Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-01-02 / nr. 1
- „ ipă alo z Telegraful ese odată pe septeeni „e tmană: Joia. Prenumerațiunea se Jt1141 face în Sibiiu la espeditura foamnamnei Diei, pe anfară la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 4. fl. m. cu car pe o jumătate de an 2. fl. Pentru Celelelalte părți ale Transilvaniei 9 f. pe /, an 4 fl 30 cr. Și nu pnseratele se plătescu pentru întmiea oară cu 4. 61 AND și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o mătate de anu 2. fl. 30 pr. pentru princ. și țeri străine pe gti cu litere mici, pentru acu 6 cr. și pentru a treia repetire cu m. c. șirul Marine dbmaestru contele la- Miltet o dețci. Acum cănd pentru răpausarea mareii și renumitului bătrânu alu Austriei în toată armata împărătească și în toate ramurile soțietății se arată o tristeță și jelire adăncă, care se lățește până și preste marginile imperiului austriac, cupetăm, că următoarele date despre vieața lui neuitată și plină de merite, fi binevenite pentru oricare. LPostă Contele Radecți de Radeț s'au născutu în 2 Noemvrie 1766 la Trebniț, într'un opid ce se ține de domeniul Hârșov-Tainiț în cercul Clagau în Boemia. Acest bun zece lângă Moldova și să fie fost moșie străbună a Conților Hradețchi de Hrades. Contele Iosif Radeței întră în 1 a August 1784, adecă întral 18-lea anual vârstei sale, în regimentul curasierilor al contelui Caramelli. La 3 Fevruarie 1787 s'au ridicat Radețti la sublocotenent și în 11 Noemvrie al aceluiaș anu la rangu de locotenent primariu, și ca astfeliu întreprinse împreună espedițiunile din 1788 și 1789 în contra Turcilor, și tot odată și ca poițir de ordonanță, al Mareșalului , cămpestru c contele Lasol. În 9 August 1791 fu căpitanu de cavalerie al doilea, cu doi ani mai tărziu adjutantu la Generalul de artilerie Yeon- Lep care pe atunci luă asupră și supracomanda pe La 29 Maiu al fu denumit Radecț de maior la unu corpu de pioneri. În anul 1799 se făcu ajutant general al comăndătoriului Melas. La 1 ia Maiu a acela 5 Noemvrie colonel și primi în Germania comanda regimentului de curasieri al arhiducelui Albert. Radhelul se distinse în bătaia de la Hohenlinden și se ornă în 1-lea Aprilie 1801 cu Crucea Teresia păste armia italiană aceluiaș anuluiaș anu fu locuțmante de colonel, parte La 1 a Septemvrie 1805 devenitadeței major general, luă la campania din Italia și mai tirziu trăi pănă la 1809 în Viena ca Brigadir. La 1 a Iunie aceluiași an ajunse locul ninte de Mareșal cămpestru și în 21 August șefii de stabul feneral. În anul 1810 primi crucea de În anii 1810-- 1812 se făcu consiliaciu de curte belicii, mai târziu luă parte ca șef al ștabului general la cele trei espedițiuni răsboinice în contra lui Napoleon și disposiția spre bătaia de popoare la Lipsia se zice a fi eșig deja În timpul acesta fu dănsul și răniiu. dânsul. trupe La 11 Iunie 1814 fu denumit de. de în Ungaria și servi în vremea campaniei La 18 Fevruarie arangamentul lui se sui din 1815 a doua oară ca șefu al stabului general, la general de cavalerie și la 27 Noembvrie se Doi ani după aceea fu denumit de Comandătoriu în Italia. În anul 1883 scrise el o instrucțiune de resboiu, care se îndeplini prin Generalul de artilerie Baronul În anul 1834 eși m. lumină instrucțiunea lui de manevră. În 17 Septemvrie 1836 Radețul se făcu Mareșal cămpestru. Ce contribui Radețchi în espedițiunile din 1848 și 1849 în Lombardia și Veneția, de bună seamă ca o aducere aminte proaspătă și eră scrisă în analele istoriei. contele Radeței s'au căsătorit în anul 1797 cu Contesa Francisca Strasaldo- Grafenberg. Pintre conții săi trăescu astăzi încă contele Teodor Radețui, c. r. Maior general și Contesa Friderica, căsătorită Contesa Vendiaim. Peptul eroicu a lui Ralești se orna de 38 orduri de cele mai înalte din Europa, odată Marșul cămpestru cesaro regescu. Cu cele mai gracioase cuvinte împărătești și cu cea mai călduroasă expresie de înaltă recunoștință fu Radețchi așezat în statu de răpaos în 1857, duratu