Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-01-15 / nr. 5
Telegraful»i ese de done or! pe »epteman« joi’a si Dumineca. — Pretuim**-i rațiunea se face in Saluiii la c apediturai foiei pe afara la c. r. poate, cu bani fat’a prin teritori francate , adresate patra capeditura. pretinl prenumeratini nei pentru Saluiii cate pe anu 7. fl. v. a. Ie«r pe o jmnetata de anu 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si peru. X- 5. AXl ia. XVIII. Satuu, in 15-27 lanuiariu 1870. i Tu provinciale din Vinorchia pa nan ana 18 fl. ora pe o jumatalt .le ana 4 fl. r.a. I Pentru princ. .1 lien »tr.ine pe ami II „pe V. »nn. B fl r. «. Inaernbile *e iilaleacii pentru miei» Ara cu 7. cr. mului , pentru a .Intra Ara cu 5 crai pentru * trei"« repetire cu 1". cr. v. a. O provocare fara de ansa. In Mele trecute cetirăm» in unele din dioarsele din Romani’a nisce acte ale dinii Eliade Radulescu, prin rari densulu face cunoscutu ca dem’ssi utieza de postuîu presiedintiei la societatea academica româna din Bucuresti. Lucru Iu ni se paru dreptii de o afacere ce privea mai multu referintiele intre din demissimnatoriu sî acad mia sî putemu dice ca pentru acést’a si pentru modulu cum a imbracatu dlu Eliade Radulescu demissiunea sea nici nu amu voitu a lua parte la acesta afacere. Unu domnu pre carele inse s’a credinta chiamatu a face in „Federatiunea“ nnulu 2 din an. cur. o apologia contra atinseloru acte. Si fiindu ca dlu Eliade Radulescu reproba in demissiunea sea intemplarea, ca din Papiu Mariana incepu activitatea sea de membru ale Academiei prin a face apoteos’a lui Georgiu Sincai (de confessiune unita), din apologetu a credintu de lipsa a nu se tiermuri numai la afacere incatu privea predesu mentionalului pressedinte alu Academiei, ci a se estinde sî a atinge fara ansa, fara cuventu si biseric’a grecoorientala. Acesta, pre noi cari cunoscemu câtu abusu s’a făcut si până acum de poienti’a româniloru gr. orientali, nu ne póte lasă indiferenți nici decum sî asta mai intâiu vumu citi aci pasagiulu articulului, carele aru fi fosta sa se ocupe numai de dlu Radulescu, nu inse de unu institute, carele nu pote fi amestecata cu lucruri personali. Bata pasagiulu : „Francesulu hugenoiu incape cu iubire intr’unu „locu cu dulcele seu frate catolicu, evangelicanu, „cu murariulu liberu etc.; ei impletescu toti dim„preuna, in cea mai frumosă armonia, cunon’a pro„speritatiei a marirei natiunali, pentru nobil’a si „glorios’a națiune francesa. Si noi toti ortodocși, „dara Închinați din nefericire , unii Tiari „gradului turcescu, iéra alții Romei „eterne, noi sa nu incapemu sub unulu si acelasi „acoperementu in cadrulu celu mare alu Romanistiinului ? . . “ Scrietoriulu art. din „Federatiunea“ ’si da tóla silinti’a a îmbracă apologi’a sea in vestmentu nabunulu, in vestmentu de nepartinire confessiunale esclamfindu in mai multe renduri ca i pare rea ca se afla omeni cari nu se potu radica preste deosebirea confessiunale, deosebire ce apartiene evului de mijlocu, evulu care se numera intre ele intunerecului. Dara lucru ciudatul ca pre cândui isvorescu simtie mintele aceste „superiore confessionalismului“, se trebieste cu o lovitura pedîsia asupr’a celoru ce vré densulu a-i face ca se inchina si arigrada lui sî inca celui torcescu , facendu numai decâtu acea deosebire fina, ca altii se închina Romei eterne. Déca autorulu acelui articolu nu are cunoscintia, sau nu voiesce se aiba cunoscintia de cause, trebuie sa - i spunemu, ca noi nu cunoscemu români cari din „nefericire sa se inchne Tiarigradului turcescu“ nici altui Tiarigradu. Noi scimu numai ca românii gr. orscu ortodocși din Austro-Ungaria au metropolia independenta si autonoma, carea se închina lui Dumnedieu celui adeveratui era déca e vorb’a da deregatoriele ei superiore si supreme putemu dice ca se închina sinódeloru