Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)
1869-12-04 / nr. 96
XTM 96. AMIA XXII. Tele«rafihese de dene ’ori pe »este I mana, joia si Dumineca. — Prenumerațiunea se face in Salcio la eapedicmal loiei pe afara la c. r. poete , cu bani fata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratin. nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. a. I ear pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. Saliniu, in 4/16 Decembre 1869. I tra provinciei# din Monarchia pe anti anu 18 fi.era pe o jumatate de anu 4 11. v.a. j Pentru princ. ri fieri atraine pe nici timp,e anu. fi fi v. a. I Inceratoru ne platesm prnm I inteia ora cu 7. cr. siculu , pentru a dou’a ora cu cr. si pentru a treia repetire cu 3 V. cr. v. a. Invitare de prenumeratiune 1a „Telegraful!! Romaim 46. Apropianduse inceputulu anului 1870, se deschide prin acest’a prenumeratiune noua la acesta foia. A tragemu atentiunea onoratului publico ca in mulu urmatoriu , fiindu sinodu archidiecesanu in primavéra si congresu metropolitanu in tomna, „Telegrafulu Romanu“ va fi de interesu deosebitu din acésta privintia. Elu va fi diuariulu celu mai de aprópe de lucrările acestoru representantie natiunali bisericesci sî prin urmare i va fi cu putintia ale si adune mai ingraba de câtu ori care altu dîuariu romanescu. „Telegrafulu Romano“, va esi ca sî pana acum de dóue ori pe septamana Joi’a sî Duminec’a — Pretiulu abonamentului e . Pentru S a toiiu pre anu 7 fl, pe */* de anu 3 fl. 50 xr., pe V4 anu 1 fl 75 xr. v. a. Pentru Trani’asîMonarchi’a austro-unguresca pe anu 8 fl. pe */» anu 4 fl. pe/* anu 2 fl. v. a. Pentru Romani’a si străinătate, pe anu 12 fl. pe */» anu 6 fl., pe */« anu 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați anu intârdîiu cu trimiterea prenumeratîunilru. Adresele ne rogâmu a se scrie cu ratu, sî epistolele de prenumeratiunia ni se trimite francate , adresându-se deadreptulu la Editura ..Telegrafului Romanii*" in Sabiu. essțwss’Wi la editatiuni politice. V. In torentulu celu plinu de vertegiuri, românii cari au petrunsu unde polutieesc lucrurile, s’au cugetatu indata la ceea ce trebuie facutu. In tempuri absolutistice si cu deosebire cându o națiune este privata de dreptulu de a se manifesta in representantiele recunoscute de ere si care lege, nu remâne alta decâtu incercarea pre cale de petitiuni. Modulu acest’a de a-si ameliora starea politica e deprimetoriu sî umilitorii]. Elu pune pre cei ce trebuie sa se folosésca de midilóce de aceste in postiune de a cerși ceea ce după firea lucrului i se cuvine sa aiba. Resultatulu mai nici odata nu e siguru, nici intr’atât’a, incatu sa aiba cererile undeva o influintia morale, din causa ca in impregiurari de acele , de multe ori, acte de mare importantia nu au alta destinatiune decâtu a immulli volumele archiveloru dicasteriali. Acésta cale adrósa din multe privintie e cu multu mai defavorabile in tempuri cându representantiele pentru alte națiuni suntu deschise si totu asta de defavorabili cându ele lasa o usia, fia câtu de angusta, se intre si acei ce se vedu nedreptățiți ; dara acesti’a declina dela sine folosirea unei atari ocasiuni. Aici amu trebui sa ne aducemu aminte de indelung’a lupta a plebeiloru in Rom’a câtu eră de îngreunată , câtu era de niermurita de puterea patriciiloru sî déca plebeii au staruitu continuu prin tribunii sei au esitu din situatiunea cea defavorabile. Așișderea in tempurile nóstre irii din Britani’a, carii prin putinii loru representanti isbutira a da valore unei pretensiuni însemnate, de a li se recunosce biseric’a ce a fost a