Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-01-03 / nr. 1
Telegrafulu ese de doua ori pe septeman: joi’a si Duminec’a. Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditura lojei pe afara la c. r. pește, cu bani gat’a prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear’ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen adj. WILL XII. Sabiiu, in 3I15 Ianuariu 1865. Eu provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. silieri străine pe anu 12 per anu. 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. si rulu cu litere mici, pentru a don’a ora cu 5. cr. si pentru a trei’a repetire cu 37. cr. v. a. 1. Ianuarin 1865. Astadi cu deosebire este dou’a repriviriloru, caci unu periodu insemnatu in viéti’a individuloru, dar chiaru si in viéti’a popóreloru, unu anu, s’a finita s’ allulu s’a inceputu. Sa ’ncercamu sî noi o scurta reprivire asupr’a eveniminteloru mai însemnate din anulu 1864. Acel’a pecutu la ’nceputu era de belicosu, pe atât’a la cat petulu seu se arata de pacificu. Tocmai la ’nceputulu lui trupele aliate austro-prusse trecuseră in ducatele germane dela Elb’a, Schleswig—Holstein , pentru de a le elibera de sub domnia Daniloru, ce venise din ce in ce mai grea sîm pe urma nesuferibila. Ce capetu lua resbelulu acest’a, seimn cu totii, trupele danese, ale unei poteri de ranguri ale doilea fatia cu ale duoru poteri de rangulu d’antâiu, se putusera tíne numai atât’a, incâtu salvara onórea bravurei dane o j in fine fura ’nvinse cu deseversare si trebuiru sa se «draga ție pe totu terenulu ducateloru, ear regele Daniei in pacea dela Vienn’a trebui sa abdica de posessiunea loru sî sa se oblege la despăgubiri însemnate in favorea invingatoriloru. Care va fruptulu osteneleloru sî jertfeloru austriace din acestu r su nu potemu sei deplini, deocamdată vedemu, ca Prussi au pus mai singura mân’a pe ducate, pe candu celelalte staturi germane si manifesteza de o parte neplăcerea, ear de alta part. ; de Prussi’a prin note sî conferintie. Unuia din cele mai însemnate eveniminte, ce no 0 •actulu din 2 Maia , prin carele principel Alesa a l'100T ori Traian Tuissorva carnera, ce ț curmatu in certe sterpe sî in intrige pagubitóre , sî proclam votulu universalu, care tier’alu-aproba mai cu unanimitate. In armatu cu potere estraordinaria sî sprijinitu de unu ministeriu pecâtu j de prudinte, pe atât’a sî de devotatu adeveratului binealu pairi;; i principele emise in restempu d’abia de câte-va luni o multine din legi, privitóre la cele mai profunde sî mai sânte interese ale poporului seu : largi neasemenatu mai multu drepturu electoralo, desfiintiu dac’a sî improprietari pre tieranulu, regula afacerea militarei, radicâ invesimentulu publicu , organisâ administratîunea sî justitî’a sî parte începu parte continua o multîaie de institutîuni de comunu folositóre, care se afla enumerate sî in cuventulu de tronu la deschiderea camerei prestati. Intre căușele cele mai momentase dinafara vomu mai aminti inca numai dóue : conventiunea franco- italica din 15 Septembre, sî encielica papala din 8 Decembre (despre carea mai injosu). Prin ceea Itali’a devine totu mai multu independinte de induitie străine si unificata inlauntrulu seu, mergendu înainte pe calea progressului catra unu destinu mai fericitu; prin cost’a scaunulu papalu se cerca a da o trista lovitura libertății politice, nationale sî religionarie, după care tinde secululu nostru celu de lumina. Trecendu preste alte evenimente, cari după parerea nóstra nu suntu nici de atât’a însemnătate istorica, nici de atât’a interesu pentru noi, revenimu la cele dinlăuntru ale monarchiei austriace, sî in specialu ale nóstre Româniloru. Unu pasu insemnatu catra castigarea unitatii imperiului nostru vedemu in participarea Transsilvraniloru la senatulu imperialu, care insa cu tote acestea inca nu e completatu prin representantii tuturoru tieriloru. Resultatele practice din sessiunea trecuta suntu putîne sî se reducumai numai la statolirea bugetului pe an. 1864. Din contra insa diet’a Traniiei, totu fara participarea deputatîlorumagiad sî secui, aduse unu sîru de legi respective proiecte sî representatîuni