Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-10-27 / nr. 88

Teleim fulu ea e­ste done ori pe nepte­­ni Riia , joi’a s \ Duminec’a. — Prenum­e­­ratiunea se face in Sahiiu la espeditur­a foiei pe afara la c. r. pește , «u hani yat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretin­tii prenu­meratiu­­­oei pentru Sah­ii ii este pe ami­n. u­. v. r. ear pe o jum­etate de anu 3. fl. 50. Pen­­­tru­ celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. KTM 88. Ai­­LU XVI. Sabiiu, in 27 Octomvre (8 Nov.) 1868. tr» provinciele din Monarchia pe anu and 8 fi. ér» pe o jn­suatate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 V. **0n. H fl v. a. Inseratele se plateacu pentru inleia ora ca ?. cr. sirula pentru a dou’a dra cu 5 or. si pentru a. trei’« repetite cil 3'­, cr. v. a. O revista interesanta. Putemu duce ca noi amu p o tutu comunică­ numai fragmente din cele ce se petreci? de unu tempu incóce intre unele douarie din Pest’a si in­tre altele din Romani­a , in afaceri politice. Ac­­centuamu, intre dîuarie, pentru guvernele, a caroru dîuarie au produsa ca ce lucra emotiunea spiriteloru in tempulu din urma , nu suntemu in Stare a o spune. Deosebirea acest’a insa ni se pare de lipsa a o face, pentru ca sa nu surprindă pre nimenea scirea possibila despre o eventuala potolire a d­ar neloru emise asia de grabnicii un’a după alt­a in publica , care de care mai iritata si mai iritatória. O aparitiune plăcută, puterau sa dh­emu, amu observatu noi in decursulu de până aci a resbeiu­­lui dînaristicu intre dîn­ariele pestane sî bucurescene. O convingere amu vechiulu amestecându-se printre tumulu si flacar’a celoru­lalte bombe espectate de o parte si de alt’a ; o convingere carea noi amu repetit’o de multe ori dela prefacerea lucruriloru ale aniloru mai recenti. Cetitorii nostri si voru fi aducendu buie aminte , ca amu aretatu caus’a din carea Turci’a a pututu fi in stare, in evulu mediu , sa faca cuceriri mari in Europ’a sî sa petrunda , trecendu preste Ungari’a, pana dinaintea Vienei. Amu aretatu cu acele ocasiuni ca caus’a la aceste sî la alte nenorociri de feb­ulu acest’a a fostu ne­înțelegerea , urmata din rivalitate absurda sî amu adausu mai cu totu prilegiulu , ca déca in acele tempuri a venitu pericululu de câtru media­ di asu­­pr’a acestoru dóue popóre, situate intre marea né­gra sî adriatica, acum póte veni asemenea periculu, s­ sî mai mare, dela media nople. In cele urmatórie vomu comunica dóue probe, cari pre lurma tóta diverginli’a , in punctulu a­­mintitu de noi, le aflamu ca convinu sî nn’a sî al­t’a. Bata data ce scrie „Romanulu“ in urmato­­riulu articula intitulatu : „U­n­g­u­r­i­i s­î Românii.2 „In diuariulu Századunk No. 222, s’a publicata Onu articulu de d-nu generaliu Klapka intitdiata: „Caveant consules“ catra Magiari, dîcendu ca Un­­gari’a este incongiurata de inemicii ei români din partea priintelui; ca românii voru cere ajutoru de la St. Petersburg pentru a cuceri Ungari’a până la Tissa ; ca guvernuiu românii din Bucuresci intarita in publicu poporulu in contra naliunei magiare sî ca românii, mari sî mici, se intrecu in a subscrie pentru cumpărare de arme sî acest’a numai pentru a ocupa patri’a nóstra câștigată de Alila prin sânge; ca este avisata despre politic­a revoluționara a ror­mâniloru sî recomanda naliunei magiare sa infiin­­tieze armata de Honvedi, tiér’a Hindu in periclu. „In consciiniia crede pre domnulu generaliu Klapka aceste acusatiuni, ce trădătorii de patrie, ro­mânii de la noi, le respindescu in foile străine a­­supra intentiuniloru României si guvernului ei? sa nu uite Ungurii ca, ei insîsi au trădători de pa­trie, si acei trădători n’au gasitu la noi de­câtu dispresiu. Eramu in dreptu a ascepta de la unguri aceea­si purtare in facia cu trădătorii nostrii. „O nefericita politica, care impinge pre unele națiuni la perire, o