Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-07-24 / nr. 30
- 119 asemenea daune, rămănise încenu Secerișul deși cam cu două sepmai târziu ca întralți ani, el curge acuma cât se poate mai cu sporiu. Aducăndu pe aminte de mai dăunăzi cănd înainte de aceasta cu două trei luni de zile, eșind la orar leșina plugariul de întristare văzânduși osteneala sa fără nici o răsplată, iar sărăcia, lipsa și foamea amenințindui din naintea pragului, aminte de acele zile de ori alaltă ori, aducănd une ziu și văzând astăzi un seceriș, despre care putem zice că e mai bun ca de mijloc, caută să recunoaștem că aciunde mâna omului cea slabă și puterea lui cea fragetă n au putut ajuta, voința și puterea cea prea înaltă au lucrat, au dres și au făcut toate bune. Semănăturile de au și rămas rare și așa prin urmare dau clăi puține, dar cu atăta mai bine sănt rodite, și not tragem nădejde că grău vom avea și în anul acesta, cel puțin ca în anul trecut. Iată dată că pănă cănd chiar și jurnalele se afileră amăgite a ne amenința cu anul cel îngrozitoriu și trist, an. 1817, de care aducându ne aminte ne mai înfiorăm încă și astăzi, iată zic, că Dzeu înțelepciunea înțelepților socotinduo întru nebunie lucră cu totul altmintrelea; un restimp de două luni direasă aceea, ce strică o jumătate de an. Cucuruzăle încă sânt atâta de bune încât nu ne aducem aminte de mulți ani să fie fost mai bune decăt în ăst an. Dacă ceriul ce va erta umblarea timpului și în viitoriu astfeliu ca pănă acuma, atunci noi săntem scutiți cu totul de ceea ce ne temeam înainte de aceasta cu două trei luni, numai viile nu ne promit nimic îmbucurătoriu, ba acestea în urma stricării ce o pătimiră în iarna trecută, nu pe pot promite mult nici chiar pe anul viitoriu. Vinuri se află pe aci foarte puține cu toate că poalele munților noștrii, sănt patria vinului, chiar și vinurile cele ce se mai află încă nu au preț, nu se caută din cauza a ceea ce o simțim astăzi adănc cu toții, pentru lipsa banilor. Austria. M. S. Viena 13 Iulie. Gazeta Vieneză înștiințează următoarea sorie foarte importantă: Numaidecât după norocoasa nastere a Maiestatei Sale Împărătesei, se vor descărca tunurile de pe bastiile cetăței, și adecă, dacă se va naște prinț, de 101, iar născănduse princese de 21 de ori. După nascere se va ține o slujbă dumnezeească de mulțămire în Biserica metropolitană a Său, Stefan. La întrarea durerilor se vor începe orele de rugăciune pentru norocoasa nastere în Biserica parohială din Hofburg, tot asemenea și în celelalte biserici de arin cetate și suburbii, precum și în Lausenburg și Sonbrun la dispuseciunile Preasfințiților. Triest în 15 Iulie. În călătoria sa sosind Ecselenția Sa, Părintele nostru Episcop Andreiu Baron de Șaguna și în cetatea aceasta, nu lipei a aduce omagiul său Înălției Sale c. r. Arhiducelui Ferdinand Macsimilian, ce se afla petrecănd aici. Înalt același nu numai că'l priimi cu deosebită bunăvoință, ci arătă și interes viiu de împrejurările noastre, căci pătruns odată de scopul cel mare și spănt, ce pricinui Arhiereului nostru, călătoria aceasta, mai încolo și de ostenelele, ce cu agăta abnegare de sine le luă asupră și pe obositul Arhipăstoriu, pentru de a se apropia căt de căt de ținta dorită, sendură a urma exemplul Maiestății Sale, c.r. a fratelui său mare, și a dărui pe seama Bisericei noastre catedrale 600 fl. m. c. Înalta i Soție, Arhiducesa Șarlota, îl urmă