Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-06-30 / nr. 26
p mri „ 102 Din seara 967), Vunie. Fiindcă între alte cause, și portul național face obiectulu zilei, socotescu a nu fi de prisosul a ne ceînțelege pe calea jurnalistică - căci alta învă pu ni s'a descis - și asupra directivelor în privința costumului național. Eu nu sânt de partea acelora, ce vor să iesă cu vostumul național pe toate potecele, și prescriu fracul și țilindrul ca să facă forfotu peste tot locul numai atilei și calpacului, ori numai togei și căciulei prngice, dară nu mă lapăd de toturice de întroducerea unei uniforme naționale. - Precumu religiunea se manifestează și prin semne dinafară - prin ritualuri, ceremoniale, și sărbătorile sale, așa și naționalitatea se obiectivează potrivit numai prin obiceiurile și sdlenitățile sale, apoi regele seleniiam prin portul național. Potemi noi î ocupăciunile noastre de toate zilele să îmblăm în joc, orac, magiarcă, tundră ș. c., însă cănd pășimu în publicitate, unde se reprezentează și naționalitatea, d. e. la adunări obștești, la reuniuni, la biserică, la școală, la jocuri, la botezuri, la nunte, la îngropăciuni și la alte festivități publice - mai alesu naționali, e de lipsă să pe presentămu în portul național. Costumul național e semnul cel mai siguru de a ne cunoaște, e legătura cea mai poternică d'a pe uni, și e lăstariul cel mai țipănu, prin care spiritul de naționalitate capătă avantagiulu cuvenitu. Scopul meu actiu e d'a enumăra mai departe toate consecințele acestui simbol de viață, căci atăta virtute naționale se presupune la orice romănu ca să le simtă mai mult decât să le poată esprima. Eu voiu de astădată numai ami da părerea individuale în privința caracterilor costumului național românu, ca vrând a face întrebuințare și de această îndreptățire și datorință naționale, să nu palpitămu în întunerec, și să umblăm de. ca cu steagul cel mare la adunarea națională din vămpul libertății în 15 Maiu 1848, a cărui tricolori s'au hotărât și s'au adoptatu în bolta lui Nedelcovic din Sibiiu, numai după ce acestu neguțătoriu își arătă magazinul materieloru sale de gotu feliul de colori. Cu portul național putem fi mai heraldici, căci originalitatea lui ca nice un poporu al patriei s'a păstrat așa de bine ca la români. - Arleis pare cine la Brașov, ca să lăsămu pe românii din Principate d'a face alegerea, pentru că aceștia au gustu mai bun ca noi. Se poate, însă eu spuiu dreptu, că judecăndu pe românii din Principate după miserabilele resultate parlamentari ai lor mai de doi ani încoace, ce se reduc la nulă, și considerănd, că ei în loc d'a crea o națiune mai întăiu prin eliberarea clăcașilor de servitute, și în proprietățirea loru cra să aibă și ei pentru ce să'și apere patria, (cu puțină escepciune) nu se potu rădica d'asupra spiritului aristocratico-arăndășescu, și nu știu - ori nu vor ași subordina interesele particulare celoru publico-pa triotice, și cele individuali celoru politico-naționali, - vezi Dta bun! sute de ciocoi, ca și cându vro câteva ce o ieau la sănătoasa peste graniță îndată ce țeara are trebuință de națiune, singuri o aru putea representa pe aceasta în două țeri, cred că ei - celu puținu generațiunea din capul trebiloru d'acuma - nu vor face treabă comună cu poporul nici în privința costumului național, cu tot gustul bun al Dlor. Aici socotindu și ateea, că nimăiui portul românu e mai depravat și amalgamisat cu turcismu, grecismu elavismu ca în Principate, trebue să vina la or aceea, că și în privința costumului țional, poi Ardelenii săntemu chiemați d'a face inițiativa, și a da directiva. În adoptarea unui costum adevărat , e de lipsă mai întăiu de toate a se băga de samă la două momente principali, întăiu la întrebarea, că care sânt semnele caracteristice prin care portul național românu se deosebește de toate porturile celorlalte națiuni? și a doua că care sontează caracterii, prin care costumul național românu își recăștigă uniformitatea pentru toți românii? Resolvând bine aceste întrebări, vomu avea costumul național românu întru toată ramura mea. Luind le cea dintăiu întrebare în considerare, că reamurile slavono-greco-turco-magiare, mai multu seau mai puținu însă îndeobște înpletescu, în pletecescu, și înoadă pe hainele loru de toată culoarea și croitura atâtea găitănituri și șmcruituri, de mai numai rămâne câmpu liber pe ele, apoi că soiurile germane, și cele ce au adoptatu portul lor, învarcă atâtea dărăbuituri, încrețituri și spițuituri pe vestmintele loru de regulă negre, de mai numai și ce să alegi din ele, vom găsi la români cea mai plăcută simplicitate atăt în privința coloarei cea de obște albă, cât și în privința croiturei de regulă comodă, și a garniturei ce - în opusăciune cu șmoruiturile și spițuiturile raselor eterogene - stă numai în tivituri sau cusuturi prin jurul estremităților măcărui dărar din costumu, care tivituri ținu o formă ori cvadrată, ori triangulară, ori cel multu de ramură cu frunză și flori, și