politica care face din unele nați­uni nu capi ai ideieloru de libertate, ci capi ai i­­deieloru de robie, si care in anii din urma pare a voi sa ispitesca mai intarita pre Maghiari. multe națiuni, este caus­ a­ce­a națiune, care sprijine o i­­deie de libertate, care lupta pentru libertatea po­­porelor si apasate, capeta putere si prestigiu, devine­­ iubita, si din contra slabesce, devine detestata, cându­l ea cauta sa se intaresca prin cucerire. Acest’a din urma politica a capiloru Ungariei, acesta schimbare de principii, acesta degradare a caracterului liberale sî egalitarii in privinti’a celoru-salte poporatiuni , este fapt’a cea mai putinu inttelepta a unguriloru. „Ungurii sî români­’ elemente mici , potu peri intr’o di in elementele slave sau germane , ce le incongiura pre câ­t timpii ungurii sî românii nu vom­ intielege, ca ideiele de cucerire sî-a facutu timpulu loru. . ___ „Capii liberali ai Ungariei­ au schimbatu ideiele luminate sî liberali, cari aveau câti­va ani mai na­­inte. Nu duceau atunci, ce dîcu astazi. „Intr’unu memoriu, presintatu fostului Domnu Cuza in 1860 de d-nii generări Klapka , Kossuth sî Teleki , membri ai comitatului nationale ungu­­rescu, altu­ felu presintau simtiementele sî cug­etârile conducatoriloru naliunei maghiare. „In facia cu simtimintele sî cugetările capiloru simtiminteloru sî cugetariloru Ungariei de astazi, pu­­nemu simtimintele sî cugetările aceloru capi din a­­nulu 1860. Va vedea tóta lumea sî va judecă a­­supra degradării politicei capiloru ideieloru libeale unguresci. Reproducemu cate-va pasaje din me­­moriulu datu de dnii Klapka, Kossuth si Teleki fostului Domnu alu României“ Aci reproduce „Românulu“ apoi unu estrasu din memoranduiu lui Kossuth, Klapka si Teleki Ladisl, asternutu in 1860 principelui C­u­s ’a, prin carele se cere ajutoriutu României la eliberarea Ungariei de sub Austri’a. Punemu acumu sub ochii publicului ceealalta proba sî adeca unu articulu a lui ,,Pesli Napson in­titulata : „U­n­g­r­i 'a sî Romani ’a.„ „In Romani’a au devenitu iritarea in contr’a Ungariei o moda politica formala. In tóta dîu’a jura foile regimului, ca națiunea ungurésca nu are alta dorintia, decâtu aceea, de a cuceri Principatele dunărene sî de a estinde imperiulu S. Stefanu pana la marea negra. Cu pericululu acest’a terorisera sî irileza foile regimului poporulu românu sî­ lu provoca, sa se înarmeze sau mai bine disu, sa dea bani pentru înarmare. „Că sa vorbimu despre o astfeliu de absurdi­tate, averau lipsa de abnegarea de sine, insa da­­torinti’a ne demanda , ca sa ne lepadamu de noi insine. ic­­­i „Puterau afirma fara nici o temere, ca cine ascrie naliunei unguresci astfeliu de tendinite, pre­cum i le insinueza foile din Bucuresci, acel’a­séu nu are nici o idea despre relatiunile , principiele , opiniunile si I­psese nóstre, sau urm­aresce scopuri, pentru cari nu afla mijloce acomodate, fara numai in seducerea opiniunei publice sî in confundarea idei­­loru. In tier’a nóstra nu este nici o partida ca­pace de imputatiune, care fatia cu politic’a din a­­fara sa nu fia condusa de principiulu­i pace cu o­­nore.a Institutiunile nóstre libere numai pacea se póte desvolta sî iritări. Numai dela pace putemu ascepta înflorirea relatiuniloru nóstre materiale. Numai pacea póte suplini puterile, ce le­ au con­sumatii regimulu celu debilu. Prin urmare unu re­­gimu, care pericliteza pacea , aru periclita intere­sele nóstre cele mai ponderóse sî aru revo­ta in contr’a sea tale adumbraturile opiniunei publice. „Acest’a este simburele politicei nóstre sî cu acest’a sta in consonanții­ sî complanarea, carea formeza astadi basea relatiuniloru nóstre interne. „Insemnelatrea organisationei presinte a monar­­chiei austriaco-unguresei nu se marginesce numai pre lângă politic’a interna, ci ea are si asupr’a po­liticei din afara o influintia duratare , normativa. Monarchi’a dualistica nu póte ave pofta de cuce­riri, pentru ca ori-ce cucerire aru strică ecuis brulu sî prin acést’a aru periclita sî esistinli'a statului in­­­susi. Acest’a e momentulu caracteristicii alu com­planarei împlinite fatia cu politic’a esterna sî e impossibilu. ca di­plomatii României sa nu fia cu­­prinsu acést’a. Dara­u ei nu vreau sa cuprindă. „Cele ce le-amu dîsu aici despre intrég’a mo­narchia, se reducu in specie sî la Ungari’a. Noi nu avemu nici unu interesu politicu séu natiunalu, care nu aru sta in cea mai evidenta contraducere cu planurile acelea, cu care ne acusa „Romanulu.“ Déca amu ave națiunea unguresca dorintia de ma­rea négra, pentru ce am­ fi respinsu dela sine a­­stă cu unanimitate ide’a despre confederatiunea du­­naréna ? „Patri’a nóstra e frumósa sî mare, marginile ei­­ suntu largi sî ne oferescu spațiu de ajunsu. Fru­­­­mósa sî mare e sî missiun­ea nóstra sî ea are tre­­i buinita de puterile nóstre intr’o mesura asi­ 1 de mare, incâtu nu ne mai rem­ane sa le risipimu s­pre alte scopuri. „Missiunea acést’a este : a întări pre pamen­­tulu, ce­lu numim­u noi patri’a nóstra , baseie li­­bertatiei, a naturalisa binecuventarile civilisaliunei sî a pune stavila elementului acelui’a barbaru, care amenintia dela média-dî Europ’a. Cârta média-di suntemu stavil’a naturala nu numai a culturei din­­ apusu ci sî a veciniloru nostri acelor’a dela mé­ I dia—dî, cari intru adeveru se tienu de faraili’a cea­­ mare slavica, dara despre tinescu arbitriulu Nordu­lui sî se entusiasm­eza pentru libertate si indepen­­dinita. „Missiunea acest’a e u­n periculu pentru noi, insa ea este totu odata glori’a nóstra din istori’a uni­versale, sî atâtu in periculu câtu sî in gloria a­­vemu uno consorte : pre poporulu României. Mis­siunea nóstra e egala cu a României, asemenea sî situatiunea nóstra , pentru ca ambii suntemu in­­cungiurati de popore străine sî ambii ne in­talnimu sî intru aceea , că Ungari’a sî Romani’a numai atunci ’sî potu împlini missiunea soru, cându fiecare se va desvolta libera sî independenta intre marginile sele Acést’a si Europ’a o au recunos­­cutu apriatu , ba o au simțim adencu , cându au conlucrată la formarea României sî au insotitu regenerarea Ungariei cu cele mai calduróse sim­­pathii. „Punctulu acest’a de maneeare alu politicei, pre­­cum­u se vede apriatu , este mai inaltu , decâtu ca sa se pota urca la t­io diplomații din Bucuresci, in­sa acest’a e punctulu nostru de manecare. Prin urm­are program’a nóstra nu póte fi alt’a, decâtu a trai in amiciția buna cu cei din vecinătate, a ne sprigini unii cu alții pre­fer nulu "cestiuniloru ma­teriale, a avantă imprumutatu comerciulu nostru, a merge mâna in mâna unii cu silii in totu loculu , unde interesele cele mari ale Europei admonéza popórele la solidaritate, si a propagă pre întrecute ideile civilisatiunei, cari formeza talismanulu nostru in contra planuriloru acelor’a, cari nesuescu după subjugarea orientului. „Insa diplomații dinariului „Romanulu“ cugeta cu totul i alto felin. Problem’a Ioru aru fi: sa im­prime in spiritulu naliunei sorii ideile liberiadei, sa cre­eze ordine const tutionale, sa smulgă plasele dejosu ale poporului din letargi’a, in careau cadiutu prin cul­­p’a si miseri’a seculiloru, salatie si a lumin’a adeva­­rata, paciintia religiósa sî sociale sî sa desvólte naționalitatea loru prin solintia. „Dara barbatii de acumu ai regimului din Roma­ni’a nu suntu cfipaci de tóte acestea lucruri mari sî frumóse, sî ca sa ’si acopere ametier’a loru spi­rituala, joca rol’ă de putere mare. Ei atragu a­­tentiunea poporilldi la fier a straini , că acesta sa ' nu observe disordinea afaceriloru­sele interne; ei stimu­­léza simțirile lui, ca sa nu cugete , ilu orbescu cu splendorea aventurosa a unui viitoriu fantasticu, că sa nu radia , ce se intempla cu elu sî in giurulu

Next