Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-08-05 / nr. 62
Telegrafuluise de dóue ori pre septemana: Duminec’a si Joi’a. — Brenpme-j iutimea se face in Sabiiu la aspeditura I foiei pre afara la e. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate catva ," ospediturd. Pretiusu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre aițu 7 . fl. v. a. ,ear 1 pre o jumetate de anu 3 fl. 60. Fen J m Saiiiiu; in 517 August!! 1871. tru celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinerele din Monarchia pre anu anu 8 fl. iara pre o jumetate de anu 4 fl. v. il. Pentru prunc. si tieri streine pre anu 12 anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru întâia ora cu 7 cr.siculu, pentru a dou’a ore cu 5/2 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 scr. v. a. 62. Amexix. Adunarea generale a Asociatiunei transilvane române pentru literatura si cultura poporului românu. (Urmare.) La cuvântarea Ilustr. sele din vice-pres. respinse din vicariu gr. cath. din Fagarasiu Antonelli, bineventându Adunarea generale, cu care ocasiune transpune Asociatiunei sum’a amintita de 3265 fl. sacrificiulu româniloru din districtulu Fagarasiului pre otariulu natiunale dedicatu literaturo si culturei. Unu moraentu binefacetoriu pentru inimile impartiele a fostu iucâtu-va acelu pasagiu din respunsulu dnui vicariu, in carele atinsese, ca cultur’a poporului românu se va desvolta progresându, câta tempu Asociatiunea va fi condusa de presiedinti precum au fostu cei de până acum. După cetirea rapórteloru comitetului veniră la rendu disertatiunile. Dlu profesoru de teologia sî pedagogia la Institutulu gr. or din Sabiiu si protopresbiteru alu Scaunului Sabirului alu doilea, Ioanu Popescu, a disertatu despre cultura in genere si apoi cu privire la români. Dlu vicariu gr. cat. a disertatu in modu monograficu asupra istoriei Fagarasiului, in fine dlu directoru si invetiatoriu alu scolei capitale gr. or. din Fagarasiu, Ioanu Dima Petrascu, despre scóle. Tóte trei suna ascultate cu plăcere, pentru ca tote trei erau sî interesante pentru ascultători si bine alcătuite de autorii loru. O parte din ascultători au fostu cam cu putiena rabdare la datele cele multe istorice, dar interesante, citate de din vicariu , cu tóte ca lucrarea "fiice onore schietariului ei. Urmeza după incheerea siedintiei banchetulu. La acest’a toastula celu dintâiu se aduse de N. S. vice-presied., pentru Mar.iea Imperatulu sî Regele nostru Franciscu losiful, carele se primi cu entusiasmu sî cărui urmându-i imnuri poporalu, membrii banchetului, sub tempulu esecularei, stelera in picióre; Dlu Baritiu rădică unu toastu pentru armat’a Majestatiei Sele Imperatului sî Regelui; Dlu Fagarasianu radica pentru Escel. Sea Presied., sî dlu Codru Dragusianu pentru N. Sea dlu vice-presiedinte. Urrau acum unui toastu, potu dice, unuia dintre cele mai frunóse, pentru ca esprima nu numai curtenire séu frase obicinuite adeseori la asemenea pensiuni, ci adeveruri. Dlu protopresbiteru gr. cat. din Sabiiu Ioanu Rusu rndica unu toaslu pentru „barbatulu, carele a contribuitu mai multu la intemeiarea Asociatiunei, ba carele se póte dice ca este adeveratulu intemeiatoriu alu Asociatiunei sî carele pre lângă acest’a si a câstigatu merite neperitóre pentru națiunea sî biseric’a sea , pentru Escel. S. Metropolitulu Andreiu Baronu Siagun ’a.