se reduc la culoarele naționale auriu, roșiu și albastru. Deacă comparăm aci și primitivitatea vestminteloru romăne cu părțile constitutive ale portului curat romănescu de presentu, pe unde acesta au s'a demoralisatu prin carisienuri, persvienuri, tulangleuri, ș. c. apoi găsim la cerealii și bucolii postrii de astăzi tunica și toga, coarecii și călțunii, brăul și teaca, căciula și sandalele ș. c. mai tot așa de bine conservate după cum ni leau lăsat de ereditate senatorii și tribunii republicei strămoșești. - Iată resolută și întrebarea a doua: Prin acestea nu voiu să zicu, că să ne îmbrăcămu uu altmintrelea, decâtu numai cumu îmbina candidații romani prin curiile lor, căci știmu bine, că de atuncea până acum au întratu la mijloc la două mii de ani, și între Tiberu și Dunăre, se măsură mai multe sute de mituri, apoi că criginalitatea costumului naționalu. (Va urma.) Îîmntămplări de zi. " Din programa gimnasiului nostru din Brașovu, împărtășimu și noi aci următoarele: În Împărăția Austriacă sunt cam 256 de gimnasie, din care 99 cadu pre Ungaria și 25 pre Ardealu. Peste totu numărulu romăniloru în toată Austria e aproape de 3 milioane, pentru a căroru cultură mai înaltă s'află numai 3 gimnasie în care știința să se agius” în limba loru cea maternă. Iară în parte în Ardealu, din întreaga poporățiune de 2,074,000 a acestei țări românii numără peste 1,200,000, siderate din punta de vedere confesionale 219,000 de catolici, între cari se compură și cei 7000 de armeni de ritu orient., au 9 gimnasie: la Clujiu, Sibiiu, Alba Iulia, M. Oșorheiu, Brașovu, Odorheiu, C. Șemleu, L. Șepșliu, Elisabetopole; 295,000 calviniști 5 gimnasie: la Clujiu, Odorheiu, M. Oșorheiu, Aiudu și Zilău; 198,000 de luterani 6 gim.: la Brașovu, Sibiiu, Sighișoara, Mediașiu, Sebeșiu, Bistrița; 46,000 de ungari (sotiniani) 3 gim. la Clujiu, Turda și Cristuru; 648,000 gr. cat. (uniți) toți romăni numai 1 gim. la Blajiu; și 637,000 gr. or. (neuniți) toți romăni iarăși numai 1 gimn. în Brașovu. Considerate din punta vedere etnograficu 537,000 magiari-secui au 17, 192,000 sași nemți, 6ero 2,200,000 romăni numai 2 gimnasie. ”Din Blajiu, chi se scrie: „Cu esamenele semestrale săntemu gata, succesul esameneloru fuse îmbucurătoriu. Numerul școlariloru gimnasiali preste totu se sui la 390, relative mai puțâni decătu în anii trecuți. La esamenulu de maturitate dintre 25 de școlari înși. s'a insinuatu 14 S'aru fi insinuatu poate și mai mulți dacă aru fi fostu în stare a continua cursul școaleloru mai departe, la vreo academie ori universitate, înșe lipea mijloaceloru. O doamne cătu aru fi de bine și de folositoriu pentru națiunea noastră, dacă prin colecțiuni s'aru potea aduna nisce mijloace pentru ajutorarea unora dintre tinerii cei mai escelenți. O faptă mai umană și mai creștinească decătu aceasta n'amu potea poi ssvârși nici căndu.” * Din mai multe părți ne sosescu știri triste despre pagubele cele neprețuite, cauzate în urma ploiloru celora descărcate de mai multă vreme încoace, fără de măsură. Așea din Pretura Bălgradului, ni să scrie: Precătu ne era de mare speranța despre unu anu mănosu, cu atăta ne este mai mare întristarea astăzi, căndu vedemu înnaintea ochiloru nostrii răpindunise prin descărcarea ploiloru aceea, ce așea zicăndu nea fostu dat acumu odată Dumnezeu. Holidele crescute cu îmbelșugare zacu astăzi oborâte la pământu, înneinte de ce aru vi coapte; o parte mare de cuuuruze rămasără ne săpate; iaru viile ce se arătau rodite frumosu, nepriindule și de altmintrelea timpulu ploiosu, a începutu a se gălbeni. Livezile de fânațe stau nevoite de povoaiele cele multe. Lăngă, multe vălicele să slobozire ca toate astea mai ”Înu3 Vulce n, la2oare după ameazi, vrându a trece 18 țagani preste Oltu, lăngă comuna Săcădate, avăndu de găndu a merge la munte să culeagă fragi, rupândusă funea luntrei, se cufundară în apă, carea și de altmutrelea era efundată foarte tare. Dintre acești 18 inmi, masu prada morți. * În părțile Orientului, sa întămplat în zilele acestea cutremurări înfricoșate de pămăntu. O epistolă din Brussa, anunță: „Pămăntulu să clătină subu picioarele noastre, cutremurulu urmează neîntreruptu totu mai tare. Poporulu e foarte înfricoșatu, sute de familii se află așezate afără din căși, prin grădini sub corturi. Cutremurările au urmat unul după altul necurmat, din 3 pănă în 9 Iunie n. ” S.Chemeni,redactorul jurnalului „P. Naple,” într'un articolu al său începătoriu, recomandă connaționaliloru sei, a nu face fală altoru națiuni cu impunerea limbei loru.. Noi - zice acela - înainte de toate doriniu a trăi în concordie frățască cu toate naționalitățile, cum stările istorico-politice, geografico-climași alte trebuințetice, obiceiurile de presentu trebue și ocupă biunele schimbate su gresul culturei, moda, gustul. Din cele 25 proaduse în armoniă bună cu ori torente, și rupseră garduri, stătu în hale de gimnasie ale Ardealului, con și dacă pu pe place sila în case, și totu ce le 16 arănici o atingere, zău