Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)

1859-11-26 / nr. 48

191 ----- ---.- le postu primitu cu multă văldură următoarea cuvântare: D Subițiloru Nițeni cunostătoriu foarte pentru simpatia Ve săntu rece și o ați doveditu. Cea mai mare norocire cu care me măndrescu este că me numeru întră cetățenii Niței. Ve mulțemescu din toată inima. De mai mulți ani mamu luptatu pentru libertatea Italiei, însă încă nu săntu sevârșite toate, și eu me aulu ori și căndu gaga de a mai apuca iarăși arma pentru causa aceasta. Să mulțemimu provedinței că ne au dagu un asemenea bărbatu, care au răsbunatu păpă pentru seminția a 20-a. Sățânemu dară la olaltă. Epoca de față raru va naște asemenea bărbați. Bărbatul acesta e Victor Emanoilu. Să nu depunemu armele de amănă, pănă căndu va mai fi călcată o urmă de pămăntu din patria noastră de cătră străini.Iubițiloru Nițeni încă odată ve mai esprima mulțeșită pentru dovada de simpatie, și me îmbubcuru, că săntu congtimpuranul acei tinerimi din Nisa, care precumu sperezu va face pentru indepentința Italiei atăta cătu ori și care provinție a Italiei.” Din Turin se scrie în 24 Noemvr. cum că Generalulu Garibaldi au voitu a părăsi Genua, și a se duce în Insula Capria, însă au fostu întimninatu de cătră lăcuitorii de aci, ca să nu se retragă de totu, și așea va mai rămânea poate cătra în Genua. Colonelul Garano, carele au servitu în corpul de armată la Garibaldi, slobozi de curăndu o carte în limba franțusească și itală, care va porta titula „Veneratul Garibaldi și vănătorii claepei. Episode din răsboiul 1859.” Numai de curăndu sau deschisu Universitatea din Pavia, în presența Ministrului de cultu Casati, și a altoru potabilități. După ce se făcuse cunoscute gradatele întră Sardinia și Franția, și acelea încheate întră aceste doue poteri și întră Austria, pășește acuma în vieță și legea cea nouă comunală lăngă legile politice pentru Lombardia. Sau fostu trimisu de curăndu o deputațiune din Ducatele stale la Rusia și Prusia, spre a recomenda acolo causa loru. Despre reptoarcerea deputațiunei acestea raportează „Monitorul Toscanei” în modul următoriu: „Arătăndu noi cum că oblegeții noștrii pentru Petersburg și Berlinu, Contele Enrico Moreti și D. G. B. Viviani, sau reptoriu la Florența după ce s'au împlinitu misiunea ce li sau fostu încredințatu, ne bucurămu pot ăndu adaoga cu bucurie, cum că aceia neau adusu încredințarea despre disposițiuni bune și simpatie din partea Rusiei și a Prusiei, în favorea popoarăloru din Palia de mijlocu. Garibaldi mai sloborzi cu ocasiunea pășirei sale afară din servițiu, următoarea prochiemăciune: Cătră consoții mei din Italia de mijlocu! Depărtarea mea cea scurtă să pune slăbească râvna în pici o privință cătră causa mea, pe carea o apărăm laolaltă. Căndu me despartu de cătră voi, de cătră voi pe carii ca pe o idee sublimă, ca pe reprezentanții ideei măntuirei Italiei ve iubescu, me depărtezu cu o inimă adăncu simțitoare. Eu întracea totdeauna me măngăiu sperăndu, că iarăși me voiu asla întră voi pu preste multu, spre a ve potea sta întrajutoriu la sevârșirea lucrului pe care lați începutu atăta de strălucitu. Atătu pentru voi căzu și pentru mine aru oi cea mai mare nenorocire, dacă n'amu putea fi de față laolaltă acolo, unde se cere să ne luptăm pentru Italia. În urma aceasta voi tineriloru, carii ați depusu jurămăntu atătu aceea,Paliei,) cătu și capului ei, nu depuneți armele, rămâneți cu statornicie la locurile voastre, continuați deprinderile și verli în militară. Armistițiul va țănea numai un timpu scurtu, întreaga diplomație se vede prea puțânu aplecată a cuprinde lucrurile astfel cu, precum se află acelea întru adevăr. Dănsa ve privește pe voi ca pe niște oameni a primejdiiloru din timpul trecut, fără de a cuprinde că în voi se află elementele plă în Italia în toate zilele se scrie din Milano despre o proclamațiune slobozită de curănd și apirată pe la cotiturile drumărilor, în care se provoacă italii la o espedițiune cruciată spre eliberarea italiloru venețiani, cerute pentru o națiune mare, dacă ne voru lăsa liberi și independinți; că din mijlocul vostru se va naște o sămânță revoluționară pentru toată lumea dacă pu voru vrea să fie drenți cătră causa noastră, și dacă aru dori cumva ca să nu fimu stăpâni în casa noastră proprie. Noi nu cercămu invasiuni în teritorii străine, să ne lase dară și pe noi în pace în țara noastră proprie. Cel ce pe va ppugna pre noi va vedea, că înnainte de ce veamu nreda suptu sclăvie, va trăbui să șteargă de pe fața pămăntului pe un poporu, care e gata a muri pentru libertatea sa. Și chiaru și în casul acela căndu noi amu cădea cu toții, vom lăsa posterității de moștenire invidia și răsbunarea, în care nea crescutu stămpirea cea străină. Fiiloru noștrii vomu lăsa de moștenire armele și cunoștința drepturiloru, noastre, și de jorul că aceia carii voru să ne apese, n'o să aibă visuri plăcute. Iealiloru încă odată ve mai provoca, să nu depuneți armele. Se răngeți ve în jurul