si congreseloru alese din simulu credinciosiloru sei in intielesulu spiritului bisericei creștine, dopa cum a fostu acestu spiritu dela inceputulu creștinismului. Acest’a déca st o însemnă bine autorulu mentionatului articulu nu puté sa vorbésca cu acelu dispresio despre românii ortodocși, amestecându le confessiunea loru cu Ti8rigradulu turcescu. Noi amu vediutu sî vedemu pre acei ce dupa autorulu articulului se inchina Romei eterne séu papismului ca destau si ei unu Metropolit» de nume nu au inse si nu potu ave Metropolia, pentru ca acest’a nu incape in sistemulu centralisticu absolutisticu alu papismului si n amu compătimit», inse ce avea mii noi sa re amestecamu in afacerile interne in afacerile de conectintia ale cuiva ? Amu vediutu cum fura feriti de iesuitismu, ca se fia intrebuintiali in contr’a nostra, in trecutu, de câte ori ne miscămu câtva o institutiune iertata de spiritulu bisericei nóstre sî binefacMóna némului omenescu ; noi amu vediutu cum se facea ab«su de cetatea eterna, carea serac’a geme in intunereculu celu mai crasu , amu vediutu cum se face ahtisu si de cuvintele românu, care nu are a face nimic’« cu confessiunea crestinésca ce o are cineva si ne-amu retrasu totu deun’a la distantia, numai că sa nu damu ansa la certe si la sfasieri. Acum inse cându vedemu ca chiaru si ocasiunea acést’a, este folosita de a pune pre o parte in umbr’a cea mai posomolita si pre ceealalta ne îmbracă anume in unu vestmentu mai stralucitu, credemu ca este tempulu sa strigamu unu veto si sa dhcemu celoru plini de atât’a revna, mai moderativa ! Nu suflați cu tóta ocasiunea, caci foculu se póte aprinde sî cei ce suflați visire o sa ve ardeti. Pentru pe autorulu articulului, care se preface a fi asta de doiosu de armonia si concordia intre românii, din nenorocire sfasiati in dóue biserici eterogene, nu s’a cugetatu la barbatuiu, a carui memoria este maltratata acum in unu modu asta de durerosu chiaru si de dansuri ? Pentru ce nu a cantatu pasagele acele, caria silita pre Georgiu Sincsi la esclamatiunile cele nnsi triste asupr’a Romei eterne ? Atunci póte ca aru fi vedhiutu lips’a cea mare de a matură dinaintea casei sele, atunci aru fi vediutu ca apendicitatea de monopolulu unui omu ce vrea se tréca de infalibilu e unu teribilu apasamentu asupr’a poporului si nu incape intre dens’a sî intre liber’a desvoltare nici o asemenare Daruscal’a jesuilica are mare asemenare cu sterpele inveninatu ce se ascunde intre flori si asia din gradin’a tolerantiei, caci la toleranti’a româna sî la armoni’a intre hugenotulu, evangelicanulu si catoliculu francesu apeléza autorulu articolului, va se lovésca cu atâtu mai pre nes mlire o biserica, carea prin atâtea vicisitudini alu trecutului a facutu sa se stracore că prin o minune poporulu românu, că noțiune intréga cu consciintia de intregitatea sea până in tempulu presentu, unde multiumita lui Ddieu, totu sub sî prin scutulu acelei biserici va fi condusu catra o sarte mai buna poporulu nostru. Câtu pentru toleranti’a Romei eterne sau a papismului, la care ne provocamu acum si noi la rendulu nostru, va veni o di cându se va desvali in tóta galitatea ei. Si nu scimu ce onóre vom seceră acei ce numai pentru sine semn sa pretindă, iéra pentru altii fia chiaru connationalii sei, striga : „departe dela mine !u Dlu putoru trebuie a se remâna la obiectulu seu si acest’« era dlu Eliade Radulescu. Se nu fia amestecatu aci o cestiune astă de grava si atunci dovedea toleranti’a cea atâtu de implorată de densulu, toleranți'« cea atâtu de pretinsa de secululu nostru si de prosperarea comuna a societatiei naționali si omenesci. Fia dara că acésta admonitiune se descepte bunulu sl ecuitabilulu simtiu in dlu autorii slin toti cei de unu cugetu cu densulu, că sa nu se mai folosesua de ori ce ocasiune, fara de a cugetă la reunncelu