Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)

1869-12-04 / nr. 96

XTM 96. AM­IA XXII. Tele«rafi­h­­ese de dene ’ori pe »este­ I mana, joi­a si Duminec­a. — Prenume­­­rațiunea se face in Salcio la eapedicm­al loiei pe afara la c. r. poete , cu bani fat­a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratin­. nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. a. I ear pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pen­­­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. Saliniu, in 4/16 Decembre 1869. I tra provinciei# din Monarchia pe anti anu 18 fi.­era pe o jumatate de anu 4 11. v.a. j Pentru princ. ri fieri atraine pe nici ti­m­p,e anu. fi fi v. a. I Inceratoru ne platesm prnm I inteia ora cu 7. cr. siculu , pentru a dou’a ora cu cr. si pentru a trei­a repetire cu 3 V. cr. v. a. Invitare de prenumeratiune 1­a „Telegraful!! Romaim 46. Apropiandu­se inceputulu anului 1870, se des­chide prin­ acest’a prenumeratiune noua la acesta foia. A trage­mu atentiunea onoratului publico ca in m­ulu urmatoriu , fiindu sinodu archidiecesanu in prim­avéra si congresu metropolitanu in tomna, „Tele­­grafulu Romanu“ va fi de interesu deosebitu din acésta privintia. Elu va fi diuariulu celu mai de aprópe de lucrările acestoru representantie natiu­­nali bisericesci sî prin urmare i va fi cu putintia ale si adune mai ingraba de câtu ori care altu dîu­­ariu romanescu. „Telegrafulu Romano“, va esi ca sî pana acum de dóue ori pe septamana Joi’a sî Duminec’a — Pre­tiulu abonamentului e . Pentru S a to­i­i­u pre anu 7 fl, pe */* de anu 3 fl. 50 xr., pe V4 anu 1 fl 75 xr. v. a. Pentru Tran­i’asîMonarchi’a austro-unguresca pe anu 8 fl. pe */» anu 4 fl. pe­­/* anu 2 fl. v. a. Pentru Romani’a si străină­tate, pe anu 12 fl. pe */» anu 6 fl., pe */« anu 3 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a­nu intârdîiu cu trimiterea prenumeratîunil­ru. Adresele ne rogâmu a se scrie cu rat­u, sî epistolele de prenumeratiunia ni se trimite francate , adresându-se dea­­dreptulu la Editur­a ..Telegrafului Romanii*" in Sabi­u. essțwss’Wi la editatiuni politice. V. In torentulu celu plinu de vertegiuri, românii cari au petrunsu unde polut­ieesc lucrurile, s’au cu­­getatu indata la ceea ce trebuie facutu. In tempuri absolutistice si cu deosebire cându o națiune este privata de dreptulu de a se mani­festa in representantiele recunoscute de ere­ si care lege, nu rem­âne alta de­câtu incercarea pre cale de petitiuni. Modulu acest’a de a-si ameliora starea politica e deprimetoriu sî umilitorii]. Elu pune pre cei ce trebuie sa se folosésca de midilóce de ace­ste in pos­tiune de a cerși ceea­ ce după firea lu­crului i se cuvine sa aiba. Resultatulu mai nici odata nu e siguru, nici intr’atât’a, incatu sa aiba cererile undeva o influintia morale, din causa ca in impregiurari de acele , de multe ori, acte de mare importantia nu au alta destinatiune decâtu a immulli volumele archiveloru dicasteriali. Acésta cale adrósa din multe privintie e cu multu mai defavorabile in tempuri cându represen­tantiele pentru alte națiuni suntu deschise si totu asta de defavorabili cându ele lasa o usia, fia câtu de angusta, se intre si acei ce se vedu nedreptă­țiți ; dara acesti’a declina dela sine folosirea unei atari ocasiuni. Aici amu trebui sa ne aducemu a­­minte de indelung’a lupta a plebeiloru in Rom’a câtu eră de îngreunată , câtu era de niermurita de puterea patriciiloru sî déca plebeii au staruitu con­tinuu prin tribunii sei au esitu din situatiunea cea defavorabile. Așișderea in tempurile nóstre irii din Britani’a, carii prin putinii loru representanti isbu­­tira a da valore unei pretensiuni însemnate, de