comandantelui vostru mai vărtosu de căzu ori svăndu, și păziți disciplina cea mai aspră. Cetățeniloru, nici unul să nu fie întră voioarele să nu contribue la subscriere, să puse aele nici unul carele să nu stăe gata cu arma, ca cine știe poate măne poimăne să stoarcă cu sila acea ce se dorește a ajunge astăzi cu dreptatea. Geribaldi.” Pe căndu Italia se află de față după cumu știmu întro crisă tare delicată, apoi Marini încă mai stă la păndă cu planurile sale. Guvernul din Toscana au apucanu o epistolă de la dănsul, în care recomandă persecvarea mai multoru indivizi ce se află în slujbă. Tot dănsul adresează o epistolă cătră Pisassoli - postul dictatoru în Florența, în care scrisoare zice: Dea întărești vă ști a cea ce nu e adeveritu nici cătu de departe, adeca, cumvă Regele Victoru Emanoilu sau învoitu la anessiunea Italiei de mijloc. Cum că o asemenea otărâre după tractatul din Villaeranca aru avea totu același înțălesu ca și o anunțare de răsboiu nu poate fi un lucru străinu pentru atențiunea domîpiitale. Revoluțiunea trăbue să se estindă, dealmintrelea rămâne fără de folosit, și locali săndu o n'are nici o înnfluință. ș. c. Din Parie pe aduce o depeșă telegrafică vestea cea mai prosperă, cușcă Împăratul Napoleon au descoperitu la patru neguțetori mari, că cea mai solidă dorință a Meneotații Sale este a păzi pacea cu Anglia.. Roma și Neapolulu după cum se scrie din Parisu „Gazetei Naționale,” voru regiza în congresu numai la chestiunile acelea, care se atingu pe mijloșitu. Ce chiestia întărnde dănsele se atinge de Semoniu, corespondintele zice, că în privința acestei puteri se află atinsă mai sus, deoarece Austria abia încă nedeslușită, se învoește cu atăta, ca Piemontul să poată ocupa locu în conchiaru și peuvernul provisoriu din Bolonia, au tonit afară din Roma ce Preoții jesuiți. Baronul Vongtteweg, reprezentantele cel dintăiu din partea Franției în conferințele din Țiurule de dăunăzi, earu înnainte de eruperea răsboiului trecut din Italia, ambasadorii în Viena, au pășitu aeară slujba activă, din cause private. În 30-a Noemvr. n. sau fostu lățătu vestea în Parisu, cum că corabia franțusească au bopiboadatu cetate a Marocanilor - Tangeru. Bombardarea aceasta sau întămplatu din causă că din cetatea pomenită sau împușcatu unei corăbi franțusești. Germania. Din Berlinu se trimite Gazetei „Wundu,” amătoarea scrisoare: Diplomația rusească lucră de față cu tot adinsul, ca să înnainteze că nu se poate mai tare esalarea Angliei. Purcederea aceasta însă pe căndu răsboiul întră Anglia cu Franția e neînconjurata, e tare bătătoare la ochi, și nu e de vreo însemnetate și că. Cum că Prusia și Germania în casul unui răsboiu întră Anglia și Franția s'aru alătura lăngă cea din tăiu, nu poate să credă nimenea, căci aceasta aru însemna atăta, că tu ași periclita esistința proprie. În Anglia se crede răsboiul atăta de tare, încătu comerțul din zi în zi e tot mai restrănsu, rentornănduși atențiunea tot mai vărtosu asupra unei catastrofe neîncongurabile. Starea cea tristă a politicei noastre tocmai întracea se cuprinde, că încurcăturile care pe conducu la atari catastrofe nu se mai întămplă după spate ci în fața tușei fără ca să se poată împiedeca resultatul final de timpuriu. Anglia e castelul cel mai din urmă pentru independința europeană, și am trebui să se privească apărarea ei ca o chestiune de viață pentru toate puterile europene. De o asemenea părere celu puținu nci se află oamenii tare depărtați. Cugetarea periplului ce ne poate ajunge pe noi înșine, e mai presusu decătu toate celelalte privințe politice și familiare. Spania. Timesul nu înceată ași exprima temerea sa de un răsboiu ce aru putea să erupă în Anglia. În 28 Noemvr. produce următoarea corespondință: „Noi așteptămu cu toții răsboiu, de acea și gătirămu corăbii mari, neamu preîngrijitu pentru arme, și amu rădicat și voluntiri. Săntu însă două lucruri ce ne lipsescu, și durere tocmai acestea săntu mai momentoase. Navemu unu număru, precum saru cere de marinari și soldați. Causa e, căși plătimu foarte slabu. Marinarii, ce servescu la corăbiile neguțetoriloru sânt plășiți mai bine decâtu acei ce slujescu la corăbiile de răsboiu. Noi avemu sau haremu aru trebui să avemu 40000 de marinarii. De altă parte aflămu că și Timesulu au lăsatu multu din temerea sa cea mare, ce o avea mai nainte, și poate mai vârtosu, căci cață cu espedițiunea în China, alianța între Franția și Anglia nu se poate rupe astădată nice chiaru cu voia. Espedițiunea cătră China se face clară, prelăngă tresu, pebumu ca să mai aibă și dreptu de a votiza toate alte greutăți ce crescu și se îmulțescu în Europa în toate zilele. Generaluluoran- Întră alte iritări de popor, ce se Franția. Răsboiul întră Spania cu Maroco sau începutu, și încă nu sună veștile pănă acuma, decurge în favoarea Spaniei. Din Madrid se scrie în 28 Noemvr. p. că generalul oștirei spaniole O' Donel au epartu lagărul de la Teuta. Generalul Esnagae după cum se aude saru oi rănitu. Anglia.