Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-06-30 / nr. 51
20» Eveneminte politice. Saleriu in 29 Iuniu. Din Vienn’a afirmu ca s’a spusa proprietariloru de dinante de acolo din partea conducerei pressei ca Itali’a a respinsu propunerea armistițiului, provocandu-se la tratatulu seu cu Prussi’a. Se presupune ca Victoru Emanuelu vrea sa câștige vre-o câte-va lupte cu tata daca ca au capatatu sî Veneti’a cu daru dela grab’a, ca sa nu se Napoleonu, precum capatu Lombardi’a in 1859. Câtu despre armistitiulu la media nópte se dice acolo ca la pusu la cale Benedek in urm’a potestaliei cu care era investitu, asta dara fara de a fi fostu insarcinatu seu imputeritu anume la incheiarea unui armistitiu. Gablenz fu mijlocitoriulu până cendu din Franci’a inca nu se facu nici unu pasu. Comand’a superióra prussiana se învoi in principiu cu armistitiulu, trebui insa sa faca cunoscutu lucrulu mai insusu , pentru ca activitatea armistițiului si asta aterna dela învoirea ambiloru suverani. Afara de acest’a Prussi’a a mai pusu o conditiune care nu se scie decâtu de respectivii— dîcu insa ca aru fi susținerea statului quo— care conditiune treimea a se propune Imperatului. Asupr’a acestui punctu s’a consultatu seriosu. Imperatulu debiara in fine : „Spre a scuti residdinti’a mea de invasiunea mnimica sî de calamitalîle împreunate cu acea invasiune voi ti aduce sî sacrificiulu acest’a sî primescu conditiunea.“ Austri’a va ave dara 6 septamani tempu de a-si reintari fara armat’a de nordu . Imperatulu recerca douarele , sa lase cestiunile interne la o parte. Majestatea Sea recunosce purtarea cea patriotica a jurnaleloru in tempulu din urma sî cu privintia la acest’a, deocamdată nu vrea sa pasiasca cu mesuri aspre contra presiei. Déca insa s'aru continuă amuziarea diferiteloru provinție sî s’aru discută diferitele moduri de deslegari la tempulu necuvenitu ,atunci s’aru vedea necesitate a supune press’a jurisdictiunei militare ; legea procllamata in asta privintia sî asta aștepta numai că sa fia pusa in lucrare. Imperaturu sa fia dîsu espresu : „Eu amu promisa de repetate ori ca nu voiu sa guvernezu in modu absolutisticu. Sum constitutionalu sî voiu a remane constitutionalu. Dara nu e acum tempulu de adunări parlamentari e. Sa nu se cera acumu asta ceva.a— Unu corespundinte alu lui „Zukunft“ scrie: Vienn’a 7 Iuliu. Despre cederea Veneției la Franci’a me afla in stare de a-ti impartasi, ca imbiarea făcută din asta parte (Austriei) este legata de óresi care conditiuni. Numai implinindu-se acelea sa se duca in îndeplinire cederea. Care suntu conditiunile inca nu se scie , diplomati’a pastreza in privinti’a acést’a tăcere precauta. De aica mintrea se vorbesce ca Austri’a pare in scurtu tempu saprivesca pe Franci’a de aliatun seu celu mai credinciosu. Impregiurarea ca Franci’a negotieza cu Prussi’a si cu Itali’a nu are sa însemneze nimic’a pentru ca acesta se făcu numai pe basca conditiuniloru puse de Austri’a. Ceea ce privesce pre Itali’a continua cor, mai departe, nu va face «mite greutati, pentru ca la casti candu Itali’a s’aru opune propuneriloru din partea Franciei, cesta din urma aru primi simplu Veneti’a in posessiune, aru assedia unu numeru neinsemnatu de trupe acolo, de ceea ce Itali’a desiguru se va pade. Foli’a oficiala Camerad cere resbelu sî nicidecum pace. Vienn’a 10 Iuliu. „W. Abdpost“ este împuternicita a comunică, ca din partea imperalului francesilor li se făcu pașii cei mai energici pentru efetuirea armistițiului. Flot’a francesa e pe drumu catva Veneti’a ; comisariulu francesu Lebeuf e avisatu sa merga la Veneti’a. In același