“ Constatâmu unu adeveru cându dî decernui, ca dlu prot. a fostu inspiratu, pentru ca a fostu celu mai norocosu toaslatoriu in ceea ce privesce frumseti’a sî tonulu vorbirei sî de aceea amu sî consimtitu din inima la toastulu celu atâtu de bine accentuatu sî nimeritu. Dlu prof. gr. or. alu Branului, I. Metianu, a radicalu toastu pentru Esc. Sea Metropolilulu gr. cal. Ioanu Vancea. Dlu colonela Dobrer comandantele senei toastu pentru progresarea Asociatiunei. garni- Dlu Schullerus', parochulu evang. din locu, atinsu in toastulu seu progresulu celu rapede alu româniloru sî pofti viatia îndelungata Asociatiunei. Dlu Bistrai’vorbi, in toastulu seu pentru înfrățire, cu argumente istorice despre necessitatea infratirei româniloru cu magiarii. Blaf radica apoi dlu Elia Macelarie pentru fagarasieni, cari s’au aretatu ospitali falia cu membrii Asociatiunei. Toastele ce mai urmara suntu mai de pariena însemnătate de sî fura eu bune dintr’eesele. Ser’a a fostu cencertulu datu de dómn’a Pipos iubî de domnii D intra frați șî dr. Nicolau Popu. Toți concertanții au seceratu aplaudări din partea auditoriloru. Venitulu cgratu alu acstei petreceri trece presse 240 fl. sî s’a destinatu pentru academi’a de drepturi, ce are sa se infiintieze. Aceste suntu datele cele mai marcate din dîn’a prima a siedintieloru adunarei din acesta anu. Mai marcate suntu inse unele date din dîn’a a dou’a a siedintieloru si adeca partea aceea, unde se desbatu bugetulu anualu. *) (Va urma) Cnveritulu II. Si vice-presiedt. Asociatinnfei Iacobu Bologa la deschiderea adunarei generali in Fagarasiu la 7 Augustu 1871. Marita adunare ! Prea onoratiluru domni sî frați ! Cându cauta în pregiuru de mine, ’mi străbătu inim’a unele simtiuri siesi de totu opuse : simtiulu de dorere, de îngrijire si simiiulu de bucuria, de mânga ere , de buna sperantia. Simtu, domniloru mei , o dorere neesprimavera, cautându sî neaflându in midiuloculu nostru, in fruntea nóstra, pre alesulu nostru conducatoriu, nevediendu pre Escelenti’a Sea, domriulu Ladislau Bas. Poppu, pre prea demnulu presiedinte alu „asociatiunei transilvane pentru literatur a româna si cultur’a poporului românu“, ocupându scaunulu presidialu, si conducendu adunarea generala cu tabulu numai lui propriu, cu aceea intieleptiune rara, care ne facea lotu-de-uria, sî dela inceputulu consultariloru nóstre, sa fimu odihniti, Ba fimu securi despre bun’a loru finire, sî despre resultatele favorit d - r ie causei, de care ne ocupamu. Unu morbu fatalii, care nu de multu ne făcu sa tremuramu, ingrigiati forte de viéti’a acestui scumpu, raru barbatu, acestui românu iubitoriu si iubitu de români, i răpi puterile trupesei intr’atât’a, câtu i făcu irpossibile o ocupare mai latigiósa cu afacerile asociatiunei nobice, nu i permise, a ne demonstra prin fapta sî asta anu, precum o făcu in anii trecut», ca de' acolo, unde se cere desvoltare de activitate in favorea poporului nostru, densulu nu lipsesce, ci aduce ori ce sacrificiu, conlucrându -d cultivarea acestui iubitu poporu ; nu i permise, a veni si a ne conduce adunarea generala din astu anu. O dauna acest’a pentru noi toti, domnitorul destulu de mare, destul» de simtibile ! O dorere acést’a, domnitoru a carei alinare o ainu pote in câtuva afla in aceea convingere a nostra, ca iubitulu nostru frate lipsesce dintre noi nu din alta causa, ci numai, pentru ca inca nu e deplinu restauratu, apoi in reconvalescertti’a confratelui nostru, care ne da fundat’a sperantia, ca ’si va recâștiga pre deplinn puterile, ca vrea bunulu Ddieu sa ni la tiena inca mulți ani chioru in interesulu, In favorea acestei institulini a noatre. Asta sa fia! Sa traiasca Escelenti’a Sea, presișdintele asociatiunei nóstrei! Me coprinde mai încolo, domnitoru! unu simtiu de ingrigiare, de nedumerire. Suntu adeca ingrigialu de mine insumi, de numele, de reputatiunea mea, cându vecim, ca sarcin’spre careu eră sa o porte puterile cele tari si mari, puterile probste ale unui barbatu incaruntitu in ducerea presidiatorii, cade asupr’a mea, care mai multu m’amu ocupatu de servitiulu gregariului, decâtu de chiamarea conducatoriului, si care si acum prea bucurosu m’asiu ocupa de celu d’intâiu, ca de mulu mai usioru, mai potrivitu facultatiloru mele intelectuali. Cade pre mine cam pre