prin darul de 400 d. m. c. Darul acesta, purces dintro inimă filantropică și adevărat creștinească, carea caracterisează frumos, pre Înalții dăruitori, trebue să ne aducă multă bucurie și mângăiere; trebue să ne deștepte spre mulțămire adâncă și netrecătoare; acesta, precum și cel Preînalt Împărătesc din zilele trecute trebuie să însufle viață și căldură și în inimile coreligionarilor noștrii cele îngerate de viscolele atător veacuri trecute, trebuie să ne îmbărbăteze spre rugăciune și binecuvăntare cătră Înnalta noastră Dinastie și să ne întăriască în credința și alipirea aceea cătră Împărat și Dinastie, care au fost totdeuna ca o podoabă nepătată a poporului romănesc! Întămplări de zi. Desspre italienii cei prinși în zilele trecute se aude, că deși unul dintre dănșii ce se numea Feroni sau invinat, ca emisariu al soțietăților secrete din Italia, după ce sau cercetat treaba, sau eșit la lumină vreun lucru mai însemnat; din contră în foile franțuzești provinciale se scrie, că în Franța iară sar fi descoperit soțietăți secrete și boambe. O scrisoare din St. Etienne înșiințeză că acolo în 7 spre 8 iulie de cătră zouă sau arestat 20 de inși, și încă în urma descoperirei unei fabrice de boambe. Despre boambele acelea confiscănduse trei, se zice că ar fi asemenea celor ce le întrebuință Orsini și tovarășii lui. fuad Pașa însoțit de secretariul seu, se duse în 14 iulie la Paris, spre a cerceta în numele Sultanului pe domnița Eveillard, cu care ocasiunea îi întinsă firmanul acela, prin care i sau asignat pensiunea anuală de 48,000 piasteri (12,000 franci). Tot în ziua aceea au sosit schrea, atât în ofițiolatul trebilor din afară, căt și la consulatul austriac, că în hotarele Montenegrului iară se întâmplară alte conflicte. Numai mai dăunăzi se întâmplă o vătămare din partea unui turc bătrân și în contra flamurei prusiene în Belgrad. (Astfel nu lucră astăzi Turcia cănd puterile se consultează pentru susținerea ei). (?) * În Cluj se ținu în 14 și 15 vurg. alergare de cai. Franța. Paris 12 Iulie. Eri seară sosind Domnișoara Eveillard, fiica consulului franțuzesc din Gedda, pre care lau fost omorât Mahomedanii, însoțită de D. Emerat canțelariul consulatului de acolo, și au tras la casa Dlui Ținterat, Directorul arhivului în Ministeriul trebilor din afară, care e un amic vechiu al familiei acela, unde va aștepta Marseli (Magsseile, la porunca Împărătesei, una dintre cele mai veci, mai mari și mai avute cetăți în Franția) fuseră primiți oaspeții aceștia căt se poate mai strălucit. Atăt scrisorile cele private căt și jurnalele sosite din cetatea aceasta, vorbesc despre impresiunea cea însemnată ce o făcu aci nobila orfelină, în toți aceia, carii o putură vedea. Pe fisionomia ei afară de trăsurile cele curate și serioase și ochii cei negrii cu o privire rezolută, se mai întinde încă și o altă umbră a unei inimi ce dovedește o bărbăție rară și ponderoasă, întrănsa i se pare omului a privi pe o răsboinică, care cu viața amănă, pentru de a răsbuna moartea taică seu se repezește asupra ucigașului; fața ei, e marcată cu o tăetură în obraz ce se întinde dela gura pănă la ureche; iar Domnul Emerat e tot de amănuntul acoperit cu rane; în cap are o lovitură adâncă de iatagan, la o mână are două tăeturi de sabie, la măna stângă ce o poartă legată are altă rană, în piciorul cel drept încă au căpătat o pușcătură. Domnul Emerat e un bărbat de o statură