tempu e tramisu gen. Frossart in cortelulu generalu alu prussianiloru spre a incunosciintiă mediatiunea armata a Franciei. E voi’a espressa a imperatului Francesiloru a sustíne pre Austri’a neslăbită in posesiunea sea cu putere. — „W. A.st aude, ca armat’a de sud fiindu gat’a de a desiertă Veneti’a au sî pornitu spre imedia nópte. La Presse din Paris scrie (la 6 iuliu) : Regele Victoru Emanuilu numai decâtu s’a alaturatu la proiectulu unui armistitiu, au aratatu si necessitatea de a se inttelege cu Prussi’a. In urm’a acestor’a regimulu italianu fu incunoscuntiatu a se rettrie de ori ce actu de ostilitate in Veneti’a, care au devenitu teritoriu francesu. Unu comisariu francesu se va duce numai decâtu la Veneti a spre a primi in numele Franciei administratiunea. Flotil’a francesa din marea adriatica se va indrepta spre Veneti’s. In Parisu au produsu scirea despre armistitiulu prin mijlocirea Franciei o bucuria mare. Tóte casele publice sî multe din cele private fura iluminate: palaturu regale (unde respece princ. Napoleonu) si ambasad a italiana au remasu spre uimirea tuturoru neiluminate.— Parisul Iuliu. Douarinlu „France“ duce : Situatiunea Franciei se schimba astadi candu prussianii in beti’a victoriei loru viseza realisarea unui imperiu germanii. " Franci’a si incepe detormitele sele imperaturui dîse : „Eu despre tinescu tratatele din 1815 , ceea ce au creatu aceste tratate pentru noi mai periculosu e Prussi’a, o Prussia, carea-si latiesce fruntariele sele, aru fi pentru Franci’a unu asia de mare periculu, pre care nu Păru puté denatura nici unu regimu . „France“ încheia articululu . In Franci’a nu se aude o alta voce, decâtuceea a politicei nationali, sî apoi interesele sî demnitatea Franciei ceru spriginirea acestei politice. Foile vieneze de Sambata aducu scirea despre incheiarea unui armistitiu de pirse septemani cu Prussia. De conditiunile aceluia se duce ca nu aru fi in defavarea nóstra. Telegramulu de eri din Hrm. Zig. aru da o desmintire acelei sciri pentru ca in acestea se duce ca unu armistitiu până acumu (in 9 Iuliu 2 ore după amedi) nu s’a incheiatu. In fel. acum mentiunatu mai aflamu serios’a scrie ca Austri’a e crisa de ministeriu. Belcredi sa fia repasatu, Larisch (finantie) sa si fia datu dimissiunea si Beust ministrulu sagionezu sa se fi denumitu ministru de esterne.— Mai departe aflamu totu acolo cat se astepta emiterea de note in pretiu de 140 milione, ca banca si alte institute pacheteza. Ministrulu Gladstone catra ministrulu Ioann Ghica a r ul, Carlton housterface, London 17 Maiu. „Domnule ! „Cu celu mai profundu interesu amu primitu epistol’a, pre care Escelenti’a Vestra mi-a facutu onore a mi,o adresă, despre starea presenta sî veritoriulu principateloru dunărene. „Subiectulu acestei scrisori este de natura a atrage in totudeun’a celu mai binevoitorii alu meu interesu sî asladi dorintiele mele suntu totu asia de vii, că in dju’a cea d’antâia in care amu inceputu a dă o atențiune speciala afaceriloruobóstre, pentru totu ce póte contribui la buna starea si la puterea acestoru provincii atâtu de interesante pentru Europ’a prin istori’a loru in trecutu, prin sperantiele ce ne da starea (conditiunea loru actuala si importanti’a ce le o da situatiunea loru geografica. „Sarcin’a ocupat j uniforumele oficiale 6î consideratiunea starei presente a afaceriloru continentale, — atâtu de amenintiatóre pentru linistea generala, m’aru consultă póte a me margini la aceste asecururi, cari spereciu, ca nu suntu de locu e cuivdce , voiu adauge insa totuși câteva cuvinte, precari Escelenti’a Vóstra, cu bunatatea sî