neașteptate acésta sarcina sî me silesce sa me intrebu; de suntu in starea o purta? Asta respunde fara de nici o esiare si a buna sema negativa la întrebarea acest’a, deca nu aca avè mângaitorea conscîintia, ca me aflu intre frații mei cei adeverati, intre români de acei’s. cari ’si iubescu din adenculu inimei națiunea; cari lucra cu cugetulu celu mai curatu spre prosperarea ei; cari se spriginescu împrumutata ; cari spriginescu pre singuratici chiaru sî ia favorea totalitatei, sî cari — suntu convinsu — me voru sprigini sî pre mine la suportarea acestei sarcine, ca prin urmare spriginulu, succursulu domnieloru vóstre, fratiloru mei va astupa lacunele, care le amui causa defectuósele mele puteri; iar’ inascut’are bunătate nu ’mi va denega indulgenti’a, pacienti’a sî scus’a, de carea amu trebuintia. Deci in aceste convingeri ve ceru, ve rogu ajutoriulu fratiloru, sî — siguru despre elu — făcu sa dispara tóta ingrijirea, sî dau espressiune altui simtia diametralu opusu celoru amintite, simtiului de bucuria, de mangaere, de buna sperantia. Mi salta intra’a de bucuria, cându me uita la acesta adunare, atâtu de maretia, cându vediu câți barbati iluștri, câți barbati pre deplinu devotați progresului preste totusi cu deosebire progresului nationalu românu cuprinde ea in sinulu seu, sciu, ca toti membrii acestei strălucite adunari cându au alergatu incepe cu dorulu celu mai inflacaratu, de a face totu ce se cere spre promovarea literaturei române si spre desceptarea, spre luminarea poporului românu. Domniloru si fratiloru I Presenti’a domnieloru vóstre, numerulu celu insemnatu, in care a ti concursu, ’mi da curagiulu, me indre platiesce sa constatezu cu multa plăcere si cu deplina mangaere sufletesca, ca a strabatutu sufletele româniloru, convingerea acea, ca numai desvoltarea facultatiloru spirituali, numai luminarea mintiei, numai cultur’a cea adeverata norocesce, fericesce pre omu, va noroti, va ferici pre poporulu românu, care fara de vin’a sea sta inca departe, departe de norocire, de fericire. Constatezu cu mare mângaere, cu deplina indeslusire, ca domnieloru vóstre ve fice la inima acesta norocire, acésta fericire a poporului româna, pentru ca ati alergatu din mai tote unghiurile locuite de români, inceee, ca cu frații fagaresiani dimpreună sa ve desvoltati puterile materiali si spirituali, conlucrânda spre ajungerea scopului asociatiunei nostre, care nu e altulu decâtu promovarea literaturei române sî cultivarea poporului românii, va sa duca împlinirea conditiunei, dela carea depinde norocirea, fericirea lui. Fatigele, sacrificiele domnieloru vóstre, domniloru mei ne garanteza ajungerea amintitului scopu. Deci in cea mai buna sperantia in unu viitoriu mai fericita alu poporului românu, sî infirma credintia, ca vomu ajunge acestu viitoriu, ve salutu pre domni’a vóstra, pre autorii lui, pre cei ce ne a-ti asceptatu sî ne a-ti primitu cu atât’a doru, cu atât’a căldură cu inima de românu, sî pre cei ce a-ti alergatu inceee cu stratiu de române, ve salutu dacu pre toti cu celu mai cult durosu, cu celu mai cordialii „bine v’umu aflatu, bine ali venitu“ fratiloru mei! Ve salutu, sî apoi acompaniatu de domni’a vóstra rogu pre celu de susu, pre Dumnediculu parintiloru nostri, cu tóta ferbintiel’a, sa ne tramita ajulóriule seu celu sânta, sa ne lumineze, că consultările, lucrările nóstre sa producă frupte bune, resultate corespund ietare scopului, pentru care ne-amu adunații ! După acestea ve rogu sa-mi mai ocupă pacintelu de acesta scopu concederi, a mo sî a face o levisiune fugitiva asupra midiulóceloru ducetóre la elu, precum sî unele modeste observări. „Literatur’a româna sî cultur’a poporului ro ŭ) Fiindu ca publicâmu adî cuventarea de deschidere dela adunarea gererale, facemu cu ceealalta parte a raportului sa urmeze in mulu viitoriu. Red,