momentóse, precum : infiintiarea unui tribunalu supremu, stergerea cu ’ncetulu a sarcineloru jeleresci preliminarea fondului de dessarcinarea pamentului sî de concurinti’a tierei,pentru usturarea procedurei la intregirea astei etc. acta Este unu ce de totu greu sî cutezatu, a dă o critica eiasupr’a pretiului acestoru lucrări legislatorie,— acel’a va trebui sa lu dovedésca prax’a, carea desiguru va descoperi si partea loru cea buna sî cea rea; credemu insa, ca nu ducemu prémultu, déca pe bas’a numeróseloru insolintiâri, iar priimiramu directu sî in direcții, vomu afirmă, ca in portarea ablegatîloru români nu s’a vediutu pe deplinu acea solidaritate de feru sî acea resignatiune nobila la sine sî interesele sele, carea este de neincungiurata trebuintta pentru barbatii unui poporu ce trebuie sa-si eluple acum drepturile acelea, ce i le denegasera vécurile trecute. In privintia iodirei, anulu 1864 ne este de trista i iei. . Recelile din primavera, apoi ploile din vera teműii.andicitu mai in tata Tranni’a sperantiele tie— ian ii w si printr’ensulu au adusu daune grele toturoru classeloru locuitoriloru. tren Iu privinti'a culturei poporului românu austriacu, anulu desî a fostu predomnitu de politica, totuși a produsulu:îl aici înaintări, intre acestea numcrâmu deschiderea gim■iuirii ori a seu dusî completarea celui din Brasiovu, apoi la intuiarea ?• netâtîloru literarie din Aradu sî Mucovin’a. As I nu a sporitu sî ea ceva, dar mai multu nuiri ie materiale. Literatur’a s’au inavutîtu prin mai anolog’ice sî istorice. Dînarele române suntu totu d , i : „Gazeta Transsilvaniei, cu Fói’a(celu puci in u eu), elegrafulu Românu, Concordi’a , aceste trei ■ eu ntia politice apoi Amicala sculei , pedagogico di,i. Aur l’a Româna, beletristica, sî Umoristulu dupa cum i ■ Deploramu ca s’a curmatu continuarea ,.0rin fine câtu pentru căușele bisericesci, Românii ,r. -r. au avutu fericirea de a tînc unu sinodu organisatoricu. Hut.rarui lucrai i se voru manifesta, credemu, in celu mai scurtu tempu sî iu modu salutiferu. Românii gr. cat, desî tata intiriginti’a, preotiéscu sî mirenésca, a staruitu pentru unu sinodu, in anulu trecut« nu s’au pututu reuni bisericesce, si Episcopi’a vacanta din Gherl’a nu s’a pututu întregi. Celu mai frumosu resultatu insa , cununa lucruriloru pe tereanlu bisericescu, lu adusera cele din urma dîle ale anului espiratu, candu adica Mairea Imperatulu S’au imluratu a incuviintia Aiopolia româna gr. or. pentru toti Românii din transsilvanii a î Ungari’a (cu Banatulu), precum sî o Episcopia noua m’aransebesiu. Desi fugitiva sî estractiva, totusi reprivirea acést’a este, credemu, de ajunsu, pentru de a ne consolida in firm’a nóstra credintia, ca poporulu nostru in privinti’a vietiei sele mai in— nalti spirituali nu numai n’a pali mi tu in anulu trecutu, dupa cum crede in privirea sea pessimistica o fóra sora, ci din contra a inaintatu, sî ca sî pe veritoriu i este deschisa calea progressului. înainte dar sî in anulu 1865 ! Înainte sî totu înainte ! Ca cu noi este Domnedieu. 490. Enciclic’a din 8 Decembre. Obiectulu desbateriloru jurnalistice este inca sî astadi desu amintit’a Enciclica papala. Surprinsa sî inspaimêntata le progressed cele rapitóre, ce le făcu in tempurile nóstre sclintiele naturei, sclintiele de statu sî sclintiele teologice, Rom’a face o opintire gigantica de a intempina sî stăvili prin cuventulu seu aceste grandiose resultate faptice. Scaunulu papalu prin acésta opintire cerca a readuce la valore principiele acelea, pe câtu de mari sî de imposante, pe atât’a insa sî de neevangelice, care le crease sî promulgase in secululu XL Pap’a Hildebrand (Gregoriu VII, 1074—1085). Dar ca sa poterna inttelege mai bine cele ce se intempla astazi, sa aruncâmu o reprivire in trecutulu de atunci. După unu sîru de Papi nevrednici in secululu 10. sî 11., ajunse la cârma Gregoriu VII, barbatu plinu de invetiatura si sciintia, cu energia de feru, cu vointta sincera, cu moralitate nepetata, — unulu dintre cei d’antâiu Papi ai tuturoru vécuriloru. Elu sacra tóta viéti’a sea intru realisarea planuriloru scle celoru inalte sî cutezate. După densulu , Pap’a din Rom’a este uniculu