nutrescu si inaintéza prin vorbirea cu despretiu despre biserica, sub carea se umbrescu vre-o diece milióne de români lani’a. Minoritatea ministeriului si a dato demisunea in mânile monarcului, sii s’a si primitii. I)pa acést’a in senatulu imperiale s’a inceputu desbaterea adresei la cuventuri de front. Cu ocasiunea acest’a s'a vediutu aceeasi diferintia si intre membri senatului, carea a fostu intre majoritatea si minoritatea din ministeriu. O parte din deputați (mai cu sema nemții) vorbiră pentru sustienerea statului de fatia alu constitutiones ; alții pentru impacarea cu nationalitatile precutu se póte fara de vatemarea constitutiunei sî a intregiialiei imperiului. Intre acesti din urma suntu polonii, slovenii, tirolenii sî cancelariulu imperiale, că deputatu alu Reichenbergului, contele de Beust. Impregiurarea acest’a din urma e demna de a fi luata in consideratiune, pentru ca ea ne indreptatiesce la o schimbare in parlile de dincolo de Lail’a, sau, deca nu, la o retragere mai tarziia a cancelsmului si apoi la o schimbare in politica esterna a imperiului. Totu din Cislailani’a avemu sa inregistramu o miscare turburatoria, intemplata iu domnitii in Reichenberg (Bohemi’a). Unu agitatoru de lucratori a trenutu, fara de a ave permissiunea autoritatiloru, o adunare cu lucratorii sî le-a vorbitu. Politi’a l'a arestatu sî in urm’a arestarei s’au adunatu mulțime de ómeni înaintea tribunalului. Provocările adresate de politia celoru adunați, că sa se duca pro la casele loru, au remasu fara resultatu sî astă deregatori’a s’a crediutu necessitata a recultă militia. Din acést’a a esîtu unu nimeru potrivitu sî multimea a sî inceputu a se retrage, dara nenorocire o pusca se descarcă fara voi’a soldatului ce o purtă in mâna sî omora pre unu tiparitoriu. Alte nenorociri nu s’au mai intemplatu, si cali spriginito de trupe, de voluntari autoritatile lasî de pompierii din locu, suntu inca la panda spre a nu se nasce vre-unu escesu nou. Dincoll de Lait’a nu suntu eveneminte mai memorabile decât» cestiunea provincialisarei confinieloru militari. Dupa cele ce le octimu in dinariele slave provincialisarea, pusa acum in lucrare, amui provocă unu conflictu intre confiniari si Ungaria. O corespondintia din Sisseculu militarii] publicata in „Correspondance slave“ ne spune, ca unu numeru mare de oficieri de tote armele, au adresatu in tempulu din urma camera diloru loru din confinie, epistole, in cari acei’a esprima simpathie sî in cari dîca chiaru . Confiniarii nu trebuie a se supune magiariloru ; ei trebuie se reaiste violentiei din partea acelor’a, pentru ca armi’a imperiale nu va suferi nici odata că confiniele, cari au datu probe numerose de devotament» sî fidelitate se fia umilite prin bărbații dela Pesta sî Debreczen.“ Va se dîca aci suntu geotati preste cari nu se póte trece cu un’a cu dóue fara de unu risicu. Eveneminte politice. Momentele cele mai însemnate ale politicei interne s'au intemplatu in dalele din urma in Cislai Dieta Ungariei. (Siedmti’a din 15 s. continuare.) C. Gliczy deblara in desbaterea generala, ca voiesce a vorbi cu deosebire despre pensiuni ; face mai intâiu inse nesce observări asupr’a referatului, înfruntarea comitetului financiaru din partea din Kemény, din causa, ca comitetulu nu si-aru fi datu parerea si asupr’a veniteloru statului e o dovada, ca dlu Kemény n'a cetită referatul». Este adeveratu, ca comitetulu n’a pututu după cuviintia studiă bugetulu, din causa, caci preliminariele nu s’au propusu deodată , comitetulu s’-a implinitu, incâtu a fostu cu putiniia, datorinti’a, aterna dela casa, a luă asifeliu de dispositiuni, că in viitoriu comitetulu se-si pala implini sî mai efactu datorinti’a ; este de convingere ca bugetulu nu se va pote desbate cu temeiu pana cându nu se va propropune casei la inceputulu anului si până se var