a li se recunosce biseric’a ce a fost a esilata din le­gile regatului unitu. Cam aceste vom­ fi fostu considerantele deputatiloru si regalistiloru de naționalitate româna, adunati la diet’a din Clusiu io tomn’a anului 1865. Ei prevediura possibilitatea schimburiloru ce aveau sa urmeze sî asia aflama de bine a-si pastra calea deschisa pentru ori-ce eventualitate. Deci cându ne aflamu înaintea atâtoru fapte împlinite, cându vedemu cine au cunsatu schimbă­rile constituționali in acești noue seu (fiece ani din urma, cându amu vediutu si modulu schimburiloru, noi nu putemu cugeta la alta, decâtu la ceea ce amu cugetatu totudém­’a, la câștigarea pusetim­ei ce ni se cuvine ca poporu cu tóte atributele unei națiuni. Eră datori’a sa cugetamu sî mai inainte­­ama sî cugetatu cu totii, de­si in moduri diverse ; a­­cum insa după ce vedemu resultatele, avendu cu o esperintia mai multu, cugetarea nu póte fi mai drepta ; sau se póte vede sî mai bine carea aru fi fostu calea adeverata, pre carea trebuia sa pro­­cedemu, spre a ne salvă esislinti’a natiunale. După situatiunea nóstra geografica, si etno­grafica noi si acum suntemu de acordu cu acei ce se deciseră la Clusiu a opera interesele naționali ori unde aru veni vorba despre densele. Pentru ca intre schimbări asia de radicali cum le-amu ve­­diutu ca s’au succesu, ce scădere aru fi fosta pen­tru noi, cându amu fi pututu ave d­­e­ vre-o pa­­tru­ dieci de representanti nationali in diet’a Unga­riei, cari cu unu sufletu si eu unu trupu aru fi aparatu interesele a trei milieime de suflete ? O pur­tare solida a astoru­ feliu de luptători aru fi maritu încrederea celoru ce se aflau la spatele loru, si lienut’a­cestora din urma solidara a representantiloru in consonantic cu lupt’a aru fi castigatu acea valore morala elementului nostru, incatu elu deve­nea unu factoru, care era cautatu dreptu ra­di m­u in combinatiunea cea mai naturale in par­tea resaritena a imperiului. Sa nu perdemu din vedere, ca logic’a politica tot a­déun’a au pretinso, sî pretinde si astadi, pre lângai constantin, sî dovéd’a de o prevedere sane­­tósa sî drepta a resultateloru politice ; altufeliu ea si resbu­a cu despretiulu celu mai amaru asupr’a­celoru ce nu o cunoscu. Trecutolu celu de 400 de ani ne-au dovedit’o din destulu, ca déca mai marii noștri nu au prevediutu, ca luptei pre acel­a­si terenui, pre care prin parasirea remasera cele trei națiuni parasescu si terenulu de lupta, amu cadiutu jertfa despre fiului acelora. Activitatea nóstra din anii 1863/4 ne-au doveditu din de­stulu, ca déca nu remanemu constanți pre lângă apararea intereseloru nóstre , suntemu jertfit­ la cea dintâiu schimbare. Acum déca nu amu do­veditu o prevedere a lucruriloru ce aveau sa ur­meze, ci amu staruitu mereu pre lângă ceea ce nu mai exista, se preferesce elem­entulu celu mai ne­însemnatu de abia de 200,000 suflete sî noi cu miliónele nóstre ne vedemu trecuti cu vederea. Noi amu facutu multu sgomotu cu autonomi’a Transilvaniei, pre cându nu voie a asculte si amu perdutu din vedere , nimenea sa nu odata votulu solemnu alu deputatiloru si regalistiloru nostri dela Clusiu si a dou’a ora, ca subordinariu unui princi­piu istoricu mai putiemu favoritoriu noue principiulu modernu natiunalu. O impregiurare nu o putemu trece inca cu vederea cându facemu aceste meditatiuni. Vedemu ca unii dintre nui speréza forte multu dela intro­ducerea federalismului. Ama avutu ocasiune in decursulu acestoru me­­ditatiuni sa vedemu cum eră sa se faca federalis­­mulu inca preia 1865. Acum unu scriitoriu ce­lebru ne face unu prospectu de altulu, celu putiemu asta ci se pare din aforismele ce le-amu gasitu in unele dinarie. Sa