esilata din legile regatului unitu. Cam aceste vom fi fostu considerantele deputatiloru si regalistiloru de naționalitate româna, adunati la diet’a din Clusiu io tomn’a anului 1865. Ei prevediura possibilitatea schimburiloru ce aveau sa urmeze sî asia aflama de bine a-si pastra calea deschisa pentru ori-ce eventualitate. Deci cându ne aflamu înaintea atâtoru fapte împlinite, cându vedemu cine au cunsatu schimbările constituționali in acești noue seu (fiece ani din urma, cându amu vediutu si modulu schimburiloru, noi nu putemu cugeta la alta, decâtu la ceea ce amu cugetatu totudém’a, la câștigarea pusetimei ce ni se cuvine ca poporu cu tóte atributele unei națiuni. Eră datori’a sa cugetamu sî mai inainteama sî cugetatu cu totii, desi in moduri diverse ; acum insa după ce vedemu resultatele, avendu cu o esperintia mai multu, cugetarea nu póte fi mai drepta ; sau se póte vede sî mai bine carea aru fi fostu calea adeverata, pre carea trebuia sa procedemu, spre a ne salvă esislinti’a natiunale. După situatiunea nóstra geografica, si etnografica noi si acum suntemu de acordu cu acei ce se deciseră la Clusiu a opera interesele naționali ori unde aru veni vorba despre densele. Pentru ca intre schimbări asia de radicali cum le-amu vediutu ca s’au succesu, ce scădere aru fi fosta pentru noi, cându amu fi pututu ave de vre-o patru dieci de representanti nationali in diet’a Ungariei, cari cu unu sufletu si eu unu trupu aru fi aparatu interesele a trei milieime de suflete ? O purtare solida a astoru feliu de luptători aru fi maritu încrederea celoru ce se aflau la spatele loru, si lienut’acestora din urma solidara a representantiloru in consonantic cu lupt’a aru fi castigatu acea valore morala elementului nostru, incatu elu devenea unu factoru, care era cautatu dreptu radi mu in combinatiunea cea mai naturale in partea resaritena a imperiului. Sa nu perdemu din vedere, ca logic’a politica tot adéun’a au pretinso, sî pretinde si astadi, pre lângai constantin, sî dovéd’a de o prevedere sanetósa sî drepta a resultateloru politice ; altufeliu ea si resbua cu despretiulu celu mai amaru asupr’aceloru ce nu o cunoscu. Trecutolu celu de 400 de ani ne-au dovedit’o din destulu, ca déca mai marii noștri nu au prevediutu, ca luptei pre acelasi terenui, pre care prin parasirea remasera cele trei națiuni parasescu si terenulu de lupta, amu cadiutu jertfa despre fiului acelora. Activitatea nóstra din anii 1863/4 ne-au doveditu din destulu, ca déca nu remanemu constanți pre lângă apararea intereseloru nóstre , suntemu jertfit la cea dintâiu schimbare. Acum déca nu amu doveditu o prevedere a lucruriloru ce aveau sa urmeze, ci amu staruitu mereu pre lângă ceea ce nu mai exista, se preferesce elementulu celu mai neînsemnatu de abia de 200,000 suflete sî noi cu miliónele nóstre ne vedemu trecuti cu vederea. Noi amu facutu multu sgomotu cu autonomi’a Transilvaniei, pre cându nu voie a asculte si amu perdutu din vedere , nimenea sa nu odata votulu solemnu alu deputatiloru si regalistiloru nostri dela Clusiu si a dou’a ora, ca subordinariu unui principiu istoricu mai putiemu favoritoriu noue principiulu modernu natiunalu. O impregiurare nu o putemu trece inca cu vederea cându facemu aceste meditatiuni. Vedemu ca unii dintre nui speréza forte multu dela introducerea federalismului. Ama avutu ocasiune in decursulu acestoru meditatiuni sa vedemu cum eră sa se faca federalismulu inca preia 1865. Acum unu scriitoriu celebru ne face unu prospectu de altulu, celu putiemu asta ci se pare din aforismele ce le-amu gasitu in unele dinarie. Sa chemu ca