Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-10-14 / nr. 82

si mai cuminte va fase, se se supuna celui satolisp din Coma, decât celui gomant — care sfati — nț 1.r.” - stă in prosesiune diametrala cu semiiulu celu busu alu clerului Bucovinei. ă . La aceste desluciri ale romenitei corespundie din „Sighete” ne simtimu inderogati a face unele somente, dighertu aceea ne rugaâimu de onorata Dedastipne a „Telegrafului romanu se binevoiassa a ni le primi in soloanete sale. E dreptu, că relatiunea respectivului profesoru de Teologia din Segnapti asupra „Anthorismului“ e nu numai foarte stearpa si miserabile in „puterea-i demostrativa,“ ei, fiinduca Dl. autoru alucelei relatiuni intogicea arbitri ar sensulu si esentia Anthorismului si a tendintiei Romaniloru ortodosi din toate partile Austriei cu pretinderea unei Mitropolii nationale deosebite de a serbiloru, este totodata si in privintia reala si elasisa, cum am dice, numai o melitiatura vulgara , fara de nici o valoare si meritu. Totu asta este si in privintia formei, a tonului adesa, in carele e treapta si a espresiuniloru necajite numai o bram arbasada retorica plina de animositati, si chipsuinita, cum se vede mai multa pentru auzulu fisicu, si înca camu Yertosu, de catu pentru minti si inimi solide si culte , ce preste toate se cere dela o disertatiune scientifica , deaca ea are se fia si insge din tiatoagia. E, mai departe, dreptu si aceea, că sfatulu Dlui autoru alui respunsului ,* ce lu dă D-lui clerului Bucovinei, ca mai bine se se supuna Papei dela Coma, decatu celui romanescu, adeca unei mitropolii romane, este o nerumegatura atat de — aice ne lipsesce „insusitivulu“ potrivitu in urban'a si dumoala ne limba romaneasca * incatu ea aru fi in stare se volbure totu internulu aceluia ce o aude. — E in fine si aceea dreptu, că relatiunea respectivului profesoru de Teologia considerandu maniera graiului ei si a invectiveloru initiate prin ea, fatia atatu cu Antioghismpla si autorulu lui, catu si cu intreaga noastra natiune din Austria ce petitiona o mitropolia separata de cea serbeasca - aru pulu să scandaliseze starea rgheotiasca in comunu, eaga in specie „simtiulu celu bunu alu preotimei bucovinene,“ pentru care acea „relatiune” se gipseaza si din alu carei midilocue ea esita; să scandaliseze si santane ortodosia, in contra carei spiretu tiune“ scrisa de unu fiu alu ei; se scandaliseze e acea „relati fine si pe Episcopulu nostru, carele comforma cu spiretulu ortodosiei invatia si cere dela totu ensulu, eaga mai cu seama dela fetiele clericale cumpetu, buna-cuviintia si modestia, care noi toate, in aceea „relatiune“ nu le aflamu; si totusi ea se pu Misa sub egida Consistoriului , alu carui sfetu e Eriscopulu, clerului Bucovinei. Insa, cu toate aceste cercumstari foarte si pre insemna vere, ca , respunsulu acesta la Anthorismu e dupa parerea noastră o propria „fabulistica plina de invinovetiri“ ne'ntemeete si ofensiuni „arbitrarie“ — care aru compromite si re unu omu de rendu si inca foarte pasionatu, necumu se se vada demna de unurgheot portodosu cu tu si civilisatu; cu toate aceste disp, ca acea „relatiune“ asta de sanguinea e si din cherierii respectivului ei autoru — noi nu ne „miramu.“ Dar nu ne spune insusi Dl. autoru in fruntea „relatiunei“ sale, ca intre prochlemarea primita a raportă asupra Antioghismșei si intre raportarea sa „fu la midile cu o bola indelungata a Dsale.“ Noi prin urmare, nesciindu d'nng'o parte nici categoria bolei D- sale, deca a fostu acâsta in eghieghiap in sange, si deasa nu fu cumva acelu „garogia” alu D-sale lucratu sub inmurirele boalei ce tare ni se pare; eara din alta parte de nau vrulu cumva Dl. autoru alu „raportului“ se se adreseze prin aceea marturisire a să din fruntea operatului, catra simtiulu crescinescu si umanu alu cetitoriloru si de judecatoriloru relatiunei sale, indegetendu prin acea descoperire impedimentulu intre prochiemare si implinire, — cu ce mesura se se mesure lucrului sale; prin urmare noi - celu putinu din capulu locului nune miramu si nici nu imputamu „respunsului“ la Anthorismu somretintia „scandalisarei, - cum se plange corespondintele „Lat. Tg.”