Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-01-28 / nr. 8

fie ca respectivele organe, de sine se inttelege, numai atunci, au­­ dreptulu de a indica veto, déca in adunare si iau sub deliberatiune obiecte, care îiu cada în­­ sfer­a de activitate a adunarei, totuși prin­ o atare itervensiune nu se pote privi de vate­ Hiata autonomi­a comunitatiloru bisericesci. Din premisele acestea va inttelege Comand­a militară, ca in afacerile bisericesci sî școlare ale româniloru greco-orientali, ordinatiunile politice de până acum nu mai au necondiționata v­a r­e­­r­e­sî ca activitatea corporatiuniloru create prin statutuîu sanctiunatu dela pre inaltulu locu in 28 Maiu 1869 nu se póte repinge ca o ingerintia in susa atinsele ordinatiuni. In acesta intielesa se reenira totu de o data sî Consistoriulu diecesana din Caransebesiu spre a se intielege sî invoi mai de aprópe cu prefectur­a militară despre acele mesuri, cari aru si a se luă pentru de a pune in lucrare in moda corespundie­­toriu statutulu din 28 Maiu 1869 si de a face, ca institutiunile acelui­asiu sa se desvolteza sî pros­­pereze in modu salutariu, cari masuri apoi, casulu invoirei ambeloru parti aru si de a se pu­m­­blică atâta preotimei parochiale, câtu si autoritâli­­loru confiniare. Deci conformu indegitatiuniloru date, prefectur­a militară va ave din indemnulu ambeloru represen­tation gravaminale presente consistoriale a se pune in intielegere cu amintitulu Ordinariatu sî a rela­tions despre resultatu eventualminte despre dispu­­setiunile luate. Daca se voru ivi cum­va asemenea conflicte si cu comunitățile sârbesci greco-orientale, in atare casa este de a se efectui o asemenea învoire intre ambele părți. Diet­a Ungariei. Presiedintele S o ra s s i c h deschide siedin- ti’a dia 24 Ian. Ia 10 ore. Dintre miniștri au fostu de facia : Kerkapoly, Horvath, Gorove Festetics, SzIavy,An­­drássy sîBedekovics. Protocolulu siedintiei precedinte se autentica. Pressedintele si conte A. Bethlen anuncia câte o petitiune. 30 La ordinea dilei sta încheierea desbaterei ge­nerali despre bugetulu anului 1871. E. S­i­m­o­n­y­i are cuventuri de încheiere sî combate pre unii ante vorbitori . Thăd. P­ri­le­s­z­k­y face unele observatiuni personale, cu care se sî încheie desbaterea generale. Urmeza votarea nominale despre întrebarea : „Primesce cas’a ablegatiloru raporturu generalu alu comitetului financiare despre bugetulu an. 1871 in genere cu basa pentru desbaterea speciale sau nu ?“ Resultatulu votarei e : „d’a“ Dintre a 432 deputați verificați votara 263 cu cu „nu“ 41, absenți 128, bugetulu e astă data acceptatu cu o majoritate de 222 voturi. După acestea trece cas’a indata la desbaterea speciale. Rol. Szell refereza in numele comitetului financiaru despre propunerea regimului relativa la meliorarea lefeloru amploiatiloru. Br. L. S­i­m­o­n­y­­ ia cu primii vorbitoriu cuventulu, pentru­­ le a se pronunț­ă asupr’a obiectului acestui’a. Elu e nareza, cum demoraliseza borocrati’a pre poporu sî suttuesce regi­m­­ul­u a reduce nume­­rulu amploiatiloru. Si densulu voiesce, că amplo­iații sa se platesca bine, insa numai acei’a, carii suntu necesari. In intielesulu lui S­im­o­n­yi, dorindu totu odata ca lefele amploiatiloru sa se melioreze vor­­bescu Horn, Kemény, Deák si Buday, contr­a E. Simonyi si Huszar. Ministrulu de financie Kerkapoly apera prin cuvinte putine propunerea relativa la meliora­­rea lefeloru si o recomanda spre primire. Încheierea siediuiie la '­, 3 ore. Din Delegatiunea reichsratului. Siediuti’a comitetului bugetariu din 19 lan. a delegatiunei senatului imperialii. La ordinea dîlei e continuarea desbaterei asu­­pr­a estraordinariulu bugetului de resbelu. Sturm referezi despre pretensiunea lunaria de 489,000 fl. pentru sustienerea provisoria a ar­matei in starea de facia si recomanda reseptarea propunerei. FSIBIS8A. Despre simtieminte.