ch­emu ca Dr. F­i­s­c­h­h­o­f­f propune federalismulu natiunale puru, fara de drep­turi istorice, si ce avemu sa speramu cându in unu parlamentu c­utrale se voru aduna vre-o 1­17 re­­presentanti slavi sî ceilalti vre-o 84 din cele­lalte nationalitati la olalta ? Déca cautamu seriosu la tóte impreghirarile nóstre, ni se păru dóue lucruri mai de căpetenia, de cari nu trebuie sa ne uitamu : natiunalitatea nóstra si o representantia corespund istoria in parlamenta, sî apoi de sisteme putiem­ sa ne pese. L­i­p­s­e ’a in 7 Decembre n. c. 1869. Domnule Redactorii­­ Mi iau libertate a cere pentru urmatoriele ronduri putiemu spațiu in colo­nele stimatului dîuariu „Telegrafiile Romanu”. De­sî ele nu se voru ocupă cu politic’a in sensulu, care suntemu obicinuiți a­ lu dă acestui cuventu, totuși credu, ca nu voru fi fara de interesu pentru ono­rații cetitori ai acestui jurnalu, de­ore-ce se voru ocupa cu unu lucru, care este sî pentru noi de cea mai mare însemnătate, cu o institutiune, a că­rei urmări bine-facatorie sî intensive, numai de vre-o câte-va decenii incace, amu inceputu a le gustă in mesura mai mare. Acésta institutiune este scal’a, care are sa cresca generatiunea cea tinera, sa-i inmultiésca co­­mor’a puteriloru lisice, spirituali si momii, ca pa­­sindu in viétia, sa devină omeni cu caracteru si harnici spre a purta cu onóre sî cu folosu atâtu pentru ei insisi, câtu si pentru semenii loru, carie­­r’a care si-o au alesu. A împlini cine-va joculo, care­ su cuprinde in societatea omenésca, cu demnitate, fara de a fi in­­trodusu sî fara de a cunosce elementele macaru ale sciintieloru mai necesari, in tempulu de falia, unde cerinttele se inmultiescu din ce in ce, este abso­luta cu neputintta. Cunoscerea si insusirea acelora sclvniie insa se póte numai in sî prin scóla. Importanti’a ei o cunoscemu cu totii, sî déca a­ siu voi a scrie aici despre ea, a­ siu repeti numai, ce s’au disu de atâ­tea ori si ceea ce simte fia­care dintre noi. — Dara déca o amu cunoscuta si o cunoscemu, are facut’amu totu ce ne-au statu in putintta in favorea scalei ? La întrebarea acést’a trebuie sa respundemu cu satisfacere, ca noi românii in ge­nere, după impregiurarile in cari amu traitu, amu facutu multu pentru inaintarea si inchestrarea tine­rimei nóstre in si cu cunoscintie folositorie pentru viétia, dara n’amu facutu inca destulu. Trebuie sa facemu si mai multu, sî resultatele castigate până acum, trebuie sa ne impinteneze spre sacrificii sî mai mari — căci ceea ce vomu intrebuinttă spre folosulu scalei este capitalulu celu mai bine intre­­buinitatu, care nu se va perde nici odata, ci va aduce uzura indiecita si insotita. Esemplulu celu mai învederată despre acést’a ni­ lu da Germ­ani’a, si anume o mica parte a ace­­stei’a ; Sassoni’a, care de­si proportionalrainte are mai putienu pamentu, dara de 2, de 3 ori mai multi locuitori cu Transilvania, totusi dispune despre o stare materiale si intelectuale cu deosebire mare si însemnata. Acest­a nu vine de alta unde­va, ci de acolo, ca ei stiu sa se folosesca rationalminte de impregiurarile in cari traiescu, sciu sa traga fo­losu si din lucrurile cele mai neînsemnate, sciu sa intrebuintteze Iatu peteculu de pamentu, fia câtu de sterpu, si sa­ lu silésca ca sa le aduca folosulu, care se póte mai mare. Acést’a iérasi nu vine de altu unde­va, decâtu dela scala sî instrucțiune. Nici o alta tiera nu au facutu atât’a, sî nu au castigatu resultate mai frumóse pre câmpulu in­strucțiune^ decâtu Sassoni’a, care in privinti’a a­­cest’a ocupa póte loculu celu dintâiu. Ea are scolele cele mai bine organisate până acum, proportiona inuinte cele mai tare impopulate

Next