pe affată la C. R. pește, cu bani gata, prin borisori flancate, adresate către espeditură. Perețiul prenumerației pentru Sibiu este pe an 7. fl. m. c.iar Sibiiu 231, pe o jumătate de an 3. fl. 30 cr. - Pentru părți ale Transilvanii și din Monarhiă pe pentru provinciele un an 8. d. ear pe o jumătate de anu 4. fl. - Inseratele se plătescu cu 4. cr. Pentru șirul cu slove mici, princ. și țeri străine pe unu an 12 f. pe 7, an 6 f. m. c. Iușine 185 celelalte - - V -4 Depeștă telegrafică. ” London 6. e. n. Aug. Împăratul Napoleon a sosit astăzi dimineță la 7 S ore însoțit de două fregate de resboiu franțuzești în Osborne. O scurtă privire asupra căsătoriei și a împrejurărilor, sub care se încheie cele mai multe legături matrimoniale. P. (urmare). Pricina cea dintâiu a răului celui mai mare între toate relele, ce vin înainte în viața socială e mai totdeuna alegerea cea fără socoteală și prejudecarea celor căsătoriți. Adeseori cei căsătoriți îmbătați de patimi au încheiat legătura căsătoriei, fără de a se fi cunoscut unul cu altul mai de aproape și fără de a fi aflat, că ce feliu de scăderi are și unul și altul. El privea numai la plăcerile vieții sociale fără de a gândi cât de puțin la neplăcerile și incomoditățile cele numeroase, ce sânt înpreunate cu dânsa. Însă beția trecu curând și visurile cele frumoase se răsipiră ca fumul. Aceia carii mai nainte se străduia în tot chipul ași descoperi înaintea altora numai însușivăzinduse acuma în tote zilele și cunoscănduse mai de aproape, se văd înșelați în multe privințe. Multe din acele greșeli și scăderi, care mai nainte se ținea ascunse vin la iveală și ruee foarte, multe din acele însușiri alese, care în lumea din afară , și sânt plăcute, adeseori în viața socială privinduce la toate zilele numai au efectul și prețul de mai nainte. Și așa se naște nepesare acolo, unde mai nainte domina e saltare. Fiește carele se crede a fi înșelat de cătră celalalt, fără de a gândi mai de aproape, că pricina acestei înșelăciuni e propria lui lucrare de mai nainte, sevărșită în furia cea dintâiu a patimilor sale. Se fac împutări de amândoue părțile și pretensii, care nu se împlinesc totdeuna; se nasc sfezi, certe ba și alte lucruri neplăcute, și în urmă căință pentru pasul făcut; și așa eată că a sburat deodată pacea și liniștea vieții casnice și sa nimicit speranțele cele mari, ce le avea cei căsătoriți despre viitorul vieții sociale. Unii au înteeat căsătoria din alte intenții laterale, și adecă, ca prin aceea să'și mai înmulțască bunurile cele trecătoare; sau ca să se înrudească cu familii de rang mai înalt, și apoi la încheerea unor asemenea căsătorii măestrite sau silite nu sau privit nici odată la aceea, că care fiitorii consoțiau ei însușirile acele, care sânt neapărat de lipsă, spre a putea repune în pace și cu bucurie calea cea lungă, ce au de a o face laolaltă. Împreunarea urmă, fata familiei și spurcata lăcomie și ajunseră scopul. Însă tot aurul din lume nu cumpăneșe atâta, cât greșala aceea, pe care noi n'o putem suferi și care ne amărește și ne îngrenează vieața; toată îndestulirea și mulțămirea rudeniilor de rang înalt și îngâmfate de față nu e în stare a împăciui inima ce pătimește, cu ticăloșia stării, în care se află. Ce e drept comoditățile vieții căștigate prin aetfeliu de căsătorii sânt desfătătoare, însă totuși e demn de pismuire norocul săracului, carele prin cununia săvârșită înaintea altariului deși nu tășigă mulțime de aur și argint, nici se înrudește cu familii Al rang înalt, căștigă însă o inimă, care-l iubeșc cu sinceritate și carea e legată strâns de a lui. Ce va folosi dacă lacrămile stoarse de cumplita durere, vor cădea pre aur sau mătasă? Sânt ele doară pentru sf mai stâmpărate? Ce folosește a fi cu inima plină de înfistare în mijlocul averilor și a bunurilor pământești, și a privi asupra unui fitoriu neporocit și furtunos? Pot oare rangurile, înrudirea cu clase alese și pompa cea mare alina și tămătui durerile inimei, ce sângerează neîncetat? coesvtoria aceea, în mijlocul căria sau încuibatura, sfezile și disharmonia, e relația cea mai plină de torturi a vieții soțiale, pentru că toate celelalte legături și împreunări se pot desface mai cu înlesnire, însă desființarea căsătoriei întimpină îndeobște cele mai mari grăutăți. Ele se prefac în lanțuri de fer, care ne leagă strane de acela, a căruia privira ne amărește orele vieții și a căruia petrecere în apropierea nostră e cu totul nesuferită, cele persoane nefericite, pre care le împreună astfel cu de căsătorie nenorocită privesc cu frică asupra apropierii fieștecărei pile, fiindcă seiu prea bine. Ele se străduesc pe că aceea le aduce supărări și necând le e cu putință a se ocoli una pre alta, spre a putea resufla vreo câteva minute mai liber, și a se pregăti pentru primirea altor mortificări și supărări noue, ce se așteaptă la întâlnirea următoare. Dinpreună cu pacea și liniștea vieții casnice sau îndepărtat și binecuvântarea. În ora morții cea mai de pre urmă a uneia, partea ceealaltă, ce a rămas în viață, în loc de a se întrista și a suspina pentru perderea consoțului său, se bucură și râde, pentru că prin aceea i sau contat firul suferințelor Izvorul acestei nenorociri mari nu se află totdeuna în alegerea cea greșită a celor căsătoriți. De multe ori se întâmplă de aceia apucă pe calea cea rătăcită, carea duce la perire, după ce sau împreunat unul cu altul. Multe greșeli, care la început se părea că nici nu esistă, se desvoaltă și el la iveală mai târziu după ce au trăit mai mult timp laolaltă. Nu tot deupa viciurile și alte aplecări rele sunt causa nenorocirei celor căsătoriți, ci de multe ori numai niște greșeli foarte neînsemnate și prea puțină necuviință, ce se află în purtarea unuia sau altuia, pe care ochiul străinului abia le vede. Însă tocmai aceste necuviințe și slăbiciuni, care altor oameni li se par a fi prea lesne ertătoare, nimicesc toată fericirea vieții casnice. Cu cât se priveșc mai des greșelile aceste, cu atâta se înrădăcinează mai adănc în inima celor căsătoriți greața și disgustul reciproc, cu atâta se îndepărtează mai tare din mijlocul lor norocirea, pacea și liniștea vieții casnice; precăt e de cu anevoe împăciurea a doue inimi învrăjbite; pre atâta e de cu neputință prietineasca lor împreunare. (va urma) zile lor cele alese și bune, spre a se face plăcuți și iubiți, vreți, colari noue. Monarhia Austriacă. Transilvania. luna Iulie. Un batalion, și jumătate, adecă 9 companii din regimentul numit Jivcovic mai nainte, iară acuma al Baronului Chelner, care se staționează aici în garnizoană, însă cam de vreo 5-6 săptămâni eși afară și se contrase în laghermei întări în părțile Făgărașului, după aceea în