de destingerile din urmă împărătești, totuși nu avu mult a se bucura netur. După o căzătură nenorocoasă, vătămat greu zăcit bolnăvicios de la sfârșitul vieții sale, la un picior, acest rău pănă Cariera eroică a lui Radețci dă destulă materie de admirare și între isbutirile lui resboioase începând de la 1793 pănă la predarea Veneției în răsboiul de curănd trecut, fu cea din urmă de bună sașă frupta cea mai frumoasă în cununa de lavră, ce împodobea capul său de erou. „Armata împărătească și Împărăția întreagă se vor întruni în gândire de tristeță adănc simțită. Un Generalu mare renumit, le fusese scutit într'o carieră lungă, pănă la cel mai din urmă răsuflu, un semnămăntu de onoare strălucit și nereaflabilu, nu mai este. Numai mărimea neperitoriului său suveniru, numai puterea icoanei cel luminătoare pentru toate timpurile poate să ne dea o alinare la durerea cea afundă, pentru că s'a răpit lumii acea figură de răsboinic mărinimoasă pentru totde uii, pe care văzima iubirea Înălțatului său Îmbărat, stima și supunerea consoților de arme nenumărați, mulțămirea Austriei, admirarea și respectul conviețuitorilor, ca un bul comun în întimitate neschimbată a simțului pănă la vara din urmă” Monarhia Austriană. Transilvania. Sibiiu, 31 Dechemvrie: tăburi de țeară ce s'a început l Joieri se poate tușea între cele mai slabe atăt lengru vănzători căi sumpărători. Așa le fu soarta turiurilor penetre semestru al acestui anti- econostic în 13 Noemvrie 1857 se înești între după mptinare: 66 germani, 51 magiari, 14 români 1 boemu, 1 elavu, 1 iar 67 roman - 18 de confeeia 2 morari. După confesiuni sânt: confesia angeburgică, de religia răsăriteană, 6 de legea mosaică, Brașov, 27 Dechemvrie, fu iarăși părtașă de norocire Ssvartenberg, carele era des de dimineața pri visitele oficioase ale sapilor tuturor Aicunților privați, că fețele cărora se putea citi mirea cea bună, de care Serenitatea Sa iși astă dată pre rovi ruuuieli nun al cetății noastre se vor veane. Astezi înaintea umezii a cercetat osebitele dicasterii, casa de corești si cel așezeminte. Mâne - PMIA borgo-Rusu, 23 . Dintre seetile întrietătoare de nenorotire nici unele vumplu mai adesea coloanelu crilor Ardelene, tămplările nenorocoase de arsură, ce e ce seama desu pe obietele, loietre sătuțe tăte urme de amar și bricăloșiă pele vindecabilă, toate părțile. Își au, șoim, și vieste, că boala leacuru lor, tocma și prețuitu-vă jurmalu îngre numeroasele 'i povețe și furci țincioare la închinarea stării poporului lostru de rărdu, „ ales decurăndu o scurtă și deslușită subrerrare despre modulu în care paotereștine se scuti pe togdeana de atari primejiii; îcă folosu, dacă la noi se toacă însă tot numai la recia surdului? ce eolosu de învățăturile celi multe și bune, dacă pu le urmează nimeni? O bietutu poporu țeranu de răndu îlu escuzu, căci elu puținu străbate însă din lumina alee țăturei, care ne înde se răspnăndeștte sară bine gutăntare; doru nu pot aceia din fruntea lui și lal comandante a ordinului Teresian, denumi de comandant al fortăreței Olmul da Hese. În timpul de pace era Radelul judez obunut cu o oarea armatei și de un timp încoace, dovadă corturi de sie, ea avu măluință deosebită cu învățătura prin manevrele cele vestite întouimine de dânsul asupra răsboinicilor. Cea din tîăia manevră de resboiu măreață, care au fost o șirală potrivită pentru armată, era cea din Ostașvrie 4884 între Eciu și Minciolinea pe ce merge tot mai tare crește în ponor. Poimăne, Joi, se va ținea în Biserița rotinocatolico de aici panahida pentru răposatulereșal că maestru Contele Radeței, a crii șnaosare a produsu și pela poiîm ,„ ceram cea mai adencă întristrare. „Numărul auzitorilor de drepeari demia c. r. de aici pe anul esoteriu 153” crescare. lal 185 numărul total al 118 și numai cătră sfârșitul anului sau uzeci 140: acest număr dă vrueau rutenie Iulu ce încă „Gazeta Vieneză” aduce spărțit următoarele cuvinte: există încă și era și tot bătrănului erou decare auzitori, cari - 184.