­ ­Prelegere publica tienuta in 21 ianuariu a. c. de prof. Nicolau Cr­ist­ea), (Urmare) Bine este desemnata acesta felia de simtie­­menta de poetulu Alessandri si a­nume in poesi­a intitulata „Intorcerea in tiéra“. Eata indata la inceputu ideile cari se ajuta imprumutatu unele pre altele : „Pre muchi de prăpăstii lunecându usioru „Cu corbii de ierna me intreceamu in sboru „Sansami cea mica, murgulu meu celu dalbu „Albe lasă urme pre nmezulu albu. „Sburamu noi ca gandulu ce me impresura „Gândulu meu ca mine in ceriuri sbura“. Până aci avemu idei de acele cari se ajuta anele pre altele. Urmeza insa mai departe idei amestecate cu pedecile îndreptate contra acestor­a: „Eu le s bateamu iute troieni de nin­sori“ dice poetulu mai departe. „Elu (gândulu) lasa in urma troieni lungi de nori“ „Gâci mergeamu departe, elu câtva o stea: „Eu, instrainatulu, câtra tiér’a mea“. Poetulu continua in a face sî mai marcabila pedec’a prin urmatóreie : „In zadaru copacii crengile sî plecă „Sî zapad’a ’n calemi pre rendu scutură „In zadaru sî ceriulu viscole stirnea „Sî cu fulgi prin neguri câmpii asternea. „In zadaru sî lupi­ codrii resbatendu „Cu crivetiulu iernei m’alungă urlându. Aici e culminațiunea pedecei. De aci inainte ga începe momentulu simtiementului de bucuria, care poetulu lu esprima astfel cu : „Si lupu­ ce urla si arborii muți „In negura désa remanea perduli „Câci mergeamu in graba, gândumi câtr’o sica „Eu, in straioatulu, câtra tier’a meal‘ etc. In fine apoi termina asta: „Perili neguri dese, eata dulcea stea „Piei străinătate, eata tiér’a mea. Simtiementulu de întristare e conditional de pedec’a ce se presentéza ideiloru, fara de a fi de­­vinsa prin alta idea, din contra, de multe ori venita cu unu este neplacutu intre celelalte idei, asta incâtu nu se pote omulu curati de ea. Asta d. e­ e cineva in ideile ce i representa sufletului seu lucruri bune, dara deodata vine ide’a, ca a perdutu o persona iubita, fia părinte, fiiu etc. ca sa nu o mai pota ave nici odata; seu vine ide’a ca este cuiva cu ceva datoriu ; seu ca a fostu vatematu in ceea ce privesce onorea­sea in unu modu ,irre­­­parabilu; seu in averea sea; séu cându a avutu o idea buna sî o perde asia incâtu nu sî o mai póte aduce aminte; scu trece dela o stare la alta cu sclinti’a, ca la cea dintaiu nu se mai póte intorce. Casulu cestu din urma ne esplica póte pentru ce plângu tóte miresele, celu putieau asta se dice, candu esti din starea cea fara de grigi din cas­ a parintesca, spre a trece in cea cu grigile căsniciei. Durerea carea o causeza aducerea aminte de vre-o astfeliu de impregiurare trista ce se arunca in sirulu altori idei ni o infacisieza poetulu Virgi­­liu in mai multe locuri a­le Eneidei, cu deosebire insa avemu loculu : „infandum iubes regina reno­vare dolorem“, va se­dica loculu unde se espune ca intra cele ce se petrecea intre Ene’a si Dido după descălecarea celui dintâiu in Afric­a, acum Enea era silita sa mai reia odata tóte suvenirile cele triste dela caderea Troiei sî sa le tréca in revista 5 — — acést’a era pré tristu, pré durerosu pentru bietulu Enea. Dintre poeții noștri gasirau la B­o 1­i a o­n poesi’a „Ocn’a“, carea ne descrie feliulu acest’a de simtiementu, unde barbatulu, carele s’­a ucisu visându muierea, pre carea o iubea, eră că afara de simțiri, cându se aducea aminte de perderea fericirei mele si de modulu cum a perdutu acésta fericire, estile lui Boliacu Mi pare reu ca colectiunile de pe­­au devenita asta de rari pre la noi, incâtu nu amu fostu in stare sa citezu anume, batem unele strofe din poesia a­cea amintita. Grocholski dice ca reieptarea acest­a aru fi, facia cu referintiele politice ale Europei, o paratisare a politicei regimului. Rechbauer disputa antevorbitoriului ca reieptarea aru fi o pa­ratisare a politicei austriace. Sporirea poterei înar­mate pare ca la inceputulu lui Septemve arui fi fostu rectificată, de­si