Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-12-11 / nr. 50
f. adresate către espeditură. Prețiul este pe prenumerației pentru Sibiiu an 4. fl. m. c., ear pe o jumătate de an 2. fel. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei Sibiiu 11. Dechemvrie, 1858.și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru prunci și țeri străine pe anu 9 f. pe an 4 fl. 30 cr. m. c. - Inserratele se plătescu pentru întâiea oră cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. PSCARIN Telegraful ese odată pe septemănă Jora. - Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe aseară la c. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, ne 50. Acum M. stăcatul beuturei de vinare. ere. Întru adevăr se duce minune căt de tare sau mutiu astăzi beutura vinarsului în patria noastră, în patria aceasta romantică, unde cele mai multe dealuri sănt împodobite și acoperite cu viile cele mai frumoase și roditoare, ce produc nisce vinate rare, ce sar potea măsura chiar și cu cele mai de frunte din pările cele din nafură. Cum, cănd sau întrodus beutura vinarsului în Ardeal a întrebuințatu sau și aci numai ca mijloc lecuitoriu sau deadreptul ca beutură spirituală? sănt părerile deosebite, destul vă vinarsul afară aci o primire foarte bună, și el ause apoi tot mai bine primit din zi în zi; încăt astăzi caută se mărturisim cu destulă durere că beutura vinarsului la poporul nostru pe care și dealmintrelea sau cercetat șii de năcazuri, sau prefăcut în patimă, și încă în unele părți în măsură mare. Recereerea vinareului după ce Ardealul nu arăta de nenorocit de a nu putea avea vreo industrie oarecare anumită, de a nu avea nici batăr o fabrică, începu a se face pe la orașe un ram de căștig, și jidovii ca unii carii se sciu trăzi așa iute, ca unii carii sănt atăta de ghidaci în toate casurile unde vine înainte vorba de căștig, nu întărziară a îmbrățișa ferberea vinarsului și întroduseră spre aceasta o manipulație regulată, încăt nu trecu mult și ferberea vinarsului deveni cea mai din tăiu speculă pe la toate orașele. Întrânsa zăcea tot comerciul, industria, și cu un cuvânt tot ce putea aduce un ban, afară de economia cămpului; de aceea se și lăți aceasta întratâta, încăt căldarea de vinare mai mare sau mai mică, după cum era prindere și puterea omului, nu lipsa de la nici un fruntaș, fie orășan ori sătean, tot una, pentru că poporul era acuma fermecat de dulceața vinarsului, și așa pe valea aceasta căldărușele de vinare se sporeau cu sutele din zi în zi, pănă cănd în tron târziu în anii de curând trecuți, libertății de a ferbe vinarei se puseră nisce stavili, prin plătirea unei contribuții anumite, finanțiale. Toți credeam atunci că prin aceasta va mai înceta beutura vinarsului, toți eram de părerea aceea, că putearea lui p'o să ne mai amețască, n'o să ne mai corupă cu o așa necruțare poporul, pe care dealmintrelea lau dăruit mâna lui Dumnezeu cu cele mai sublime și mai alese talente; nu o săi mai întunece mintea acestui popor, care e destinat asemenea ca și alte popoare alese și mari din lume, ca să se înnalță cătră lumea cea frumoasă a culturei, a luminei și a perfecțiunei. Dară însă tare ne înșelarăm! Ce sciam noi oameni ne procopeiți - oameni de ori de alată ori? fuseră alții carii seiară înturna lumea, sau să zicem carii să sciură înturna și acomoda după lume. Cum, că în ferberea vinarsului, nici pe calea pomenită nu întimpinarăm altă străformare, de căt numai arăta că ea acuma deveni prin aceasta, bună oră ca un feliu de monopol pentru fabricanți pentru speculanții cei cu capitale mari, ba, ea deveni acum speculă în Ardeal, chiar întru adevăr ca cea din tăiu Nu șcim dacă au străbătut bine scirea despre întroducerea gacșei pentru ferberea vinarsului, și în A. Carolina se și planiseasă o fabrică de vinare în fruntea orașului, și așa mai departe, pănă cănd astăzi nu numai în orașul pomenit aflăm vreo cinci șase mașini care de care mai gigantice, ci tot asemenea aflăm prin cele mai multe orașe din patria nostră, unde adeca se află asemenea speculanți îndrăzneți și cu capitale. Va socoti cineva că îmulțănduse așa tare fabricile de vinare prin toate unghiurile, proprietarii lor vor căuta să devie bancroți, de sau întâmplat ca să fie falimentat vreun asemenea speculant nu ne este cunoscut, atăta șcim cum că cei mai mulți au ajuns la stare bună, la capitale, și pănă cănd romănul asudă și muncește pănă și mai dă sufletul, ei trăesc ca'n sănul lui Avram, pentru că se sciu folosi de ocasiune, și sciu întrebuința mintea. Nu vrem doară a consulta cuiva lenea, nu, domne ferește! vrem numai să zicem ca oamenii noștrii să muncească și pentru ei, pentru copii lor, mintrelea prea lesne se poate întămpla, ca amarul trecut săl în schimbăm cu o eremiadă tristă. Va socoti cineva poate că din atăta vinare ce se ferbe astăzi în patria