Dr. Fischhoff propune federalismulu natiunale puru, fara de drepturi istorice, si ce avemu sa speramu cându in unu parlamentu cutrale se voru aduna vre-o 117 representanti slavi sî ceilalti vre-o 84 din celelalte nationalitati la olalta ? Déca cautamu seriosu la tóte impreghirarile nóstre, ni se păru dóue lucruri mai de căpetenia, de cari nu trebuie sa ne uitamu : natiunalitatea nóstra si o representantia corespund istoria in parlamenta, sî apoi de sisteme putiem sa ne pese. Lipse ’a in 7 Decembre n. c. 1869. Domnule Redactorii Mi iau libertate a cere pentru urmatoriele ronduri putiemu spațiu in colonele stimatului dîuariu „Telegrafiile Romanu”. Desî ele nu se voru ocupă cu politic’a in sensulu, care suntemu obicinuiți a lu dă acestui cuventu, totuși credu, ca nu voru fi fara de interesu pentru onorații cetitori ai acestui jurnalu, deore-ce se voru ocupa cu unu lucru, care este sî pentru noi de cea mai mare însemnătate, cu o institutiune, a cărei urmări bine-facatorie sî intensive, numai de vre-o câte-va decenii incace, amu inceputu a le gustă in mesura mai mare. Acésta institutiune este scal’a, care are sa cresca generatiunea cea tinera, sa-i inmultiésca comor’a puteriloru lisice, spirituali si momii, ca pasindu in viétia, sa devină omeni cu caracteru si harnici spre a purta cu onóre sî cu folosu atâtu pentru ei insisi, câtu si pentru semenii loru, carier’a care si-o au alesu. A împlini cine-va joculo, care su cuprinde in societatea omenésca, cu demnitate, fara de a fi introdusu sî fara de a cunosce elementele macaru ale sciintieloru mai necesari, in tempulu de falia, unde cerinttele se inmultiescu din ce in ce, este absoluta cu neputintta. Cunoscerea si insusirea acelora sclvniie insa se póte numai in sî prin scóla. Importanti’a ei o cunoscemu cu totii, sî déca a siu voi a scrie aici despre ea, a siu repeti numai, ce s’au disu de atâtea ori si ceea ce simte fiacare dintre noi. — Dara déca o amu cunoscuta si o cunoscemu, are facut’amu totu ce ne-au statu in putintta in favorea scalei ? La întrebarea acést’a trebuie sa respundemu cu satisfacere, ca noi românii in genere, după impregiurarile in cari amu traitu, amu facutu multu pentru inaintarea si inchestrarea tinerimei nóstre in si cu cunoscintie folositorie pentru viétia, dara n’amu facutu inca destulu. Trebuie sa facemu si mai multu, sî resultatele castigate până acum, trebuie sa ne impinteneze spre sacrificii sî mai mari — căci ceea ce vomu intrebuinttă spre folosulu scalei este capitalulu celu mai bine intrebuinitatu, care nu se va perde nici odata, ci va aduce uzura indiecita si insotita. Esemplulu celu mai învederată despre acést’a ni lu da Germani’a, si anume o mica parte a acestei’a ; Sassoni’a, care desi proportionalrainte are mai putienu pamentu, dara de 2, de 3 ori mai multi locuitori cu Transilvania, totusi dispune despre o stare materiale si intelectuale cu deosebire mare si însemnata. Acesta nu vine de alta undeva, ci de acolo, ca ei stiu sa se folosesca rationalminte de impregiurarile in cari traiescu, sciu sa traga folosu si din lucrurile cele mai neînsemnate, sciu sa intrebuintteze Iatu peteculu de pamentu, fia câtu de sterpu, si sa lu silésca ca sa le aduca folosulu, care se póte mai mare. Acést’a iérasi nu vine de altu undeva, decâtu dela scala sî instrucțiune. Nici o alta tiera nu au facutu atât’a, sî nu au castigatu resultate mai frumóse pre câmpulu instrucțiune^ decâtu Sassoni’a, care in privinti’a acest’a ocupa póte loculu celu dintâiu. Ea are scolele cele mai bine organisate până acum, proportiona inuinte cele mai tare impopulate