mică, și abia în vârstă de 25 de ani, însă ființa lui desvoaltă o energie rară. Cu deosebire au tras atențiunea privitorilor, soldatul din Algeria, (de care vorbirăm și în urul tr.) ce era ca servitoriu la consulul din Gedda, care sau luptat pentru tinăra sa Doamnă cu un eroism bărbătesc. Prefectul din Marsili adusă Dlui Emerat în numele Împăratului crucea legionului de onoare, hotărât pentru domicela Ewersard, iar Sultanul au o pensiune de 12.000 franci pe toată viața, mai trimițând și alte 250.000 fr. la Paris, spre a se împărți între familiile ucișilor. Se vorbește tare cum că D. Emerat se va denumi de Consul în Gedda, unde întraceea, ar remănea totuși numai pănă atunci, pănă ar vedea împlinită satisfacțiunea cuviincoasă. Opiniunea publică sună despre dănsul, cum că ar lua în căsătorie pe tinăra domniță Ewersard, pentru a căriea viață au contribuit foarte mult. Împăratul poartă o îngrijire foarte mare nu numai pentru domnița Ewerllard dar și pentru ceialelți rămași ai familiei acestiea. Miniștrii trebilor din lăuntru au adresat cătră Împăratul următoriul raport, care sau și încuviințat: Sire! În scalda cea de sănge din Gedda, despre care Franția au înțeles cu o întărâtare foarte mare, au căzut jertfs supt tirăniile fanaticilor arabi, consulul Maiestatei Tale de acolo și soția lui, ei au lăsat celor patru prunci rămași de dânșii, numai o avere foarte mărginită. Fiul lor cel mai vârstnic care e tată de familie, e Canțelariul consulatului franțuzesc în Fernambuco, al doilea e căpitan de corabie la corabia „Ulm” și cănd au pătimit „Dogos” frângere de corabie sau purtat foarte bine, al treilea copil este o fiică de 19 ani, care din baia acea de sănge pau putut scăpa, decăt numai cu rane mari, fiind luată pe o corabie englezească, iar copilul cel mai tinăr este Antonio, care învață în Liceiul „St. Lous” din Paris, și escelează atăt prin strădanie, căt și pentru purtarea sa cea bună. Maiestatea Ta vei fi fericit a întrăveni cu ajutoriul unei asemenea familii lovită de o așa groaznică nenorocire, și ar recunoaște slujbele cele bune ce lea făcut pentru stat. „Monitoriul” din 13 iulie aduce raportul Împăratului prin care D. Emerat se denumește de cavaler al legionului de onoare, publicănd totodată și raportul acestui tânăr cancelariu, despre de atâtea ori pomenita scenă din Gedda, în care după ce să înșiră unele pricini care nicidecum nuu putut fi motive de ajuns pentru de a se putea naște nisce asemenea omoruri, și după ce se spune lămurit că tot ce au putut da ansă la așa ceva, au fost numai duhul cel fanatic al turcilor în contra creștinilor, zice: În seara din % Iunie înțelegănd plebea cum să luntrea fregatei sau întorc iară la țermare, și așa prin urmare creștinii nu mai au de unde mai aștepta vreun ajutoriu, năvăliră o grămadă de fanatici asupra consulatului englezesc, se aieptară asupra consulului englez, care era în pat și neharnic pentru de a se apăra, pe care după ce'l răniră 'lu aruncară afară din casa și'l tăiară în bucăți lăngă catargul flamurei, tot asemenea se întâmplă cu tălmăceriul și cu scriitoriul consulatului. Casa în care se aflau sume însemnate, fiindcă D. Paghe au fost totodată și neguțătoriu, sau jefuit. Acum necurmat răsuna de toate părțile strigătul „Moarte tuturor creștinilor” și mulțimea însetată de sânge și lacomă de a jefui, înaintează spre consulatul franțuzesc. La 67 care venirăm, cu Domnul Everlard îndărăpt