densulu si acest­a o dubi — teza, acum inse nu mai este. Iritarea in Europ­a mai esista inse, spre potolirea ei suntu aite raidi­­lece necesarie nu iise cavaleria. Contra Rusiei si cestiunei M'rei Negre ne suntu referintiele nós­­stre amicabile cu Germaiui’a cea mai buna ozitura. Cestiunea româna nu e demna de Spese mari militari sporescu resbelulu consideratii­ permaniale. O desarmare a Austriei nu aru fi daunaciasa ci fa­vorabile. Baronului Pascontini i se pare situatiunea Europei inca forte ameninttatóre si nu póte luă responsabilitatea asupr’a sea, a votă, ca Austri’a sa faca inceputulu cu desarmarea. Gro­cholski pledeza de repetite ori pentru propu­nerea regimului. B­r­e­s­t 1 propune sum’a rotunda de 900,000 cu conditiunea, ca până la med­alii lunei lui Februariu sa se indeplinesca desarmarea. .Ministrulu K­u­h­n arata in modu evidentu impo­sibilitatea pretens­inei lui B­r­e­s­t­i, in deoseb cu privintia la durat’a delegatiuniloru, care până la 8 Februariu d’abia se voru încheia. Desbaterea capeta din ce in ce o facia totu mai vina, la care luara parte mai toti membrii comitetului, dintre cari me­rita cu deosebire a fi amintiti pentru vorbirile lor si cele de totu scriese principele Schwarzen­berg, Gisera si Kuhn, se intțelege pen­­tru propunerea regimului. Ca referințe pentru siedinttele delegatiunei se alesă cu unanimitate Bauhaus. Revista dinaristica. Cetirnu in „Albin’a. Gambeta cu datulu din 31 Ian. dede din Bor­deaux o proclamatiune, form’a de manifestu, câtra poporulu Franciei, prin care in tonii agerii sî do­­iesu se plânge pentru pacturile guverniului din Pa­risa si anume contr’a armistitiului incheiatu — fara scirea partei guverniului din Bordeaux, sî atinge daunasele consecintic, adauge apoi cele mai inteti­­torie admonitiuni câtra poporu sî câtra armate, că Shakspeare acelu maestru neajunsu in copiarea de caractere psih­ice, a sciutu sa depinga forte bine simtiemintele in dramele sele. La densulu aflămu complicatiuni de simtieminte depuse in unu tablou séu o scóna deodata. Asta in Hamlet pune unu feliu de adiare de bucuria in momentulu acel’a cându acestu nefericita are deplin’a convingere, ca unchiulu seu in intielegere cu msm’a sea au omo­­ritu pre tatalu seu. Hamlet mai nainte era pururea tristu, pentru ca nu screa cine a fostu ucigașii la­­tânescu. Cugetarea de a erui cine au fostu uci­gașii atât’a­­u posomoriea, incâtu cu diuse in melan­cholia aprópe de desperatu. Depărtarea sau delaturarea acestei nesci­nitie lu face, ca pro unu momentu sa fiu veselu, pentru ca de aci incolo e in pusetiune de a se decide pentru ceva positivu. „Motivulu celu mai tare pentru ce aventarea ideiloru produce bucuria si impedi­carea ace­stor’a întristare“ dicu psih­ologii. ..e de a se caută in natur’a sufletului insusi. Esistinti’a cea adeverata a sufletului este solinti’a lui de sine ... Ideile lui suntu viati’a si garanti’a vietii lui. Viati'a e mai intensiva, mai plina, pulseza mai iute, deca are idei tari, multe si mai nobile; viati’a pare a se ruină, deca pre orizontulu spirituala se misca idei debile, putiene si cari abia se firescu.“ O episoda frumósa din Iliad­a vechiului poetu Homer (cant. VI) sa ne servesca aici spre a trece mai departe in privirea ce o facemu asupr’a sfin­­tieminteloru. Hector unu fiiu alu regelui Troiei, Priamu, erou de frunte si barbatu alu Androma­­machei, si iea din’a buna dela acest’a, pentru ca elu pleca sa se lupte cu Achilu, inimicu neimpacatu alu Troieniloru. Andromache suinde cu ochii plini de lacrimi. In sufletulu femeei An­dromache ideile: ca ce barbatu are dens’a, câtu de superba este dens’a ea se póte numi consort’a lui, producu sub­sulu, ea e fericita si mai tare cându cugeta la atențiunea bărbatului ei, caci a parasitu câmpulu de balalia anume pentru că sa vina a­casa sa o veda; in fine binecuventarea ce o da fiiului seu i cade sî densei, că mama forte

Next