Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)

1866-12-08 / nr. 97

Teleprafulu ese de doue ori pe .epto­­mana , joi­a si Duminec­a.­­ Prenume­­ratiunea se face in Sabiiu la espeditur­a foiei pe afara la c. r. pește , cu bani i­at’a prin »crinori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. car’ pe o jumetate de anu 3. fl. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen Sabiiu, in 8­ 20 Decembre 1866.­ntru provinciele din Monarchia pe unu anu 8 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v. a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 pe­r anu­ 6 fi v. a. Inseratele ae 1 intera era cu 7. cr. plateacu pentru sirulu cu litere I mici, pentru a dou’a ora cu 5 cr. si pentru a trei­a repetire cu 3'/, cr. v. *■ X.: 0Î. AXULU XIV. Invitare de prenumeratiune I a .,Telegrafulu­ Romanii 46. Apropiindu-se capetulu anului 1866, se deschide prin acest’a prenumeratiune noua la acesta faia. „Telegrafulu Românu“, va esî ca sî pân’acum de doua ori pe septemâna, Dominec’a sî Joi’a. Formatulu va fi mai mare, cu trei colóne pre o pagina__Pretiulu abonamentului e : Pentru S­a­b­i­i­u, pe anu 7 f., pe 7* anu 3 f­­50 xr­i pe 73 anu 1 75 xr­> v­­a­ Pentru Tranni’a sî Monarchi’a austriaca pe anu 8 f., pe 72 anu 4 f., pe 74 anu 2 f. v. a. Pentru Principatele rom­ unite sî străină­tate, pe anu 12f., pe 71 anu 6 f­. Pe 7* 3 f- v­ a— DD. abonanti suntu rugați a nu ’ntardîiu cu tramiterea pre­­numeratiuniloru. Adresele ne rogâmu a se scrie curat­u, sî epis­to­lele de pre­nu­meratiuni ani se tramite franca­te,— adresandu-le deadreptulu la Editur­ a „Telegrafului Romaira“ in Sabiiu. Jr ^-3-—- -^ 0 Multiannita publica. Serenitatea Sea Principele de Montenuovo cu ocasiunea des­­partirei Inaltiei Sele de Sabiiu au trimisu prea gratiosu subscrisi­­toru pre lângă câte o inalta hârthia citto 15 Decembre c. n. a. a. câte o suma de 25 fl., cari sa se imparta, la serbatorile Na­­scerei Domnului ce se apropia seraciloru celoru rusînosi sî cari suntu in adeveru lipsiti, aflători in cercurile parochieloru nóstre. Promit­endu noi a îndeplini conscientiosu acesta dorintia inalta, ne vedemu totodată in acea plăcută pusetiune de a împlini o santa de dorintia si adeca de a multtumi publice Serenitatei Sele pentru acesta dăruire marinimosa in numele aceloru seraci parte impar­­tasîti sî acelora ce au sa se impartasiesca, cari se afla in cercuri­le parochieloru nóstre. Sabiiu 18 Decembre 1866. Ioanu Panoviciu, Parochu gr. or. alu comunei bis. din preurb. Iosefinu, Protopresbit. sî Asessoru consistorialu. Adresa Petru Bodila, Parochu gr. or. alu preurb. inferioru, Protopresbiteru sî Asessoru consistorialui de încredere pentru Escel. Sea Archiepiscopulu sî Metropolitulu Andreiu Baronu de S­i­a­g­u­n ’a, au sositu in dalele din urma din Munții apuseni ai Abrudului. Adres’a e acoperita de nume­rose subscrieri si sigilele dela 17 comune. De pre malu­r­a Somesiului. Acțiunea cum sî tate întreprinderile individului câtu s’ a partideloru politice ori a natiuniloru întregi nu-si potu promite vre-unu resultatu durabile déca basea pre care s’a ziditu séu mi­­jlócele, de cari s’a facutu folosire, nu au santieni’a moralitatei , a acelei vertuti, carea e bas’a relatiuniloru omenesci intr’o lume sco­­sa din catusiele barbarismului. Credemu , ca petrunsu de a­­dencuru acestui adeveru sî nu fara atîntire la procedure pornita la diet’a din 1865 accentua cu atât’a putere preiubitulu nostru Ar­­chipastoriu si conducatoriu natiunalu in diet’a dela Clusiu, ca po­litica natiuniloru debue sa aiba o basa morale, déca tinde a ne duce la contielegerea fratiésca , la intemeiarea salutei patriei­ Aci a statu sî stă până astadi poterea neînfrânta a preten­­tiuniloru nóstre natiunali , moralitatea tendintteloru natiunei a a­­prinsu flacare a cea mai curata a patriotismului in tinerii sei fii, ea e isvorulu energiei nesecavere in acțiunea desvoltata din partea adeveratîloru barbati ai natiunei, ea e ce insufla grij’a inimicilor, sî ne póte duce cu siguritate la învingere ! Până eră apesarea, bă si până in timpurile mai noue acestu spiritu petrunsese toti fiii natiunei sî ne scu să atare disciplina, câtn ambitiunea personale nici mai cutedia a se asepta prin apucaturi nemorali asupr’a autofilutiei astediate de încrederea