Telegraful Roman, 1861 (Anul 9, nr. 1-52)

1861-10-26 / nr. 43

Telegraful ese odată pe septe­­mănă: Joia.­­ Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura fo­­iei, pe affară da C. R. paate, b­uni vara, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Pre­­țiul prenumerației pentru Sibiiu este de an 4. fl,20cr.v. a.eap ne jumet­ate de an 2. ea. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale Transilvaniei cu și pentru provinciele din Monar­­hiă pe un an 5; fl. 25 cr. ear o ju­­mătate de anu 2. ea. 627 cr. Dtru apinu. mi țeri străine ne anu 9 e. 45 cr. pe­­, an 4 fl 72 cr. v. a. eibiiu. 20. Octomvrie 1801. Inseratele ce plătescu pen­­­­tru întâ­rea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 5 cr.și pentru cu 37 cr. a treia repetire v. a. AHULU M­. TRAHNSIALVAHIA. spuentaghea Esselentiei Sale R. Episcop And. Br. de Siaguna tienuta in 23. Oct. 1861, cu asasi­nea inaugurarii si de­­schiderei Asotiatiunei transilvane pentru Innaintarea Literaturei si culturei ropo­­rului romanu. Bata, Domniloru! au sosit o dina cea dorita pentru infiinttarea unei Associatiuni, carea sa aiba de problema „„literatur­a romana si cultur­a poporului romanu.“ Marturisescu sincera convingerea mea, ca eu problem­a associatiunei noastre o sagaste ghise din tre­­cata de nobila si frumoasa si unica in feliul seu astadi in intrugă noastra natiune din toate partile, unde se afla ea, pre­stata si de seridsa si grea, pentru ca cere o perseverantia de fieru si unu­sas ghi­­ficiu din inima. Acestea le afirme din eu dupa na­­tura scopului Asociatiunei, carele­ este inaintarea literaturei romane si a culturei poporale in deosebite, ramuri prin studiu, prin elaborarea si edarea de opuri, prin premii si stipendii pentru diferitele spe­­sialitati de stiintie si arte. Toti stimp, că ti­ganul, candu ara, nu Cauta îndegherit, ci inainte, că bresda sea sa nu o ege­­siessa. Inse factorii Assosiationei noastre , candu vreu sa nesuiesca catra ajungerea scopului Assosia­­tionei, voru ave­a caută mai antaiu indereptu, a­­dica la studii clasice din seculii vechi, si apoi vora ave­a caută inainte, adica a cultiva limb­a noastra dupa togi'a sclintieloru slassise. Anca mai debue sa cautamu in tespun si in altu intielesu; va sa­dica: de­si Assosiatipnea noastra este cea d'antaiu in feliul seu la noi, totusi vocea trecutului ne spune, ca pe langa aceea, ca pana astazi n'am avutu nici o Associatiune formale , si din partea statului recunoscuta si aprobata, carea s'aru fi ocupata cu literatur­a romana si cu cultur­a roro­­rului, disp, pe langa toate acestea totusi au fostu barbati romani singuratici , cari prin scrierile sele si edarea acelora la lumina s'au meritatu premultu pe terenul literaturei romane si alu culturei poporului. Astfelu de barbati nationali binemeritati pentru cul­­tur­a literaturei romane si cultivarea poporului ro­­manu am avutu noi si pana acum, si ii avemu si as­­tazi pretutindeni, pe unde se afla natiunea noastra. Asiadara aducerea aminte de acesti barbati romani binemeritati reconcedu eu Associatiunei. Si in alui treilea inttelesu disp, ca debite sa ne uitamu in tgespip pentru aceea, că sa nu se intem­­ple si in venitoriu literatiloru nostrii o asemene va­­temagice, precum s'au intemplatu la anul 1850, candu unu comisariu imperatescu au incredintiatu unui pre­­otu sasescu traducerea unui opu metodicu din limb­a germana in cea româna. Seea­ se intielegandu eu atunci, candu 4—5 coale se si tiparisera, am fa­­cutu pasii debuintiosi si am nimicitu esirea la lumina a acelei traduceri. Inse preotul sasescu stau pusu bine în punga onorariul pentru o traducere misera­­­­bila. Eu anea atunci traducerea acesta o sagaste­­ri sai de miserabila, pentgu­sa parinti'a sa si­'al­­tele cuventul germanu „Ferrouenun­d” lau tradusu pe romania „carte de modrum­.* Misegabilitatea a­­cestei traduceri de totu se da pe fasia, candu sp­­rintele remanessi „sagte de modgughi” leam traduce in germania; caci „carte de modgaghi” nici candu mai tote face in limba germana „retrovenbund­.” Deasa mi se iarta a aminti aci, si alte imrghe­­ jurari fatale din anii mai de curendu trecuti. cari primejduiau libertatea culturei poporului si oadrea barbatiloru nostrii intielegiati, atunci debute sa aduca inainte asea resucola a fostului Ministeriu de inve­­ntamenti, prin carea cartile acelea, ce s'au compusu sub manuducerea mea prin intieligintii nostrii, s'au tiparitu in tipografi­a noastra diecesana si apoi s'au introdusu in scoalele nóstre populare , siau pusu in capu de a le opri de 'ntrebuintiare si a 'ntroduse altele , pre care nisce creaturi de ale lui nesonos­­cute pe terenulu literaturei noastre leau compusu si sau tiparitu in Viena. Acelasi Ministeriu au pretinsu deja mine in anii trecuti, că pre profes­­sorii gimnasiului nostru din Brasiovu sai tramitu