indulginti’a sea, va sei, sum securu, a le interpretă favorabilu. „Convingerea sî esperinti’a mea me face sa dorescu din dî in dî totu mai tare, că progresulu la care cu atât’a ardere se aplica astazi lumea civilizata sa fia totudeun’a, déca este posibilu, unu progresu pacificu. ...In nici unu casu, credu, acesta dorintta nu aru fi mai naturala sî mai cuvinabila, decâtu in caus’a Principateloru dunărene. Relatiunile loru cu parte a otomana , ficsate prin legea publica a Europei, nu prin sum tare convinsu despre acest’a, nici o pedeca prosperitatei loru materiale nici desvoltarei libere a libertatei politice in tóte punctele, cari constitue guvernulu unei ieri prin ea insasi. De alta parte, acesta uniune le crutia cea mai mare parte din sarcinele (greutatîle) unui guvernu absolutu independentu, din acele mai cu sema, cari diacu asta de apasatoriu sî amenintiatoriu pre capulu stateloru celoru tinere, si pre cari statele, cumu vedeti, le incungiura forte cu greu. Nici acesta esplicatiune nu trebue pierduta din vedere, ca avendu provinciele acum’a bineficiulu unei garantie europene, puterile, cari le-a dat’o s’au oblegatu totu odata, insusi prin acestu actu, falia cu aceste provincie si falia cu sultanulu in calitate de suzeranu. „Legi bune comerciale, alianite inteligente, armonia durabila intre clasele tierei, o administratiune economica, si, multtumita acestei economie, intrebuinttarea liberala a mijloceloru ajutatóre la lucrări folositóre si productive, mai cu sema la imbunatatirea drumuriloru de comunicatiune, aceste suntu in parte fructele , pre cari unu amicu alu Principatelor a trebue sa dorécca a le vede esîndu din energia redeșteptată a națiunei române, si mergendu pre acesta cale a progresului interioru, Principatele voru află cea mai buna garanția actuala, in contr’a periculului, pre care Escelenti’a Vóstra cu dreptulu gasesce atâtu de infricosiatu, acel’a alu intrigeloru străine in afacerile din lamirn ale DVóstre, si cea mai buna precum cea mai solida pregătire la fericitulu si stralucitulu venitoriu, pre care provedink’a suntu incredintiatu, lu pastreza tierei DVóstre. Amu speranla, ca cererile poporului românu voru fi îndreptate in sensulu acest’a. „Rogu pre Escelensi’a Vóstra de a primi acesta scrisore, că respunsu nu numai la aceea, care amu avutu onore a o primi dela DVestra, ci si la adres’a municipalitatei Bucuresciloru si la marturirile multoru persóne distinse, cari s’au alaturatu la acea adresa, pentru care eu nu sciu cumu sa-mi esprimu mai bine multiumit’a in termini de aceasta impregiurare. ..Amu onore, Domnule, de a fi alu DYóstre prea ascultatoriu si umilitu servitoriu. H. E. Gladstone.“ Din câmpulu resbelului. La media nópte. După sosirea scriitoru celoru aduse de telegrafii despre batali’a dela Königgrätz lipseau dale mai merinte sî de aceea spaim’a eră cu alulo mai mare; faimele respandite ingradutere cu atâtu mai multe. Sa scriea si se vorbea despre o totala descompunere a armatei dela medianopte, despre insemnate perderi de omeni sî arme de totu feliulu. Se ducea adeca ea perderea se urca până la 100,000 morți, răniți, vnnecati sî prinsi , sî 82 de tunuri. Scirile dela 6 Iuliu ce se aflamu in dînaristic’a vieneza se vedu a fi mai detaiate si din acele se vede ca perderile desî suntu inca destulu de mari, totusu asta după cum le exagerau faimele cele după spaim’a dintâiu. Grossulu armatei se spune acum ca s’a retrasu in ordine binisîpru regulata in numeru de 70,000 cu tunuri si cu cara de munitiune catra Hohenbruck. Alti 20,000 (intre cari si sassoni) s’au indreptatu spre Brun,30,000 s’au retrasu in