- căci lesne vote fi, că tota „ste grisinea” „necaliturele“ etc. ale „respunsului“* acestuia , provinu dintrunu isvoru nevinovatu. Totu camu asta e si cu estertogamentele birusce ale unui omu colericu, iritaveru si plin de efeptu, căci „non datur rigogositas”, si noi din aseasta parte spnoassemp pre autorulu „respunsului“ la Anthorismu, si scimu ce se ticnemu despre elu, ha? dag' Anthorismulu de unde sau pututu sci? Deca Antorismulu aru fi splaudatu „dorinttele“ renumitu si cumu se sfie la noi, inventate si compuse totu deutorulu „respunsulu“* la Antorismu, si nu aru fi antepusu consideraciunei temperamentului unui timp....,, santa datoria catra ortodoxismu si binele celu adeveratu alu tuturoru fiiloru ei romani din Austria si motivele si fundamentele cele asijderesante si obiective ale lui, atunci nu staru fi casiunatu siesi ' (Antorismului), din causa respectiva iniigatorele „testunsptui” cele veninoase, si burlande. ... .. Vroimu prin aceasta să dicemu ca, de si .,respunsulu“* la Anturismu nu aga fi e flusulu oaresi carui deliriu mogbosp, cumu poate ca vre Dl. aptogu alu „respunsului““ se ne faca prin descoperirea „unei boale a sale* se lintielegemu, totusi nu cugetamu ca e lucrulu intru atata ca se ne „migamu” de isvorulu si, si sau se lu somratimimi, sau se ne tanguimu calu mai multi. Ce se atinge insa de sfatulu Dlui autor alu „gestpnsasi” ce'l dă Dalui elevului bucovineanu in acelu respunsu alu seu, ca e decaclerulu se aleaga intre Papa dela Roma si intre unu mitropolitu romanessu, mai bine pre cesu dintâiu * apoi noi de si sfatulu acesta sta aflamu atatu de obrasnicu, incatu nu scimu ce se admigama mai multu nerusinarea lui, au marimea de lighi piri; totusi, zagheni-se ca avema si aice ansa a nu ne „miga” de elu, si acesta din urmatoriulu insidentu: — În anulu 1958, pe canda pre multi de relegiunea assă poreclita „asatolisa” in Austria cuprinsese ingrijire pentru consecuintiele „Sapseogdaturui,” ce pe atunci incepuse a se desvali cum mai bine, la noi in Bucovina se aflau oameni, carii, vedindu indghite unitiloru galitieni in acesta, sau aceea parochia si inca nu fara multa dauna pentru santa nostra ogtonosia, se aflau dic, la noi omeni, carii audindu dela catolici, ca aceste mesuri fara nici o reserva ale catolicismului in Bucovina se punu la cale sub protectiunea „Soneagdazului” - rgogosiaș, că nu presterge multu tempu Bucovina intrega va fi catolica. Autorulu „gestonsplai” carele pe atunce eră totu odata si administratoru alu unei parochii integnații, si carele si inainte de vro 13 ani, candu intghaga diesesa, clerulu si mirenimea intieleginte facă michilociri legale, că se departeze din sagma diecesei unele abusuri, ce erau in spatg a asiediaminteloru si spiretului besericei ogtod'se oghientali, si carele autoru dicu, si atuncea jucă rolulu de „utro que clarescere (?) pulchrum* adresă o epistola destulu de semrendioasa satga unu Prelatu rom. tatolicu, a carei scopu, de nu lua somplimentă catoliei impla inainte din vr'o diplomatia salețlatoaghia, ori a indigită ca un''a in Bucovina nu rognesce pre drumulu celu mai lesne si mai bine adpeatogiu la tînta, adeca la deplinulu catolicismu= greue au pricepe. **) Atata esiguru,că D. autorulu alu „res= punsului“ arata că preotu ortodosu in acea a să eristala multa „diferansa“ catolicismului, fara precumu diseramu, se se vada necesitatea acelei curteniri omagiale. Se e dreptu, unii socotu, ca pentru ca D. auoru alu „respunsului“ e in sine de principi desrotice, 'i place si dispotismulu raristisp. Insa eata unele pasaje din acea epistola enigmatica. „Uniu= nea“ = insa verba — în traducere romaneasca „este unu cuventu dulce si santu, atatu pentru crescinulu orientalu, catu si pentru celu apuseanu (numai pentru frati de preliune si nationalitate din Bucovina si Ardealul nu! Ref.) si cu buna seama nime nu o doresce asta de tare, ca noi Romanii, Roma si talia suntu patria noastra cea primitiva, noi stamș in midi locu intre ambele beserici,. . ....... cati deci ne-amu bucură, deaca ne-amu vedea cu consagenii nostri de unu trupu consangeni si de ostedinita”........ „dar ce pana acumu n'ap urmatu, poate inca, si debue se pomesc” ......r,i că se via tempulu acela, ne rugamu si noi lui Ddieu totu astă de ferbinte, cum se roaga si evlaviosii catolici.“ Iaga mai in altu locu toru alu celei cristolegice: „„Pravrednici a Ta (Prelatulu respectivu) esci cu buna seama unu catolicu zelosu, si nu putini parochieni mi-ar luatu, (la catolicisma) ensa eu n'amu nemis'a in contra“ .. „noi nici nu pretindemu nemica mai multu, decatu se se pasiasca (la convertiri) cu minte si legalminte” (dupa iesuitismu si Concordatu ? Ref.) Laudentiu deci scrietoriulu e— 7 *) Pareni-se, că de aceea D-lui si scrie acelu „respunsu“ intr'o limba straina, mai aspra si mai vertoasa, decumu e cea româna, pentru ca atat rodomonta detesele sognugate catu si resentimentele D-sale cele colcaitore de mania, se facu unu efectu mai drasticu si mai impustoriu pe terenulu acela, carele D-lui 1 tine prin asemeni midiloace lesne „ pre Ref. Mitropolitu in beserica ortodocsa cu consistoriu raspunsaveru si soboare cu votu decisivu, e Autocratoru că Gara rom. catolicu, ori că tot din paresi cari cause totu Papa se in gandu. Ref. *) Da-lui, că prof. de teci. **) Poate ori ca scie bine... ca cerandu trebuintta o vomu usila-o . cum caunu si mai .ei.