noastră se va transporta și afară în țările vecine? dar ce va socoti dacă o vom căci altmare; se plănge de atătea greutăți, prea mari, mai mari ce o pretinde beutura vinarsului, se supune de bună voie. Erau odată vremi cănd beutura vinarsului încă nu putea trage după sine o sărăcie așa simțitoare tocmai ca astăzi, când toată lumea se vferă de spune, că producenții vinarsului nu pot ținea concurența cu consumenții, și că scie Dzeu că are sute de buți de spirt trec din Bănat în Ardeal pe an. Și acest etern puturos tot se consumă în a țară ca aceasta, ce numără abia preste o populăciune de două milioane de mii, și poporul nostru, durere! el, deși cel mai lipsit și mai sărac, contribue ad suma cea mai de dajdii și apoi contribuției cei mai grele și lipsa banilor, cănd izvoarele de căștig se văd arăta de săci, și când scumpetea pre lăngă toate acestea văzând cu ochii crește iar nu descrește; era odată, cănd omul vănzânduși din productele sale și rupând o pătricică și pentru băutură încă nu simța o daună tocmai așa mare ca astăzi, când beutura e mult mai scumpă și și mai rea decăt atunci. Să întrebăm pe hernici, ca să ne spue ce osebire există întră vinarsurile cele ce se fericeau odată, și întră cele de astăzi? și egalândune părțile cele otrăvitoare ce le ar găsi în vinarsurile cele făcute și prefăcute de astăzi, chiar și afară de crispanul ce ne este destul de bine cunoscut, descoperindunile de amănuntul, am căuta să mărturisim, că omul care consumă astă băutură otrăvitoare, are o natură mult mai țiitoare decât cele mai multe animale. Întru adevăr nu poate omul trece prin cele mai multe sate, fără de a simții durere, când află și vede cu ochii, că băutura vinarsului la poporul nostru formează una dintre cauzele cele principale a sărăciei lui, nu poate privi fără de durere, văzănd să în asemenea zile grele, cănd și alte popoare avute cu capitale și cultură încă se îngrijesc că o încordare creșcare mare pentru viitoriul lor, pănă cănd poporul nostru în cele mai multe satdupă samene secere abia îi mai rămâne din bucate ca se poată trăi vreo căteva săptămâni, - săși mai ceva, și celelalte bucate săntează așa lucră pe cumpătul și beutura, ba de einare, și oamenii postrii fără de a mai cupeta la vreun preț, - aida dă, fac târg fără togmeală, și pagubă văzând cu ochii, și pârga ce o aduceau bunii lor străbuni la Biserică din toate rodurile în semn de mulțumită lui Dzeu, ei o dau astăzi fără cruțare în astoeliu de locuri de unde li se trage sărăcie, boale și mii de păcate, firește că aci apoi cine mai și îndrăznește a face pomenire că ar mai trebui înzestrată și vreo biserică era școală, sau că ar trebui a mai contribui la vreo fundațiune, fără de care atătea talente genii, din cauza sărăcii rămân nădușite în vălul întunerecului fără de nici un preț, întocmai era aurul în sânul privitului. Însă numai în zadar vom înșira atătea, dacă cumva inteligința noastră întreagă, Preoții, Învățătorii, și toții bărbații noștri ce adevărați, nu vor alerga cu toții întrun consens, spre a combate păcatul acesta din mijlocul poporului cu toată bărbăția și înțelepciunea. Noi ne aducem aminte că întră nenumăratele sfătuiri părintești ce au împărtășit Reselenția Sa Preasfințitul Penestru Episcop, Preoțimei și tuturor eparhioților sei, cele mai multe au fost de feliul acela, prin care poporul să înțăleagă că precum ființa lui este alcătuită din două părți - suflet și trup, așa și trebuințele lui sănt îndoite sufletești și trupești; de aceea și aflăm în cuvântările Esselenții Sale atătea învățături frumoase, și toate apliicabile pentru viața practică; de aceea atătea sfaturi salute prin cercularele Episcopești, dintră care întrunele combate cu duhul blândețelor din toate puterile păcatuluieți dea dreptul. Combătănd dată cu toții, fieștecare după puterea noastră acest păcat periculos, urmănd Prea sfințitului nostu Arhiereu vom contribui desigur cu succes bun la mântuirea poporului fără de care nici noi nu putem trăi nice datăr o zi. Cerculariul Reselenții Sale din 22 Maiu a. c. Nr. 518, care vorbește de a adreptul despre greutatea păcatului beuturei, și a daunelor celor nenumerate purcese din acest păcat, ne dă un impuls destul de puternic ca să alergăm cu toții al sprijini și a măsurat acelor dejene părintești să ne fie milă de ponor și de strâcarea lui. Mai repetănd încă odată ne adresăm cătră cum nu, destul arăta, vinarsul aceasta costisează sute încă de iarna își vinde semănătura încolțit îm pământ, și în unele viitor, pănă ce prețuri îngrijește aveava ce secera și ce culege? - ce agia au locuri rodul Și sănt Jncănd încă nici aceea nu poate sci ore dacăi lipsesc vase, că au alții, pentru hambariulu jupănului, locuri unde pe vremea secerei jupânese toate ești afară cu și apoi încă cu La cules nu se mai și a culesului căte căncepe și buturoașe