la Vien­a spre depunerea essamenului de cualificatiune ] rgotessogate, sciindu eu, ca essaminarea aceea se face prin o comissiune statatore din membrii de re­­ligiune si natiune straina, am remustratu pe bas­a anomaliei, ce aru urma de acolo, candu profes­­sorii unui gimnasiu romanu de relegea orientala or­­todocsa aru trebui sa depuna essamenu de cualifi­­­ catiune professorale innaintea unei comissiuni de ghe­­ligiune si natiune straina. Dar si mai multu sa ve spunu. Acelu Ministeriu, intre legendu, ca Epis­­copi­a nostra siau radicatu o tipografia anca la anul 1850. si aci tiparesce carti bisericesci si scolare spre acoperirea proprieloru lipse si spre inaintarea culturei poporului, m'au trasu la respundere de a me dechiara , ca Episcopi­a nóstra, pre carea Ministe­­riul de cultu se 'ndoră a o gespnoasse de priimita din partea statului, de­si Maiestatea Sea Imrega­­tu o tractă că­tre un'a recepta, disp. Ministeriul de cultu m'au trasu la respundere de a ne dec­iara, ca Erissori­a nóstra de unde stau capetatu dreptulu de asi pote radica tipografia? Acestea am aflatu de debuintia a vi le comunica, domniloru­ cu a­­cesta ocasiune, ca sa ne incredintiati despre nea­­dormit­a priveghiare a Iegageniei Viseghisei noastre pentru spstieneghea libertatii binesocotite in cultur­a poporului si spre mantuirea ondrei barbatiloru no­­strii intrelivinti, precum si pentru adeverirea acelui adeveri, ca causa cea dreapta, ce oam gherghesen­­tatu eu in aceste trei obiecte si in alte multe, au esitu din luptele susatinse cu triumful! Aceste exemple le am adusu inainte aci spre acelu sfort, că sa avemu debuintia cea imperativa pentru vedi­a si auctoritatea Associatiunei ce mem­­brii ei voru fi inderogati a o sustien si immulti prin studiu, prin elaborarea si edarea de orși li­­terari, ceea ce, precumu ama­disu mai susu, nu se pote ajunge fara pastrarea unei seriositati si perse­­tegantie, ce­ sciintiele dupa natur­a loru o pretindu dela toti aceia, cari vreau a se ocupa cu ele. Acestea promitendu, trecu la obiectul dilei, si asta pe maz­a resolutiunei imperatesci din 6. Sept. a. s., ce mi sau impartasitu prin decretul gubernialu din 26. Sept. a. s. N. 7693. prochlamu Associatiu­­nea Transivana pentru literatur­a romana si cultur­a poporului romanu de Assosiatiune publica si recu­­noscuta de statu in inttelesulu statuteloru sele din 21. 22. si 23. Martiu 1961, si provoca adunarea, că sa rasieasca la constituirea Associatiunei in sen­­sul sectiunei I. din Statute, apoi in sensul sec­­tiunei III. la alegerea oficialiloru Associatiunei si in sfarsitu in intielesul sectiunei IV. la prefigerea teg­­minului pentru cea mai de aproape adunare generale. Si asta implinendu insagsinatea DVD-sighe din 10. Maiu 1860. si din punctul 4. si 5. alu protocolului conferintiei de sub­­!/., Martiu 1861., că sa ducu corespundintiele cele debuintióse pentru infiintiarea acestei Associatiuni, ceea ce cu ajutoriul lui Domne­­dicu am si ajunsu, predau adunantiei constituante scaunul onorificu alu presidiului, ce l am ocupatu pana acum din increderea D-Vostre, si in sfarsitu radicandu simntiemintele sufletului meu sarga ceru chip. Domniloru­ mes'a dulcei maicei noastre este pregatita pentru oasreti multi, maic­a noastra au fostu pană acum imbracata in doliu, dar de acum inainte se imbraca ea in haina de nunta si poftesce la measa pre toti fiii sei, că sa straluceasca si ea in si cu cas­a sea si sa innoiasca pre fiii sei, precum se in­­noiescu tineretiele vulturelui, si se roga lui Ddicu dicandu: Doamne alu poteriloru, si cu Assosiatip­­nea acesta acum si totdeun­a ; caci totu darul de­­sevarsitu este de susu dela tine parintele luminiloru. Amin! Inaugurarea Asociațiunei transilvane pentru literatura și cultura poporu­­lui romănu. in 22. Osom, 1861. 4. Noemr. În ziua aceasta după ce ce adunară membrii în caza Seminariului mersă o deputațiune din 8 bărbați pe la 107, dimineața, ca să poftească pe Ecselenția Ca P. Benicron An. Br. de Pagina la adunare, care nu mult după aceea și sosi și fu primit cu entusiastice „Să trăiască.” Ecselenția Sa ținu cuvăntarea mai susu însămnată și cu a­­ceasta decilară asociațiunea în puterea Decretului împărătesc de înființată și adunanța generală de deschisă.­­ Ecselenției Sale răspunsă D. Ca­­nonic Tipariu astfeliu de plăcut, încăt nu de mai multe ori întrerupt cu „Să trăiască.” După aceea fu rugatu Ecselenția Ca Il. Episcop să mai ocupe scaunulu de presidentu alu acestei asoțiațiuni pănă căndu ce vor înscrie memorii, ca apoi să se poată păși la alegerea amploiaților Asoțiațiunei. Ecse­­lenția Sa cuprinzăndu scaunul Presidiului depumi patru Secretari, cărora se mai adauseră un ca­­sieru și un controlor. Apoi se citi un telegramu de la Viena, prin care ce înștiințeză că Ed­. Ca N­. Mitrop. A. S. Șuluț ds asoțiațiunei 7000 «; o

Next