comuna , ci fia-care implinindu-si cu tóta stâruinii’a sfer’a activitatei, ce i se dădu, ascepta in modestia chiamarea vocei publice înainte de a-si arogă rol’a de fruntașii­, de conducatoriu. Națiunea nostru de­sî nu prin legi recunoscuta, se ivea că unu corpu compacta , impunea prin acést’a sî se scră celu putînu , ca prin sfermaturi, aruncate la unii si altii nu se va pute vineca sau impedeca ac­țiunea ei pentru recastigarea drepturiloru cuvenite. Cu totulu ce contrariu vedemu insa de candu s’au deschisu barierele legiloru, constitutiunei sî pentru noi. In corpulu natiu­nalu séu mai bine decendu in intreleginti’a ei a intratu o desor­­ganisatiune, care, sa nu scimu ca nu suntemu cei dintâiu, cari a patit’o astă, ca ivirea acést’a e efemera sî-si are intr’acestu chipu esplicarea iara cu tempu sî finea sea , ne-aru veni a desperă. sărituri cutediate vedemu alergandu pre mulți spre a culege nu­In­mai singuri tóte florile cele mai frumóse de pre câmpulu ce li s’a deschisu, sî orbiți de poft’a nesatinsa fara de socotéla imbuldiescu, lovescu sî chiaru dobora la pamentu pre cei din frunte, cari au con­­lucratu mai multu la deschiderea acestoru libertati sî a câtora ad­monitiuni de moderare, afla acum numai urechi surde ! Durere in acestu stadiu sî inca in desvoltarea sea cea mai um­erosa ne aflamu noi de presentu. Pare ca amu ajunsu tieb­lu celu mai inaltu, sî n’aru mai fi nici o acțiune comuna mai multu de lipsa, astă se predau cei mai multi multi amirei patimiloru pro­prie, perchendu din ochi cu totulu binele comuna , sî aducendu-si de elu numai atunci aminte, candu sub masc’a sea se lupta pentru a­­cel’a sî-si potu realisé scopurile egoistice. Pre totu omulu, care a invetiatu ce­va carte i­lu vedemu faurindu sa planuri politice, po­­litisarea désa aduce pre multi acolo a crede ca ei suntu autoritate de specialitate si apoi vai de acelea, cine nu se porta după gus­­tulu loru. Barbati meritati­­ cari in impregiurarile cele mai grele a datu dovedi escelenti de capacitate si caracteru si vedeam trasi impinsi prin tina de câtva autoritati politice, de cele amintite. Pa­­siescu apoi la mijlocu ambitioși, caror’a le vine acést’a forte bine la socotela, imblatescu de asemenea pre ces până acum purtati de încrederea publica, intrebuintieza ori ce mijlocu nemorale pentru că sa-si faca lorusi locu cu programele cele mai estravagante sî fara nici o idea concreta, se imbuldiescu nechiamati de represen­­tanti ai intereseloru natiunei acolo, unde densii nici nu suntu in stare a ajută ce­va, că sa ajunga in fine in confusiunea astă pro­dusa înainte de tempu, fara de meritu si fara de solinti’a sî cu­­nosc inti’a de lipsa spre nefericirea comuna in fruntea trebiloru , impedecandu prin acést’a dela conducere pre acei’a cari ia fostu desemnatu cu dreptu încrederea publica in decursu de ani pre probe neinstelatóre consolidata, pagubindu caus’a comune nationale, carea că nedarnici sî nechiamati se făcu ca voiescu a o conduce mai repede mai bine câtva tieru ! Sa reprivimu numai nu­ielu , ce amu facutu noi cu cei 2 — 3 adeverati conducători natiunali, pre cari ii recunoscuseramu in pu­­blicu de atari. La 1849-50 lu­sera adorați, la 1851—2 candu e­­rau trebile in prefacere atacati, huliți, până la 1860 cu putîne in­­intermezuri Ie-a datu pace, la 1860 ii scoseramu cu puterea din camer­a in care ii aruncasemu, la 1861 sî 1862 ii inaltiosemu până in ceriu, si de chiar aramu din nou de conducători că la 1863 sî 1864 sa începură ai improscă cu noroiu sî la 1865—1860 sa—i trantimu cu totulu in balta. Nu ne mai trebuie popi mari in frunte, asta sună parol’a dela 1863 incóce, noi inteleginti’a ci­vile vomu conduce trebile mai bine decâtu ei, dovéda fiasculu celu mai de alalta eri! Mirare sî docum­entu de adeveratulu loru zelu catra caus’a natiunale, ca nu li s’a frântu tata voi’a de a se mai espune in căușele comune. Nu vremu sa spunemu aci mai de aprópe cum sî prin cine s’a facutu cele dîse, pentru ca e lucru cam in comunu cunoscutu sî nici vorbiamu la tem’a de falia, déca nu s’aru fi facutu in urma încercări chiaru din partea acelor’a, cari au causatu tristulu fiascu, de a incarca tata vin’a pre alti umeri pro­stimati, sî inca prin metechne atâta de­mersiare, câtu ni s’a ruptu cabdarea de a mai tacă.

Next